An I - Numar 1 - Articul 2
Caton student e Cesar
professōr
Al veve di lā dut compagn
di simpri. Dome che cualchi cjosse si viōt che no je lade propit
cemūt che a veve, percč che cuant che a an fate la scree dal
an vincjesim da l'Universitāt, cą a Udin, i siei grancj, che
a an tante sigurece, si son cjatāts colpīts, ben e no māl,
di un sbrendul di dotōr apene vignūt fūr (robe dal puest!),
che a Messe a San Cristoful, al ą vūt muse rote di lā
a preā il Signōr che chei che a jerin a scuele cun lui a vedin
simpri il gnerf di fā ancje cuintri, se i vūl, ai professors,
cuant che ju tachin sul lōr mūt di pensā, che č
je la libertāt: juste un "non praevalebunt" a pueste scuasit
dome pe clape che a dirīē dute la "companiute" da
l'Universitāt, che par cjapāju ducj, baste dī "i
professōrs", che al pararčs che propit se vedin vude
a māl pai pōcs pei su la lenghe dal sbrendul di dotōr
di scree, culģ di Udin, che cu lis sōs preieris (e ancjemņ
par furlan!) ur ą fat juste un blitz che mai no si spietavin.
E di bielis sperancis, come che
di tornā a tirā fūr principis (no cjacaris, ma fats!),
di rispietā sł ducj e fasi rispietā te proprie dignitāt
e libertāt di oms, co si ą vincj agns a'nt vuelin. Ma l'universitāt
di ca e ą finīt vincj agns e pūr bielis sperancis nol
č che a'nd sedin masse: che "zovins" nol vūl dī
vź voie di gambiā in miōr par fuarce e nol vūl
dī no nancje sedi "gnūfs" come resonament. Magari
cussģ no!
Albert Travain.
|