EPICTET
MANUALUL
(Considerat
drept una dintre cartile esentiale ale umanitatii, Manualul a fost utilizat
inca din antichitate drept un instrument de perfectionare a omului in toate
societatile secrete si in scolile de inalte aspiratii umaniste.)
Inainte
de toate, din lucrurile lumii acesteia, unele stau in puterile tale, altele nu. Asa, peste parerea, vointa,
dorinta si aversiunea ta, tu esti mai mare. De ce ? Fiindca acestea sunt supuse
vointei tale. Din contra, peste corpul, averea,
faima si rangul tau, tu nu ai nici o putere. De ce ? Fiindca acestea nu asculta
de vointa ta.
…….
Cand,
dar, cate o idee neagra incepe a intuneca cugetul tau, zi-i indata asa : Tu
esti parere amagitoare, nu adevar. Cerceteaz-o, apoi, la lumina principiilor de
mai sus, incepand cu primul : Sta ea in sfera putintei tale, ori dincolo de
dansa ? Si daca
sta dincolo, zi-i : Du-te in drumul tau, caci pentru mine esti ca si cum n-ai
fi.
…….
Nu fenomenele naturii chinuiesc pe oameni, ci parerile oamenilor despre
dansele.
…….
Caci
prostul la toate da vina pe altii ; cel ce incepe a se lumina da vina pe sine ;
iar inteleptul nici pe altul, nici pe sine.
…….
La toate
greutatile vietii tale, cauta in tine puterea cu care sa le poti tine piept. La ispita frumusetii, tu ai
infranarea ; la greutatea muncii, curajul ; la vorba rea, rabdarea. Si cand ai ajuns la aceasta deprindere, nimic nu mai poate
rezista in calea ta.
…….
Daca
vrei sa inaintezi in intelepciune, nu te framanta cu ganduri de acestea : “daca
nu ma ocup de averea mea, raman pieritor de foame”, ori “daca nu-mi tin din
scurt servitorul, se face un rau”. Caci mai bine sa mori de foame, senin si
linistit, decat sa inoti in belsug cu sufletul ros de griji ; si mai bine sa
ajunga servitorul tau un rau, decat tu un nenorocit. Incepe, dar, cu cele mici. Ti
s-a varsat cumva untdelemnul ? Ti-a curs vinul ? Tu zi asa : acesta este pretul
linistii mele ; cu dansul imi cumpar eu seninatatea de cuget. Caci gratis nu
poti avea nimic.
…….
Cine
vrea sa fie liber, nu se ia dupa ce fac ori nu fac altii, caci atunci sclav
ramane.
…….
Gandeste-te la bunacuviinta unui ospat. A venit blidul in dreptul tau ? Intinzi
mana si iei frumos, cat poftesti. A trecut de tine ? Nu-l mai chemi inapoi. N-a ajuns inca la
tine ? Nu-l sorbi cu ochii, lasandu-ti gura apa, ci astepti sa vie randul tau.
Fa asa si cu copiii si cu sotia si cu maririle si cu averile ; si vei merita,
astfel, a sta la masa cu zeii. Iar daca ai ajuns chiar ca, din bucate insirate
dinaintea ta, sa nu iei nimic, atunci nu esti numai oaspetele zeilor, ci egalul
lor.
…….
Daca
ti-ai inchinat viata filosofiei, pregateste-te a asculta batjocuri si ghidusii
ca acestea : “Da de unde a mai rasarit si filosoful acesta ? Si de ce ne ia asa
de sus ? Ia sa ne lase mai domol.” Tu insa nu lua pe nimeni de sus, ci sustine
cele ce crezi drepte ca si cum ai fi trimisul lui Dumnezeu pe lume. Si daca
ramai neclintit in atitudinea ta dreapta, vei vedea, in scurt timp,
batjocoritorii devenind admiratorii tai ; pe cand, daca te-ai intimidat de la
inceput, vei culege rasul lor indoit.
