O perspectiva feminista asupra relatiilor internationale
(I)
de Geta JUVERDEANU
Robin Cook. Hubert Vedrine. Klaus Kinkel. Evgheni Primakov. In domeniul relatiilor internationale, barbatii sunt cei care fac legea. Alaturi de politica si armata, acest spatiu asociat cu forta, tensiunea, amenintarea nucleara si disuasiunea, este, prin excelenta, arena in care isi infrunta vointele si creiere numai cei considerati puternici. Cei care poarta pantaloni, adica. Acesta realitate, pentru prima oara, de la crearea "femeii din costa lui Adam", este, insa, in schimbare. Este de ajuns sa privim spre Vest pentru a sesiza "vantul schimbarii". Cel mai puternic om al Statelor Unite, dupa presedintele Bill Clinton, este o femeie: sefa diplomatiei americane, Madeleine Albright. Dar "este" oare Albright femeie? Aceasta realitate obiectiva este pusa sub semnul intrebari atat de barbati cat si de femei. Singura maniera de a o accepta in pozitia in care se afla este decretarea pe o singura voce: "barbata".
Femeie? Barbat? Dincolo de particularitatile anatomice, acesti termeni nu desemneaza decat niste constructe sociale. Mai degraba un set de categorii social construite care variaza in spatiu si in timp decat niste aspecte biologice. Un ansamblu de roluri interiorizate de fiecare dintre genuri in procesul de socializare. "Nu te nasti femeie, ci devii femeie". "Nu te nasti barbat, ci devii barbat". Este un proces care incepe in copilarie, cu socializarea primara, continua in adolescenta, si ia final odata cu moartea. Femeie. Barbat. Femeile: "sensibile, slabe, nu rezista la presiune", etc Barbatii: "puternici, rationali, fermi" etc Nu sunt decat stereotipuri, care, sub pretentia ca descriu o realitate obiectiva si universal valida, legitimeaza o relatie de subordonare. Legitimeaza cordonul ombilical al femeii de spatiul privat si rolul barbatului in sfera publica.
De aceea, realismul - cel mai importanta si mai galonata teorie din domeniul relatiilor internationale, de la emiterea sa de catre Hans Morgenthau, in cartea sa, aparuta in 1948, Politics Among Nations - si cele sase principiile sale nu reprezinta, in ciuda pretentiei de universalitate - decat o perspectiva de gen asupra lumii care necesita completari.
Teoria construita de Morgenthau stipuleaza ca politica internationala, intocmai ca si realitatea, este guvernata de legi obiective ce isi au originea in natura umana. Din aceasta cauza este posibila dezvoltarea unei teorii rationale (neemotiva) care sa reflecte aceste legi obiective. Conceptul principal aflat in centrul expunerii sale este o categorie obiectiva, universal valida, interesul definit in termeni de putere. Realismul politic refuza identificarea aspiratiilor morale ale unei natiuni cu legile morale care guverneaza universul si recunoaste incongruenta dintre comandamentele morale si necesitatea unei actiuni politice de succes. Cel ce guverneaza in aceasta lume a politicii - autonoma in raport cu celelalte lumi - este un om "inventat", o persoana lipsita de orice considerente morale.
Afirmatiile lui Morgenthau nu sunt decat o pretentie aroganta de descriere obiectiva a realitatii. Pentru ca, obiectivitatea, asa cum este ea definita, in prezent, nu reprezinta decat un punct de vedere partial asupra sistemului international: cel masculin. Ann Tickner demonstreaza in eseul sau "O reformulare din perspectiva feminista a principiilor realismului expuse de Hans Morgenthau ca dihotomia subiectiv
/vs/
obiectiv traduce setul de distinctii privat
/vs/
public, emotie
/vs/
ratiune, natura
/vs/
cultura, others
/vs/
self, apropiere de ceilalti
/vs/
autonomie. Teoria feminista se indoieste de posibilitatea unei fundamentari universale a stiintei si argumenteaza ca obiectivitatea, asa cum este ea inteleasa in cultura noastra, este asociata cu masculinitatea. Separarea clasica introdusa de stiinta moderna intre subiect si obiect nu traduce, de fapt, decat doua aspecte: nevoia masculina de control si un stadiu in evolutia masculinitatii catre maturizare, separarea eului de ceilalti.
De aceea, reprezentantele teoriei feministe propun o completare a realismului si o redefinire a conceptelor de putere si securitate. Din perspectiva teoriei realiste, puterea inseamna controlul omului asupra omului. Este un punct de vedere care exclude, prin definitie, cooperarea. Feministele sesizeaza tocmai acest potential pentru cooperare si toate pozitiile lor subliniaza caracterul multidimensional al puterii. Hannah Arendt defineste puterea drept "abilitate umana de a a actiona in echipa cu altii care impart preocupari similare". Femeile au devenit mai apte sa se sprijine pe putere ca persuasiune. Jane Jaquette vede similaritati intre aceste strategii de persuasiune dezvoltate de femei pentru a se opune argumentelor fortei brute utilizate de barbati in cele ale statelor mici, care actioneaza de pe o pozitie slaba in sistemul relatiilor internationale. Constituirea coalitiilor, cooperarea colectiva - de exemplu, ONU, Uniuna Europeana, Conferinta de Coordonare a Dezvoltarii Sud Africane- sunt marci ale acestei viziuni asupra sistemului international.
Un alt loc al teoriei relatiilor internationale in care reprezentantele feministe pot aduce ceva nou vizeaza conceptul de securitate nationala. In mod traditional, acest concept a fost legat de puterea militara si de rolul armatei in protectia fizica a statelor natiune de amenintarea externa. Cand insa statele devin dependente unele de celelate si apar mijloace care se pot dovedi la fel de devastatoare pentru cei care le utilizeaza cat si pentru cei vizati, apararea statului prin razboi nu mai apare la fel de rentabila ca altadata. Problemele de mediu, un aspect al securitatii nationale care nu a figurat pe agenda comunitatii internationale, au devenit tot mai prezente in atentia opiniei publice a satului planetar. Si aceasta datorita activismului feminist, "femeile si natura dezvoltand de-a lungul secolelor o afinitate care a persistat prin cultura, limba si istorie", dupa cum aprecia Carolyne Merchant in cartea sa "Moartea Naturii".
Geta Juverdeanu,
MA
in
stiintele comunicarii
al
Universitatii Bucuresti
, este cursanta a Scolii (post-universitare) de Stiinte Politice si Administrative si jurnalist de politica internationala, activand in cadrul echipei redactionale a ziarului
ZIUA.
COPERTA