 
An I - Numar 1 - Articul 4
Propuestis di autocelebrazion
Dutis lis istituzions a an dai moments
di fā fieste che a riclamin lidrīs, contignūts e progjets.
Che fā fieste al č forsit, prin di dut, propit chest: il ricuart
di un moment di partence che ancjemņ si presente
intun vuź par madressi e rivā a un alc doman. Se no si an des
scjadencis cussģ, il lunari al devente une ruede che a seguile e
pues ancje ben rindi, ma no je plui une robe sintude che e dā ancje
alc di spirt par chei scats culturāi che a coventin. Mi domandi se
juste ancje dentri il dran dran di une universitāt no si vedi di
podź tacā a fā fieste:
1) pal implant (moment di partence) de istituzion;
2) pal sō rapuārt cun
cierts personaēs che, te storie locāl, a an vūt indreēāt
l'evolvisi storic e chel dal pinsīr;
3) par des situazions precisis che, te storie, a an segnāt un montā di cualitāt tal lā sł di une cussience,di une dignitāt, dai dirits e des funzions di un popul.
Par fā fieste i vūl
daūr valōr a ducj cuancj chei plans alģ che si pant
une persone e une comunitāt. Ognidun di chei, spiant un aspiet de
esistence, al jude a fā la cognossice juste a larc cui mecanisims
dal sisteme lą che si č, tant civīl che religjōs.
La celebrazion e dā mūt di tornā a puartā intun
vuź ce che al č permanent e universāl de storie indaūr,
tant di chź dongje che di chź inną. La continuazion
e il disvilup di une identitāt, tal savź preseā lis diferencis
e i lōr contribūts pusitīfs, e podares sei pardabon l'ideāl
che al fās strade a di un grop che al intint, an par an, segnā
dīs precīs lģ che si fās fieste.
Nicolino Borgo.
|