Tulsi Devi - nuvelă de Octavian Sărbătoare

Nuvelă

Tulsi Devi


de Octavian Sărbătoare (Australia)


    După câteva ore de mers continuu autocarul nostru soseşte la un popas. Suntem un grup de turişti occidentali în drum către un aşram din statul indian Bihar. Conducătorul grupului hotărăşte că este timpul să facem o pauză, să ne relaxăm şi să luăm masa de prânz prin aceste locuri. Abia coborât din autocar mă întind pentru a mă dezmorţi, cuprind cu privirea împrejurimile. 
    Locul nostru de odihnă este un paradis al verdeţii. Pe lângă pomii înalţi se pot observa pâlcuri de arbori mai mici şi arbuşti. Plantele agăţătoare decorează casele văzute cu greu în această explozie de verde natural. 
    „Iată că am atins Edenul! Cred că astfel ar trebui să arate grădina Raiului!“
    Sunt extrem de încântat de întreaga panoramă. În cele câteva ore de mers am privit de nenumărate ori pe geamul autocarului şi văzut acelaşi peisaj: aşezăminte sărăcăcioase, verdeaţă puţină, drumurile într-o condiţie deplorabilă. 
    „Cum se face oare că aici decorul este cu totul diferit? Care să fie secretul acestui loc neobişnuit?“ gândesc. „Oamenii trebuie să fie diferiţi, doar ei sunt cei care muncesc pentru a transforma habitatul.“
    Ghidul nostru anunţă timpul de şedere de o oră, perioadă în care puteam să mâncăm şi să ne întremăm forţele în aerul proaspăt. Popasul îl facem la locul unde oamenii servesc masa... „în piaţă“. De jur împrejur se află dughene care gătesc ad hoc mâncărurile clasice ale bucătăriei indiene. 
    Ne răspândim care încotro, după preferinţele culinare ale fiecăruia. La această oră piaţa este plină de oameni. Observ cu interes că mulţi oameni arată mai bine îmbrăcaţi decât indianul de rând din zonele rurale, ţăranul care nu acordă atenţie hainelor folosite la muncile câmpului. 
    La una din mese îl observ pe Jorje un turist din Spania. Serveşte prânzul alături de doi băştinaşi, unul înalt şi celălalt mai scund. Mă îndrept către ei.
    - Ce alegere ai făcut? îl întreb pe spaniol. 
    - Este o mâncarea grozavă! Nu ştiu cum se numeşte, dar are o aromă pe care nu am mai întâlnit-o până în prezent. 
    „Chiar aşa? Nu numai că locul arată deosebit prin abundenţa de verdeaţă, dar şi hrana este aparte, aşa cum îmi confirmă Jorje. Ceva misterios se întâmplă.“ 
    Îi rog pe cei care servesc să îmi aducă acelaşi fel. Nu trece mult timp şi sunt servit. Încerc din bucatele alese într-o anticipaţie de extaz gustativ şi... aşteptarea mi se confirmă. Mâncarea este deosebit de aromată. Câteva turte chapati, mă ajută să iau din sos. 
    Sunt deosebit se mulţumit. Contrar principiului meu, acela de a nu mânca prea mult atunci când călătoresc, cer totuşi şi a doua porţie.
    Observ pe cei doi indieni de la masa noastră că savurează cu plăcere alte preparate care le generează vizibil o mare mulţumire. 
    Jorje este deosebit de satisfăcut. Se retrage, se întindă pe iarbă pentru a aţipi, este atras la somn de aerul proaspăt. Alţi turişti îşi fac şi ei siesta tolăniţi pe iarbă. 
    Rămân la masă cu cei doi indieni cu care am servit dejunul dar cu care nu am schimbat cuvinte. 
    - How are you? deschid eu discuţia. 
    - We are fine, răspunde cel mai înalt. 
    - How about you? intervine şi cel scund. 
    - Excelent, le confirm amândurora. De prin partea locului?
    - Suntem din sat. Mă cheamă Ajit, el este fratele meu. Îl cheamă Lakshman, face prezentările cel înalt. 
    - Numele meu este Ramdas. Sunt din Australia, mă prezint. 
    - Aha! Australia, Australia, se entuziasmează Ajit. Aş vrea şi eu să o vizitez. Este frumoasă ţara dumneavoastră? 
    - Minunată! le mărturisesc celor doi fraţi care sunt atenţi ochi şi urechi. Avem acolo în Australia de toate: deşert, munţi, dealuri şi câmpii, tot ce-şi poate dori cineva pentru a trăi după pofta inimii. După cum observ pe aici vă aflaţi într-un miraj al verdelui vegetal. Cum se explică aceasta? 
