Observarea Detaliilor
Fiecare astru este definit de magnitudinea sa, toate obiectele Deep Sky au o anumita magnitudine, insa putin diferita de cea stelara. Sa luam de exemplu o galaxie de magnitudine 9.5. O stea de aceasi magnitudine este usor vizibila chiar si in telescopae mici. In schimb galaxia noastra de 9.5 nu este la fel de stralucitoare ca steaua, ea are aceasi magnitudine ca o stea de magnitudine 9.5, dar defocalizata pana ar ajunge la dimensiunea din ocular a galaxiei (in minute de arc). Cu cat defocalizam o stea mai mult cu atat ii scade si stralucirea, asta pentru ca lumina stelei trebuie sa se distribuie pe o suprafata mai mare. De exemplu galaxia M33 din Triangulum are o magnitudine de 5.7, ar trebui sa fie o tinta usoara, dar datorita diametrului mare e apare foarte slab stralucitoare, am descoperit ca este un obiect foarte dificil chiar si pe un cer foarte negru...
Cel mai important lucru la observatiile Deep Sky este un cer negru, daca aveti de gand sa observati din oras trbuie sa va limitati doar la roiuri stelere si eventual cateva galaxii mai stralucitoare si ceva nebuloase (asta in cazul ca nu aveti un telescop mare).
Pentru a observa si ceva detalii (sa vezi o pata de lumina este destul de usor) e nevoie de o adaptare la intuneric foarte buna a ochiului. Asta inseamna ca inainte de a vana o galaxie slab starlucitoare e nevoie cam de minim 20 de minute de adaptare la intuneric. Cele mai bune rezultate se obtin cam dupa ce ati stat in intuneric in jur de o ora si jumatate. Cei mai tari observatori de Deep Sky recomanda ca inainte de o noapte de observatii sa se poarte toata ziua ochelari de soare si sa se evite locurile luminoase. Nu stiu in ce masura ajuta asta, nu am incercat, dar mie mi se pare comportament putin cam paranoic...
Dupa o adaptare la intuneric de minim 20 de minute puteti sa incepeti. Sa zicem ca ati localizat galaxia dorita, ati verificat harta, stiti ca galaxia se afla in campul ocularului, dar surpriza! In campul ocularului nu apare nimic...
In cazul asta sunt cateva lucruri care pot ajuta, descrise mai jos:
1. Primul lucru care trebuie facut e sa priviti cu atentie 2-3 minute campul in care se afla obiectul cautat. Daca dupa cateva minute tot nu reusiti sa il vedeti treceti la pasul numarul 2, nu are rost sa va obositi ochiul.
2. Asta e metoda cea mai des folosita si cea care da cele mai multe rezultate, se numeste "privire periferica" (un articol foarte bun despre modul de functionare al privirii periferice gasiti in manualul AAVSO, acesibil online pe pagina lor). In ce consta: centrati obiectul dorit in centrul campului ocularului, pentru ca in centrul ocularului rezolutia unui telescop este cea mai mare, la marginile campului imaginea nu este de calitate excelenta. Dupa aceea nu va uitati exact (direct) unde este (ar trebui) sa fie obiectul, priviti-l cu "coada ochiului" (cred ca este cel mai bun termen), adica priviti undeva spre marginea campului ocularului, obiectul in cauza fiind in centru. Prin aceasta metoda se observa detalii in obiecte deep sky. De exemplu daca veti privi faimoasa nebuloasa M42 din Orion fara privire periferica, uitandu-va direct la ea nu o sa vedeti mare lucru. In schimb cu privire periferica apar o gramada de detalii, multe foarte fine, cu un telescop de 4.5" se vede si ceva culoare verzuie. In asta consta observarea detaliilor, sa incerci sa vezi chestii care nu sar de prima data in ochi...
3. A treia metoda consta in folosirea unui grosisment ceva mai mare. Daca nu reusiti sa vedeti multe detalii, schimbati ocularul pentru unul care sa va dea o putere ceva mai mare, in felul asta creste si magnitudinea limita observabila. Exista totusi o limita, daca folositi o putere prea mare calitatea imaginii are de suferit. Eu la ora actula folosesc pentru observatii o putere de 70x la cele mai multe obiecte. In unele cazuri (nebuloase planetare, roiuri globulare si unele galaxii) ma duc pana la 160X. Nu exista un standard, e dupa preferintele fiecaruia, important e de stiut ca odata cu o crestere prea mare a grosismentului aceaptam anumite compromisuri - scaderea campului vizual si a calitatii imagini. Asta nu inseamna ca un grosisment mic este excelent, in acest caz se pierde din stralucirea obiectului.
4. Metoda patru este pentru oamenii cu adevarat disperati, :) daca prin toate metodele de mai inainte obiectul nu a fost vizibil incercati sa miscati putin telescopul (fara a scapa obiectul din camp!) ar trebui sa apara, dar nu va asteptati sa vedeti detalii, veti vedea doar o pata de lumina. Aceasta metoda se bazeaza pe principiul ca ochiul percepe mult mai usor obiectele aflate in miscare.
Daca observati dintr-o zona in care exista lumini in apropiere puneti-va pe cap o gluga care sa va acopere fata, mai mai ales daca aveti un ocular cu un "eye relief" (distanta la care se poate departa ochiul de ocular, cu conditia sa vedeti tot campul ocularului), ceva mai mare, de exemplu Plossl, in felul asta pe ocular nu va cadea lumina parazita, daca ati observat vreodata - mici arcuri de lumina care dureaza o fractiune de secunda si care apar la unele miscari ale capului, daca folositi metoda asta nu va vor mai deranja.
HOME
Emil Neata