…….
Caci nu
poate fi egal cel ce nu bate la usa nimanui, cu cel ce roade pragurile tuturora
; cel ce-si cauta numai de drumul lui, cu cel ce conduce intotdeauna pe altul ;
cel ce nu stie decat de vorba dreapta, cu cel ce arunca numai complimente
lingusitoare.
…….
Daca
nimenea nu-si poate fixa un scop spre a nu-l realiza, atunci, desigur, Raul nu
exista in Univers.
…….
Daca
cineva ar pune corpul tau la dispozitia primului venit, te-ai indigna, cu
drept. Dar cand tu singur iti pui sufletul la dispozitia oricui, pentru ca de
insulta lui sa se tulbure si sa-si iasa din fire, nu ti-e oare rusine de tine ?
…….
Vine
vegherea, meditatia, munca, despartirea de ai tai, rasul sclavului si batjocura
prostului fata de omul care, de acum inainte, ramane cel din urma in onoruri,
indemnitati si in afaceri, mergand pana in cele mai mici lucruri. Cumpaneste bine toate acestea.
Si, daca socoti ca in schimbul lor poti sa capeti pentru sufletul tau
invulnerabilitatea, libertatea si imperturbabilitatea, incepe. Daca nu,
cauta-ti de treaba. Caci vei fi ca un copil, azi filosof, maine publican,
poimaine retor si raspoimaine procurator imperial. Si cum se potrivesc toate
acestea, una cu alta ? Daca esti barbat, trebuie sa fii acelasi, bun sau rau,
pana la capat ; sa alegi intre sufletul tau si lumea externa, sa te concentrezi
in sfera ta proprie sau sa dibuiesti pe dinafara, intr-un cuvant, sa fii
filosof ori natarau.
…….
Fixeaza-ti in minte, chiar de acum, o regula si un ideal de purtare carora sa
te conformezi riguros, atat in singuratate cat si intre oameni : Taci cat mai
mult ; vorbeste numai cand trebuie si scurt. Daca imprejurarile te aduc sa
vorbesti mai mult ceva, nu te ocupa nici de evenimentele externe, nici de
gladiatori, nici de reprezentatiile de la circ, nici de atleti, nici de mancare
si bautura ; caci despre acestea are cine vorbi. Despre oameni, iar nu grai,
nici cu mustrare, nici cu lauda, nici cu comparatii intre unul si altul. Pe cat poti, indreapta, cu
cuvantul tau mereu vorba spre chestiuni alese ; iar intre persoane necunoscute
sa taci. Nu rade mult, nici de multe, nici fara seama. Nu jura niciodata, daca poti ; daca nu, cat mai putin.
La petrecere cu oameni straini si neciopliti nu te pune
; iar daca cumva vine vremea si asa, ia seama, sa nu te porti ca dansii. Caci,
oricat de curat ai fi din fire, daca ai a face cu oameni necurati, te patezi si
tu fara voia ta.
…….
De ti se
sufla in ureche ca cutare te-a vorbit de rau, nu te apara de vorbele auzite, ci
raspunde asa :”Ehei, de stia el saracul si alte pacate ale mele, nu spunea
numai atata.”
…….
Nu
aplauda pe nimeni, nu rade de nimeni si nu lua parte la manifestatiunile
multimii. Cand ai ajuns acasa nu vorbi mereu de cele vazute, fiindca ele nu
ajuta cu nimic la indreptarea ta ; ba chiar s-ar parea ca spectacolul te-a
facut sa-ti cam iesi din fire.
…….
In
conversatie nu aduce vorba la tot pasul cu rost sau fara rost, de ispravile si
intamplarile tale, caci placerea ce o ai tu de a povesti, n-o au si cei
dimprejur de a te asculta.
…….