Ajit şi Lakshman se privesc cu înţeles unul pe altul. 
    „Să-i spunem? Ne poate înţelege acest turist străin?“ se întreabă ei în gând ridicând din umeri.
    Lakshman vrea să afle mai multe amănunte despre mine. Mă întreabă: 
    - Cu ce treburi prin India? 
    - Cu dorinţa de a percepe divinul la el acasă. Tradiţia spirituală a Indiei este bogată. Sunt rituale, zei...
    - Şi ce aţi constatat privind zeităţile noastre? intervine Ajit. 
    - Zonele locuite de oameni venerând anumite zeităţi sunt marcate de spiritele lor. Putem spune fără greş, caracteristicile zeităţilor se reflectă în caracterul acelor oameni. 
    - Cred că aţi făcut o interpretare corectă. Şi noi aici suntem pătrunşi de spiritul unei zeităţi, îmi spune Lakshman. 
    Devin deosebit de atent. 
    - Noi, cei din această localitate, ne închinăm zeiţei Tulsi, adaugă Ajit. 
    - Adică busuiocului!? 
    - Numim această plantă zeiţa busuiocului, Tulsi Devi, în aspectul ei fizic. Partea subtilă, cea care transcende, are fireşte caracteristici pe măsură. Aţi auzit cred, că această zeitate hindusă o reprezintă pe zeiţa Lakshmi, mai precis o parte din evoluţia ei, îmi explică el, arătându-mi prin gesturi înălţimea la care creşte busuiocul indian. 
    - Sunt familiarizat cu astfel de idei. În Australia îngrijesc câteva plante de busuioc pe balcon în ghivece. Am chiar la uşa de la intrarea în apartament un vas mai mare cu o plantă de busuioc. 
    - Interesant. Suntem încântaţi să auzim că veneraţi planta sfântă tulsi
    Ajit se pare că este grăbit. Mă anunţă: 
    - Pe mine vă rog să mă scuzaţi nu mai pot sta. Vă las în compania fratelui meu Lakshman, care mai poate să rămână. Puteţi astfel să continuaţi discuţia interesantă. Nu credeam că sunt persoane în Australia de origine nonindiană care să aibă mare respect pentru Tulsi Devi, adaugă el din mers, la plecare. 
    Ajit salută cu Anjoli Mudra, apoi ne părăseşte. 
    - Deci îngrijiţi chiar dumneavoastră această plantă aromată, busuiocul? se interesează Lakshman. 
    - Cresc busuioc grecesc. Se aseamănă cu cel indian, dar are frunzele de un verde mai intens. 
    - Practicaţi vreun ritual anume legat de busuioc?
    - Nu prea ştiu ce aş putea face. Îl ud la timp, am grijă să nu apară feluriţi paraziţi care să-i mănânce frunzele. Atât florile cât şi frunzele le folosesc pentru ceai şi pentru aromarea mâncărurilor. 
    - Este deosebit de interesant ce-mi spuneţi. Şi noi întrebuinţăm busuiocul în diferite chipuri. V-aş invita să-mi vizitaţi casa, dacă v-a mai rămas din timpul de popas. 
    Mă uit la ceas şi îi spun:
    - Aşteptaţi aici. Mă voi consulta cu conducătorul grupului. 
    Îl văd întins pe iarbă. Pare că se afla într-o stare extatică. 
    - Plecăm curând? întreb.
    - Vom mai rămâne încă trei sferturi de oră, după ora de plecare fixată anterior. Anunţă-i şi pe ceilalţi despre prelungirea pauzei. 
    Mă conformez. Vestea se răspândeşte repede printre turişti spre bucuria tuturor. 
    Reîntors la locul unde Lakshman mă aşteaptă, îi explic că sunt gata să-i fac o scurtă vizită acasă. 
    - Staţi departe?
    - Doar la 3 minute de mers pe jos. Casa este chiar sub acel pom înalt. 
    Pornim spre gospodăria lui Lakshman. 
    Sub pomul pe care îl menţionase se află clădirea nu prea înaltă. Observ că este acoperită aproape în întregime de plante agăţătoare, liane şi alte varietăţi de plante cu tulpina foarte lungă, subţire şi flexibilă, care se agaţă şi se încolăcesc pe orice suport. Grădina din faţă este mai toată ocupată de busuiocul indian pe care-l recunosc imediat. 
    Lakshman mă invită pe prispă unde se găsesc câteva scaune împletite, confecţionate toate din bambus. Intră în casă unde vorbeşte cu cineva.
