Radu Cerghizan
Textul original (cu interpretari in paranteze)
Cap.3 (4-7): Nicodim (membru al Sanhedrinului, Inaltul Sfat al Saduceilor din Ierusalim) i-a zis: cum se poate naste un om batrân ? Poate el sa intre a doua oara in pântecul mamei sale si sa se nasca ? Isus i-a raspuns: adevarat, adevarat iti spun ca daca nu se naste cineva din apa si din spirit nu poate sa intre in Imparatia Tatalui. Ce este nascut din carne, este carne si ce este nascut din spirit, este spirit. Nu te mira ce ti-am zis: trebuie sa va nasteti din nou (Isus afirma teza reincarnarii).
Cap.3 (12): Daca v-am vorbit despre lucruri pamântesti si nu credeti, cum veti crede când va voi vorbi despre lucrurile ceresti ? (deci despre structurile extrem de complicate din lumea imateriala) (In "Evanghelia dupa Pistis Sophia", la intrebarea pusa de apostoli de ce oamenii nu-si aduc aminte de vietile anterioare, Isus le-a raspuns ca in momentul reincarnarii "sufletul bea din cupa uitarii", ca amintirea vietilor anterioare este un balast inutil).
Cap.9 (1-3): (Isus in preajma Templului herodian din Ierusalim, insotit de cei 12 apostoli) Când trecea, Isus a vazut pe un orb din nastere. Ucenicii lui l-au intrebat: invatatorule, cine a pacatuit: omul acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb ? Isus a raspuns: n-a pacatuit nici omul acesta, nici parintii lui, ci s-a nascut asa, ca sa arate in el lucrarile Tatalui (principiul Karmei).
Cap.10 (32-34, 38): (Disputa lui Isus cu câtiva farisei, la Ierusalim) Isus le-a zis: v-am aratat multe lucrari bune care vin de la Tatal meu; pentru care din aceste lucrari aruncati cu pietre in mine ? Iudeii i-au raspuns: nu pentru o lucrare buna aruncam noi cu pietre in tine, ci pentru o hula si pentruca tu, care esti om, te faci Dumnezeu. Isus le-a raspuns: nu este scris in legea voastra (Isus citeaza Psalmul 81:6 al lui Asaf din Vechiul Testament: "Eu am zis: Dumnezei sunteti si toti fii ai Celui Preaînalt"): eu am zis, sunteti Dumnezei ! Dar daca le fac, chiar daca nu ma credeti pe mine, credeti macar lucrarile acestea, ca sa ajungeti sa cunoasteti si sa stiti ca Tatal este in mine si eu sunt Tatal (existenta lui Dumnezeu in toate creatiile sale - Panteism).
Cap.12 (24): (Cu câteva zile inaintea derularii dramei finale, Isus, aflat la Ierusalim, se adreseaza apostolilor) Adevarat, adevarat va spun ca daca grauntele de grâu care a cazut pe pamânt nu moare, ramâne singur; dar daca moare, aduce multa roada (aici "grauntele de grâu" este insasi Isus; daca Isus nu murea in conditii dramatice, care sa influenteze masele, rolul sau pe pamânt ar fi ramas neînsemnat; daca moartea insa survenea dramatic, asa cum prevedea scenariul, ideile sale au putut da roade, provocând un impact psihic de mari proportii).
Cap.19 (28-35): (Scena rastignirii: Isus cere ceva de baut) Dupa acea Isus, care stia ca acum totul s-a sfârsit, ca sa se implineasca scriptura, a zis: mi-e sete. Acolo era un vas plin cu otet. Ostasii au pus intr-o ramura de isop un burete plin cu otet si i l-au dus la gura (Se cunosc cazuri când crucificatilor li s-a dat sa bea vin amestecat cu smirna, bautura care producea o stare de narcoza, condamnatul ramânând in viata, fiind apoi salvat la coborîrea de pe cruce). Când a luat Isus otetul a zis: s-a ispravit. Apoi si-a dat duhul. De frica sa nu ramâna trupurile pe cruce in timpul sabbatului (corpurile lui Isus si ale celorlalti doi crucificati), caci era ziua pregatirii si ziua acea de sabbat era o zi mare, iudeii au rugat pe Pilat sa zdrobeasca fluierele picioarelor celor rastigniti si sa fie luati de pe cruce (prin fracturarea fluierelor picioarelor, corpul, sustinut pe o traversa sub sezut, aluneca brusc in jos, iar moartea intervenea in câteva minute prin asfixiere). Ostasii au venit deci si au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi, apoi pe ale celuilalt care fusese rastignit impreuna cu el. Când au venit la Isus si au vazut ca murise nu i-au zdrobit fluierele picioarelor. Ci unul din ostasi i-a strapuns coasta cu o sulita; si îndata a iesit din ea apa si sânge (este vorba de o rana superficiala, care n-a afectat niciun organ vital; din rana care s-a scurs numai un lichid apos, înrosit de sânge. Daca Isus ar fi fost deja mort, nu putea avea hemoragie, chiar daca lancea ar fi strapuns inima, stiut fiind ca un cadavru nu mai sângereaza. In cazul unei conjuratii, cu participarea lui Pilat din Pont, Iosif de Arimathea si Nicodim, soldatii i-au dat sa bea numai o bautura narcotizanta, fara a-i fractura fluierele picioarelor si fara a-i distruge organele vitale). Faptul acesta este adeverit de cel ce l-a vazut (adica de evanghelistul Ioan) : marturia lui este adevarata si el stie ca spune adevarul, pentruca si voi sa credeti.
Cap.20 (14+15): (Maria Magdalena, la reîntâlnirea cu Isus, lânga mormântul gol, dupa presupusa Inviere) Dupa ce a zis aceste vorbe, s-a intors si a vazut pe Isus stând acolo in picioare; dar nu stia ca este Isus (se pune intrebarea: de ce nu l-a recunoscut ?). Femeie, i-a zis Isus, de ce plângi ? Pe cine cauti ? Ea a crezut ca este gradinarul si i-a zis: domnule, daca l-ai luat, spune-mi unde l-ai pus si ma voiu duce sa-l iau (Isus, ca si toti evreii acelor timpuri, a purtat barba si mustati. Numai gradinarii si macelarii evrei nu aveau voie sa poarte barba si mustati. Sa fi crezut Maria Magdalena, vazând in fata ei un barbat fara barba si mustati, ca este doar un simplu gradinar ?).