E
periculos sa arunci in conversatia ta obscenitati. Iar de se intampla sa auzi
si de acestea de la altii, dezaproba cu toata energia pe aceia de la care ele
pornesc, daca poti ; daca nu, atunci arata din tacerea ta, din roseata fetei
tale, din incruntarea si severitatea ei, ca tu nu permiti astfel de apucaturi.
…….
Daca iei
un rol peste puterile tale, ai sa-l joci rau ; iar cel pe care l-ai fi putut
juca bine, nejucat ramane.
…….
Femeile
n-apuca a implini 14 ani si barbatii incep a le desfata cu cuvantul
“Domnisoara”. E natural, dar, necerandu-li-se decat a fermeca pe barbati, ele
incep a se gati peste masura, punandu-si in aceasta speranta lor. Mare lucru ar
face insa cine le-ar aduce la convingerea ca nimic nu inalta mai mult in lume
decat masura si modestia.
…….
Te
amaraste cineva cu rautatea lui, ori te ponegreste in ochii altora ? Asa e
organizarea sufletului sau. Si nu poti cere ca el sa lucreze dupa parerea ta,
ci dupa a lui. Iar daca parerea lui este gresita, a lui este si durerea, de a
sta inchis intr-o eroare. Liber este oricine sa considere un rationament drept
fals, dar putin ii pasa rationamentului de aceasta ; durerea ramane aceluia ce
l-a luat pe dos. Plecand de aici, fii bun cu cine te insulta. Si zi oricand :
Asa i s-a parut lui.
…….
Caci una
este bogatia si averea si alta esti tu.
…….
Iar de
cumva vreunul te face prost si tu nici nu-i dai atentie, sa stii ca esti la
inceputul intelepciunii.
…….
Vrei sa
te deprinzi cu durerea ? Sa fie pentru tine, nu pentru ochii lumii. Nu cauta,
dar, sa uimesti pe nimeni ; si chiar de mori de sete, ia apa rece in gura si
apoi arunc-o ; si tot nu spune nimanui.
…….
Semnul
prostului : nici binele, nici raul el nu-l asteapta de la dansul, ci numai de
la altii. Semnul
inteleptului : si binele si raul el il asteapta numai de la dansul. Semnul celui ce inainteaza pe calea intelepciunii : nu ocaraste
pe nimeni si nu lauda pe nimeni, nu se plange de nimeni si nu da vina pe nimeni
; nu vorbeste nimic de sine, nici ca este mare, nici ca stie multe. Nu I-a mers
bine o treaba ? El este cauza. Il lauzi ? Rade de tine. Il ocarasti ? Tace si
nu se apara. Se pipaie numai si se observa mereu, ca cel ce se scoala dupa
boala lunga, cu grija ca sanatatea pe care o simte intarindu-se intr-insul sa
nu se opreasca inainte de a-si fi implinit masura. El a smuls din sine toata dorinta si si-a indreptat toata
energia catre indreptarea slabiciunilor firii sale omenesti. Masura este armonia sufletului sau si putin ii pasa daca
lumea il ia drept un prost ori un incult. Intr-un cuvant, el nu se mai teme
decat de sine, ca de un dusman, care mereu ii pune laturi inainte.
…….
Daca te
dai lenei si indolentei, amanand tot de azi pe maine, si de maine pe poimaine,
momentul desteptarii tale, nu-i nadejde sa ajungi la lumina si vei trai si vei
muri tot cum ai apucat – inconstient. Esti un om in floarea varstei si capabil de orice progres.
Aspiratiunea spre perfectiune este tendinta neinvinsa firii tale. Munca sau
placere ? Glorie sau infamie ? Nu uita ca acum se da lupta ta, acum sunt
jocurile tale olimpice, si nu mai poti da inapoi ; de ziua de azi si de lupta
de acum depinde sau biruinta sau infrangerea ta definitiva.
…….
Partea
intai si cea mai necesara din filosofie este aceea privitoare la punerea in
practica a teoriilor. Bunaoara : Sa nu spui minciuni.
…….
…….