    - Vom servi un ceai, spune el la întoarcere. Sunt curios să aflu cum se face că urmaţi această tradiţie de a cultiva busuiocul ca plantă de factură spirituală? 
    - În religia mea, creştin ortodoxă, busuiocul este considerat spiritual, sfânt. Copiii, la scurt timp după naştere sunt botezaţi prin afundare în apă şi stropire cu busuioc. Un preot creştin ortodox înfăptuieşte ritualul. Dar planta mai este folosită şi în alte ritualuri ce însoţesc viaţa omului pe pământ: sfinţirea casei, cununii, înmormântări, slujbe de purificare, etc. 
    - Credeam că numai noi hinduşii privim busuiocul cu o veneraţie deosebită, dar văd că sunt şi alţii care au aceleaşi considerente aparte. 
    - Totuşi, noi cei din tradiţia creştin ortodoxă, nu am ajuns la acel nivel de a venera busuiocul ca pe un sfânt, ca zeitate, aşa cum se face aici în India. Care ar fi particularităţile devoţiunii busuiocului în hinduism? 
    Între timp soţia gazdei ne aduce ceaiurile. Aşează tava cu ceştile de ceai pe masă, ne întâmpină apoi cu Anjoli Mudra. 
    Îl observ pe Lakshman cum îşi împreunează mâinile şi le îndreaptă în semn de veneraţie către ceaşca mare de ceai, apoi gustă cu plăcere din ea. 
Beau şi eu cu plăcere din licoarea aburindă.
    - Este infuzie de busuioc amestecată cu lapte, spun convins că am recunoscut aroma inconfundabilă. 
    - Aţi identificat bine conţinutul, confirmă el.
    Curând sosesc pe verandă şi alţi membri ai familiei lui Lakshman. 
    - Nu putem să pierdem ocazia de a bea cu toţii un ceai de busuioc. Este o tradiţie la noi, explică el apariţia soţiei şi a celor trei copii, între 10 şi 15 ani. 
    Noii veniţi iau loc pe scaunele din jurul mesei, fiecare salută cu Anjoli Mudra conţinutul din propria ceaşcă. Toţi beau în voie lichidul aromat, binefăcător. 
    Eu, deşi gustasem deja din ceaiul meu, le urmez exemplul, de a-l venera cu salutul de respect. Privindu-mă, Lakshman este încântat. 
    - Ehei! zice el entuziasmat. Cine se închină zeiţei Tulsi ajunge departe... îşi va împlini viaţa! 
    - Ce beneficii concrete apar în urma acestui ritual devoţional? mă arăt doritor de a şti amănunte.
    Toţi participanţii zâmbesc, par extrem de mulţumiţi că ei cunosc deja aceste taine. 
    Lakshman explică:
    - În primul rând Tulsi Devi dă sănătate celor care o slăvesc. Este o formă primară a zeiţei Lakshmi, consoarta lui Vishnu, zeitatea supremă. Cei care se închină acestei zeiţe dobândesc treptat, pe lângă sănătate, toate acele avantaje de care se poate bucura orice om: vigoare fizică, bucurie interioară, succes în societate, prosperitate, viaţă lungă. 
    - Cu alte cuvinte tot ce şi-ar putea dori cineva pentru a putea spune că este fericit în viaţă, trag concluzia. 
    - Este ceea ce am dorit să subliniez. Altfel spus, a duce o viaţă înfloritoare, aşa cum exprimaţi dumneavoastră, cei din ţările vestice, fericirea umană. 
    - Şi aceasta doar pentru că cineva acordă plantei de busuioc respect şi cinstire!? mă arăt surprins.
    Lakshman înclină din cap a aprobare. Îşi continuă lămuririle: 
    - Totul pare simplu. Nu este necesară decât hotărârea de a urma acest ritual care este de altfel la îndemâna tuturor. Cei mai mulţi oameni pot cultiva busuiocul uşor adaptabil în mai toate zonelor geografice.
    Mai iau o înghiţitură din ceaiul de busuioc, de data aceasta cu un sentiment de adâncă recunoştinţă. 
    „Mulţumesc, Tulsi Devi, pentru aroma deosebită ce o dai ceaiului, de care îmi permiţi să mă bucur!“ îmi spun în gând.
    Toţi suntem cu zâmbetele pe buze. Bănuiesc că în gând fiecare îi adresează zeiţei cuvinte de mulţumire. 
    - Cum se desfăşoară ritualurile legate de zeiţa Tulsi Devi? vreau să ştiu.
    Lakshman salută a recunoştinţă către ceaşca de ceai pe care o pune deoparte. Toţi cei prezenţi fac la fel. Le urmez exemplul. 
