Atentie: acest articol va fi in curând accesibil numai la adresa http://www.ducu.de


Radu Cerghizan

(Jane Roberts - “Seth Speaks: The Eternal Validity of the Soul”, Prentice-Hall, Englewood Cliffs, N.J.,1972)

Evolutia permanenta a sufletului (spirit, corp subtil astral, constiinta), de la forme primitive la forme din ce in ce mai complexe si dezvoltate, s-ar compara unei calatorii infinite dealungul unei sosele, fara sfârsit. Perioadele scurte de incarnare pe pamânt ar echivala unui popas la marginea soselei, in timpul caruia calatorul uita de unde a venit si incotro se indreapta. Perioadele de incarnare pe pamânt ar fi absolut necesare evolutiei individuale ale fiecarui suflet, in pofida greutatilor imense ale vietii. Incarnarile s-ar face de cele mai multe ori nebenevol. Notiunea de Dumnezeu ar implica suma infinitelor spirite (constiinte), de la forme simple, numite Unitati Elementare de Constiinta (UEC) (intr-un electron ar exista câteva milioane de UEC-uri), pâna la forme neinchipuit de inteligente, mult superioare fiintei umane (se sustine ca intemeietorii religiilor cum ar fi Lao-Tse, Zoroastru, Buddha, Moise, Isus, Mohammed, ar apartine unor astfel grupuri de fiinte inteligente, cu toate ca nici acestia nu s-ar afla inca pe treapta cea mai avansata de evolutie, existând grupuri de spirite si mai evoluate, de o inteligenta inimaginabila). Formele simple (UEC) sau mai complicate de constiinta ar avea posibilitati nelimitate de combinare spre a da nastere unor forme din de in in ce mai complicate si mai structurate.
Toate formele de constiinta ar fi eterne, inclusiv sufletele umane, suflete aflate insa pe o treapta mai inferioara de dezvoltare spirituala. Sufletele umane nu sunt egal dezvoltate, existând o gradatie treptata a nivelului atins de evolutie.
Inaintea incarnarilor, sufletele oamenilor aleg tara, ambianta sociala si familia, in functie de treapta atinsa de dezvoltare si de experientele pozitive sau negative pe care ar trebui sa le faca in urmatoarea viata. Grupuri mai mici sau mai mari de suflete omenesti se asociaza, inca inainte de nastere, spre a forma o familie, un grup etnic sau un popor.
Asa cum fiecare caramida este o particica dintr-o casa, tot asa fiecare UEC, fiecare grup de UEC-uri (atomi, molecule, celule, organe etc), fiecare spirit (forme evoluate de asociere ale UEC-urilor) ar fi parti componente din ceace oamenii denumesc Dumnezeu. In corpul fiecarei plante, fiecarui animal, fiecarui om, ar exista nenumarate asociatii de UEC-uri (atomi, molecule, celule, organe). Dupa asa-zisul deces, nu se anihileaza constiintele UEC-urilor, ci acestea incearca sa reintre intr-un alt ciclu de existenta, intr-un alt corp. Nici sufletele nu dispar dupa moartea fizica, ci patrund in sfera lumii imateriale, sfera pur energetica, imbogatite cu experienta trecutei vieti.
Sufletul detine toate datele necesare coordonarii vietii fizice intr-un corp material, putând fi comparat unui computer extrem de complicat.
Fiecare viata pe pamânt adauga noi date si experiente valoroase pe disketele invizibile ale UEC-urilor si sufletelor.
Inaintea reincarnarii, fiecare suflet uman, sfatuit de spirite-mentor aflate pe o treapta mult mai avansata de dezvoltare (religiile ii numesc ingeri-pazitori), proiecteaza planul viitoarei vieti, cadrul familial, viata sociala, tara si experientele pe care trebuie sa le faca in urmatoarea viata pe pamânt. Spiritele-mentor supravegheaza tot timpul evolutia sufletelor, ajutându-le - la cerere - prin inspiratii si intuitii, la corectia derularii vietii in momentele critice.
Programarea vietii sufletelor este astfel conceputa incât la nastere partea Eu-ului constient (nu subconstientul) uita vietile anterioare, amintiri care ar fi un balast inutil pe durata noii vieti.
Conform legii universale a echilibrulului si echitatii (Karma), fiecare suflet trebuie sa faca aceleasi experiente negative pe care - in vietile anterioare - le-a facut altora. Asa se explica cauza multiplelor suferinte (razboaie, detentie, regimuri totalitare, persecutii, saracie, boli s.a.).
In ultimele decenii s-au inregistrat sistematic, in multe tari ale lumii, relatarile celor care au fost temporar morti clinic. Datele au fost centralizate si analizate, constatându-se o surprinzatoare asemanare a amintirilor celor morti clinic, dupa detasarea sufletului de corp. Experiente similare sunt de asteptat si in cazul mortii propriu-zise. Cunoasterea fazelor prin care va trece propriul suflet dupa moarte, i-ar putea ajuta pe oameni sa depaseasca fazele critice de dezorientare din primele momente dupa deces.