3. Daca
vrei sa devii bun, da-ti seama intai ca esti rau.
13. Nimenea din
cei inchinati banului, placerii ori ambitiei nu cunoaste dragostea de om, ci
numai sufletul ales.
15. Cand suntem
invitati la masa cuiva, mancam ce ni se pune dinainte ; a cere gazdei peste,
ori placinte, ar fi curata nebunie. Numai in lume noi cerem mereu de la zei
cele ce nu se dau, desi sunt nenumarate cele ce ne-au dat.
17. Cand
doctorul clatina din cap, tacut, bolnavul ofteaza vazandu-l ca-si ia nadejdea
de la dansul. Dar cand filosoful se uita lung la tine, strangand din umeri,
simtitu-te-ai, tu, vreodata asa de atins la suflet, ca el si-a luat nadejdea de
a se mai intelege cu tine ?
18. Cel cu
trupul bine zidit rabda si arsita si gerul. Tot asa cel cu sufletul bine
cumpanit indura si supararea si veselia si orice.
19. Intreaba-te
singur : vreau eu sa fiu bogat ori fericit ? Daca zici bogat, aceasta nici nu-I
mare lucru si nici nu depinde numai de tine ; iar daca zici fericit, aceasta
este si lucru mare si sta numai in puterea ta. Pentru ca averea este darul
trecator al imprejurarilor, iar fericirea este darul vointei tale.
20. Cand vezi
vipera, aspida ori scorpia in cutie de abanos sau de aur, observa ca, cu toata
stralucirea cadrului in care apar, nici nu te atrag, nici nu le admiri, ci
cunoscand firea lor veninoasa, intorci capul cu fior. Ei bine, tot asa cand
vezi rautatea lafaindu-se in avere si in splendoarea norocului, nu ramane uimit
de stralucirea decorului dimprejur, ci scarbit de ticalosia celor dinauntru.
26. Nici calul
nu se alege si nu se lauda dupa iesle, hamuri, ori cerga, nici pasarea dupa
hrana ori cuib ; ci calul dupa iuteala picioarelor, pasarea dupa iuteala
aripilor. Asa si tu : nu prin hrana, haine ori aparente exterioare te vei
impune, ci prin onestitate si fapte bune.
31. La ospete
nu uita ca ai doi cu tine : corpul si sufletul. Si tot ca dai corpului te trage
in jos ; iar ce dai sufletului te indreapta in sus.
37. Cand
discuti cu cineva, ia-l sub unul din aceste trei aspecte : ca superior, ca
inferior si ca egal cu tine. Este superior ? Sa-l asculti si sa-l urmezi. Este
inferior ? Sa-l inveti. Este egal ? Sa fii intr-un cuvant cu dansul. Si asa ai
scapat de galceava.
39. Cand cauti
adevarul, se poate sa invingi toate cate ti se pun in cale ; dar cand l-ai
gasit, nimeni nu te mai poate invinge pe tine.
40. Adevarul
triumfa prin puterea lui interna ; parerea, prin aparenta ei externa.
42. De ce fugi
tu, nu face altuia. De sclavie, tu fugi ; deci nu face din nimenea sclavul tau.
Iar daca umbli numaidecat sa ai un sclav, te vei trezi, pe nesimtite, si tu
sclav. Caci nu pot sta laolalta nici raul cu binele, nici sclavia cu
libertatea.
49. A cauta
admiratie pentru zugraveala casei tale, nu-i nimic. A-ti impodobi purtarea cu
blandete fata de oameni e mult, caci aici se vede cine poate uni iubirea de
frumos cu iubirea de om.
51. Nimic mai
urat decat avaritia, nesatiul si fala goala. Nimic mai presus decat marinimia,
bunatatea, omenia si fapta buna.
55. Daca
intreci masura, faci din lucrul cel mai de dorit cel mai nesuferit.