    Soţia lui Lakshman strânge ceştile pe o tavă şi duce totul în casă. Copiii ne părăsesc şi ei, Lakshman reia firul discuţiei.
    - Poate veţi fi surprins să aflaţi că ritualurile pentru adorarea zeiţei Tulsi sunt extrem de simple. O regulă importantă este de a nu folosi niciodată cuţitul în contact cu florile, frunzele, tulpina sau rădăcina sa. În principiu, orice apropiere de tulsi, sau de produsele rezultate prin prepararea plantei, trebuie privite ca un act de smerenie şi respect. Anjoli Mudra însoţeşte fiecare prilej. De exemplu, a uda busuiocul este o astfel de activitate. Noi în familie preluăm pe rând sarcina. Fiecare este extrem de bucuros când are ocazia să îngrijească şi să întreţină grădina pe care aţi văzut-o în faţa casei. Este toată plină cu aceste plante. Aromăm mâncărurile cu busuioc. Dimineaţa ne trecem mâinile pe frunzele plantelor de busuioc, apoi aplicăm parfumul de pe mâini pe faţă. În întreaga zi ce urmează se menţine o stare de mulţumire. Copiii, înainte de a merge la şcoală, eu şi soţia, înainte de plecarea la muncă ne închinăm zeiţei prin mângâierea frunzelor de busuioc, astfel purtăm cu noi mireasma plantei. În orice împrejurare, atunci când dorim de a avea succes, facem cumva, ceva, ca să ne apropiem de busuioc. Rugăm astfel pe Tulsi Devi să participe la ceea ce înfăptuim. 
    Găsesc că cele spuse de Lakshman sunt de o mare importanţă pentru mine care, deşi cresc busuioc în Australia, nu cunosc gama largă a rezultatelor venerării lui. Acum mi se lămuresc şi binefacerile legate de ritualul ce dă proximitate cu zeiţa Tulsi. 
    - Eu folosesc busuioc grecesc, aşa cum am mai spus! Credeţi că diferă ca rezultate de cel indian?
    - Tulsi este zeiţa din toate varietăţile de busuioc. Puteţi, fireşte, diviniza acea plantă tulsi care este răspândită în crezul creştin pe care îl urmaţi. 
    Rămâne să mă lămuresc cât de răspândită este această adorare printre oamenii aşezaţi în zonă. 
    - Deci Tulsi Devi este zeitatea tutelară a acestei localităţi. 
    - Venerăm pe zeiţă din timpuri ce se pierd în veacuri. Toţi locuitorii cresc aceste plante în grădinile proprii. Suntem, după cum aţi văzut, binecuvântaţi de zeiţă. Trăim într-un răsfăţ al verdeţii... suntem sănătoşi. Deşi cu ani în urmă localitatea a avut un doctor stagiar trimis la post aici, conform unui proiect guvernamental, medicul până la urmă a plecat. Oamenii nu se îmbolnăveau. Practic a trebuit să ne părăsească... nu putea supravieţui ca medic... nu avea clienţi. 
    Ceea ce îmi expune Lakshman îmi pare de necrezut. Există un sălaş în India pe care un doctor a trebuit să-l părăsească, deoarece oamenii nu aveau nevoie de el. 
    Sunt uimit, mai ales când ştiu condiţia grea în care se găsesc mulţi locuitori ai Indiei, care sunt săraci, bolnavi, subnutriţi şi cerşetori. 
    Mă uit la ceas, trebuie să mă grăbesc. Lakshman mă conduce către poartă. Îşi trece mâinile peste plantele de busuioc. Rupe o crenguţă mică, mi-o trece peste frunte. Simt aroma cum mă învăluie, respir adânc, mă simt fericit. 
    - Să aveţi un drum bun! îmi urează el. Vă mai aşteptăm să veniţi pe aici. Ştiţi unde stau, sunteţi binevenit în grădina mea de tulsi, casa vă este deschisă. 
    La despărţire Lakshman îmi înmânează crenguţa de busuioc din grădina sa. O salut cu Anjoli Mudra. Iau ramura cu respect şi veneraţie. Omul este deosebit de mulţumit şi fericit. Mă consideră deja un adept al zeiţei Tulsi. 

Copyright (Drept de Autor) © 2008 and subsequent years by Octavian Sărbătoare -
Email - Australia. Această lucrare este copyright (are drept de autor). Autorul dă dreptul ca lucrarea să fie publicată, copiată şi distribuită în orice formă cu condiţia să rămână nemodificată şi dreptul de autor (copyright) şi autorul să fie menţionate.
 
 

[Home]