67. Cum sa nu
admiri pe Lycurg Spartanul ? Un concetatean ii scoate un ochi, poporul i-l da
pe mana sa-l pedepseasca cum va sti, iar el incepe apoi sa-i dea crestere si,
dupa ce-l face om, il aduce in teatru cu aceste vorbe : Oameni buni, mi-ati
incredintat un om salbatic si obraznic ; vi-l dau azi inapoi civilizat si
cuviincios.
70. A te crede
scazut in ochii lumii, fiindca nu-ti lovesti cu toata puterea dusmanul, este o
parere neroada. Caci daca se cuvine dispret celui ce nu poate face raul, ce se
cuvine oare celui ce nu poate face binele ?
80. Vrei sa
impodobesti orasul tau cu daruri ? Incepe impodobind mai intai sufletul tau cu
blandete, dreptate si bunatate.
81. Vrei sa
faci bine tarii tale ? Nu zidi case inalte, ci intareste suflete alese. Caci
mai bine suflete mari in case mici, decat sclavi ticalosi in palate
stralucitoare.
88. Dupa cum
soarele nu asteapta nici rugaciuni, nici imnuri de lauda spre a rasari, ci
apare deodata cu lumina lui, insalutarile si adorarea tuturora, asa si tu nu
umbla dupa aplauze, reclama si complimente pentru a face binele, ci totul sa
purceada din bunatatea ta si, ca soarele, vei avea iubirea tuturora.
91. Mai urgenta
este indreptarea sufletului decat a corpului ; caci e mai buna moartea decat
viata urata.
94. Curioasa
este firea si strasnic tine la corp. Este ceva mai uracios si mai nesuferit
decat trupul tau ? Si totusi ti-I drag si esti vesnic cu gandul la dansul.
Inchipuie-ti, insa, ca ai avea de ingrijit numai cinci zile trupul vecinului
tau : nu-i asa ca te ingrozesti ? Bunaoara, dimineata sa freci niste dinti
straini, apoi dupa implinirea diferitelor nevoi naturale, sa speli partile
corespunzatoare. Nu-i acum de mirare iubirea unui lucru care iti cere atatea
servicii zilnic ? Un sac care acusi se cere umplut, acusi desertat : scarbos,
nu-i asa ? Si totusi eu trebuie sa-mi implinesc menirea data de zeu. De aceea,
raman in viata si ma chinuiesc sa spal, sa hranesc si sa imbrac acest biet corp
; ba, cand eram mai tanar, mai aveam de indeplinit inca si altele. De ce, dar,
gemi de durere, cand natura iti ia inapoi corpul ce ti-a dat ? M-am deprins cu
dansul, zici tu. Dar, oare, deprinderea aceasta nu ti-a dat-o, cum ziceam, tot
natura ? Si ea acum zice : lasa de azi inainte corpul acesta si fii dezlegat de
povara lui.
106. Cand dai un
sfat, uita-te intai la simtul de pudoare si demnitate al aceluia ce te asculta.
Caci cine nu se mai inroseste, nu se mai poate indrepta.
111. Intelepciunea se
arata prin rezistenta la placeri ; prostia prin sclavia absoluta fata de
dansele.
115. Trei struguri da
vita de vie : intaiul, al placerii ; al doilea, al betiei ; si al treilea, al
obrazniciei.
127. La bine, nu poti
rasufla de prieteni ; la greu, ramai singur.
128. De durere, pe
omul simplu il vindeca timpul, pe intelept ratiunea.
129. Ferice de cine
nu suspina dupa ce n-are si se veseleste cu ce are !
132. Ferice de omul
mare, care nu se considera nici pe sine prea sus, nici pe altii prea jos si se
poarta frumos cu toata lumea.
140. Nemuritor si
vesnic este adevarul ; caci nici nu-si pierde frumusetea cu timpul, nici nu
rastoarna afirmatia dreapta ; ci stabileste numai ce ramane valabil si ce nu.
141. Nici sabia
tocita, nici increderea oarba nu-s bune.
142. Numai o limba si
doua urechi ti-a dat natura, pentru ca sa asculti de doua ori mai multe decat
vorbesti.
153. De dragostea
railor si de ura oamenilor buni, sa fugi.
154. Calamitatile
timpului aleg prietenii de dusmani.
156. Sa nu se creada
iubit de nimeni, cine n-a iubit pe nimeni.
159. Fii senin, dar
nu din inconstienta, ca animalul, nici din nestiinta, ca ignorantul, ci din
ratiune, ca inteleptul, care face din virtute bucuria suprema a sufletului sau.
160. Cine nu-si
pierde cumpatul in nenorocire, este cel mai tare om, si ca cetatean si ca
particular.
170. Unui tanar, care
se lauda la teatru, crezandu-se invatat fiindca avusese ocazia sa stea de vorba
cu multi oameni invatati, Epictet i-a raspuns : “Si eu am stat de vorba cu multi
bogati si, iata, nu-s bogat”.
171. Nu-i bine sa
vorbeasca invatatul intre neinvatati, nici omul treaza intre oameni beti.
173. Xantipa,
imputand lui Socrate, sotul ei, ca nu prea se osteneste cu primirea unor
prieteni, el i-a raspuns : daca-s de-ai nostri, putin le pasa ; daca nu-s de-ai
nostri, putin ne pasa.
175. Mie mi-e
indiferent, zicea tot Socrate, daca lumea se compune din atomi sau din
elemente, din foc sau din apa. Caci este de ajuns sa cunosti ce e rau si ce e
bine, pentru ca sa stii incotro sa-ti orientezi dorintele si tendintele si cum
sa alegi si sa respingi motivele, pentru a avea principiile fundamentale ale
vietii omenesti. Cat despre cele de deasupra noastra, ce avem noi cu dansele ?
Poate ca nici nu-s facute ca sa le cuprinda mintea omeneasca. Si chiar de le-ar
cuprinde, la ce i-ar folosi ? Nu cumva gresesc aceia care le considera necesare
pentru cunostinta filosofica ?
- Dar atunci chiar preceptul delfic :
“Cunoaste-te pe tine insuti” poate e de prisos ?
- Ba acesta nu, zice el. Caci care este puterea
lui ? Daca unui dirigent de cor i-ar impune cineva sa se cunoasca pe sine, oare
nu si-ar da el toata silinta si nu i-ar prinde bine ?
176. Esti un biet
suflet ce taraie dupa el un hoit, zicea Epictet.
179. Epictet zicea ca
cea mai mare parte dintre acei ce se dau drept filosofi, sunt ai vorbelor nu ai
faptei. Si ca o teorie filosofica data unui sarlatan ori unei secaturi
denaturate, intocmai ca o substanta turnata intr-un vas necurat, se altereaza
si se strica pana la descompunere si putrezire.
In fine, ca sunt doua
vorbe pe care, daca le are omul in inima si le da ascultare la tot pasul,
devine impecabil si isi asigura viata cea mai senina.
Acestea sunt :
sustine-te si abtine-te !
180.
Ideile se dezvolta in minte, dupa legile lor, si n-au a face nimic cu vointa.
Dar admiterea si alegerea lor de catre noi, este un act de vointa. Oricine
poate tresari o clipa la un zgomot neasteptat ; dar, dupa ce vede ca aici e
vorba de o idee care nu merita aprobare, el o respinge si zice : nimic de
temut. Si de aici incepe deosebirea intre prostie si intelepciune. Caci prostul
admite si aproba tot ce bate la poarta simtirii lui, ca si cum ar fi real ; pe
cand inteleptul, desi zguduit o clipa, ia imediat atitudinea critica si,
cercetand temeiul parerii sale, ii da la o parte masca, aratand-o in
absurditatea ei reala, asa ca nu mai ramane nimic de temut.
Traducere de C. Fedeles
Editura SAECULUM VIZUAL
Bucuresti, 2002
†