Autor : Tina Visarian

La Rasarit

La rasarit privesti neputincios
lumina ce apare
Cu ochii atintiti te uiti
nedumerit in zare.
In Universul tainic,
Pamantu-i un pitic.
Si-atunci gandesti:
"o, Doamne, sunt eu chiar atat de mic?" 

Clipe de libertate

La nasterea cometei Halley
Profetii au intarziat 
jumatate de ceas,
Ursitoarele inca un sfert,
Iar ea,fericita
S-a obisnuit sa intarzie 
precum ei,
periodic,
Pentru a-si prelungi clipele nesupravegheate
de NIMENI.

Afara-i senin
dar ploua.
Pe fata sunt lacrimi,
Pe cer limbi de foc.
E o ploaie de culori,
o ploaie de sperante.
O bucurie nemarginita
ce se revarsa asupra mea
si catre cer sufletul imi deschide.
"ce ar putea sa fie?"-
am intrebat.
"E doar o ploaie de meteori"-mi-a spus cineva.
Dar pentru mine
era mult mai mult...


Leonide

Surprinsa ca cerul
si-a deschis portile
Priveam Bucuroasa valul
de flacari
Ce inainta catre mine,
Si simteam ca ma scufund
in meteorica mare.

Biruinta

Sagitarid in noapte,
Tu care erai puternic
Si precum Venus de stralucitor
Ai ajuns sa arzi
pe rugul cerului.
In timp ce imaginea ta
a ramas pe veci intiparita
in minte si sufletul meu
de cometa.


Sfarsit

Apus de Soare, culoare, durere, fulger
Pe chipu-i se vor imprima
in dupa-amiaza cea din urma...
Si numai el, Pamantul
va rataci dupa perdeaua zorilor
Constelatii, cometa, meteorii, iubirea
Cand Universul va cobora jaluzelele
Si primele raze ale Soarelui
Vor ucide atmosfera.

Nopti bantuite de Luna

Ramane oare ceva
Din imensitatea seninului
Cand norii stationeaza 
In Calea Lactee?
Sa fie nimic sau...
Sa fie luna?
Acesta indrumatoare de pasi
din pustiul si raceala intunericului
Da tarcoale noptii,
luminandu-ne cararile
Si alungand totodata
Singuratatea ce ne inconjoara.
Atunci realizam ca tousi
mai avem ceva:
Nopti bantuite de Luna!

Bolid Perseida

Perseida,
Durerea entitatii din mine
Esti tu!
In tine se zbate forma
si culoarea abisului.
Te ascunzi in sufletul meu
Ca o enclava
Dar forma si culoarea pier.
Si candela!
Lumina ei o naste pacatul
necredintei tale
Ca nu voi reusi
Sa-ti estimez corect
MAGNITUDINEA.


Anonimul

Descoperisem un nou curent meteoric
Si urmele bolizilor se pierdeau pe cer
In timp ce noi ne gendeam:
"ce nume sa-i dam?"
Un nume care sa-l ajute
sau un nume care sa-l piarda?
In final, am hotarat sa nu-i dam 
nici un nume
Pentu ca numai absenta numelui
ii va oferi suspiciunea
Sistemului Solar.

Declaratie cerului instelat

cand m-a ucis dragostea
de cer si univers,
M-am transformat in focul
ce invaluie meteorii in cadere...
Si ma intreb:
Sa ard infinitul,
ca sa nu te mai vad?
Sau.
sa ma ard pe mine
ca sas nu mai existi?

Cosmar

Visasem nemarginirea,
Si prabusirea Sistemului Solar
Muribund,
Urmat apoi de ultima tacere,
a mea.
Ramasera doar stelele,
Uitate-n infinit
Si meteorii,
facand autostopul
spre Pamantul
Nimanui.

Sfarsit si inceput

Judecator al tribunalului celest,
Universul a acordat
pedeapsa cu moartea
unui biet METEOROID.
Nesocotind sentinta,
acesta a trisat
Reincarnandu-se pe cer 
ca METEOR.
Si nascandu-se apoi
a doaua oara,
ca METEORIT,
intr-un alt spatiu
in care il sugruma
lumescul.

Viitor

De sub ruinele lui Big Crunch
Tasnesc acum fiicele luminii
Abisul sporeste tacerea lumii,
ALbastrul gol al implinirii
Hraneste singuritatea celui ce
A uitat ca trbuia sa moara.
Respira acum vidul prin puterea mintii
Si se gandeste cum sa creeze masti de aur,
Pe care aruncandu-le in departari
Sa le creasa stele,
Calauze in intunericul
Ce inconjoara ramasitele Universului.

Sfat

De nu-ti gasesti ramura
in arborele cosmic,
Agata-te de coada primului bolid,
Si astfel, cu trecerea timpului
Vei invata sa privesti, sa iubesti si sa prinzi 
radacini in cer.

****

Arborele cosmic a ars
Iar Luna, rosie si sparta
Erupe acum meteori...
Numai iubitorul de cer a ramas
neschimbat,
Prinzand astrii in albume
Pastrand pentru o noua viata
Bucati de amintiri,
Farame de suflete,
O parte din OM.

Eclipsa de Luna

Peisaj presarat cu pulbere de Luna,
Suflete aprinse in zori de gheata,
Destine legate prin cer,
Si eclipsa!
Inca un semn de intrebare
in imensa ecuatie:
Universul.

Amintire

Prima seara de Perseide,
Sufletul mi-a fost topit
De ploaia acida de meteori
Si n-a ramas decat el,
cerul instelat,
Risipit in imaginile unei imbratisari.
pentru o clipa am fost doar eu
copil al Universului!

Descompunere

Intr-o zi cerul se sparsese in bucati,
Iar meteorii atarnau in deriva,
precum latul unei spanzuratori.
Luna, deformata,
Varsa lacrimi peste pamantul negru
Si constelatiile,
Risipite pe ici pe colo,
Incercau sa se adune.
Totul in zadar!
Caci omul, descompus fiind de 
artificialitatea zilei,
Uitase sa mai priveasca 
minunile noptii.


Mesagerul din zori

Cautand sens existentei sale,
S-a aruncat din neantul din-prejur,
iar urma lui se intindea obsesiv,
Ca o pata
Pe perdeaua incandescenta de stele,
Pana cand oamenii i-au refuzat privirea
Cufundandu-se cu totii in negrul inimii
Si uitand de el, care a fost
Un meteor,
Jertfa a Universului in care traim,
Intre noapte si zi,
Intre Lumina si Intuneric.

Civilizatie

A inceput sa ploua
cu meteoriti
Si oamenii se ascund in case,
De teama sa nu le cada vreunul in cap.
Insa astrii cad in piciare
Si isi cauta proprietari
sau un loc de veci,
Prin faimoasele muzee ale lumii.

Lyride 2001

Apus macinat de nouri,
Lumina aprinsa de fulger,
Picuri de ploaie purtati de vant,
Amintiri parasite intr-o agenda,
Si noi, inganad cantece
Si sperand ca sunetele lirei
sa ne acompanize,
metamorfandu-se in metteori.

Fara raspuns...


In noaptea aceea de mai,
cand nimic nu se schimbase,
Luna era pe cer,
Pasarile noptii cantau
Iar stelele straluceau ca si odinioara,
Ma intrebam nedumerita:
Ce-au cautat iepurii pe Luna?
-Nu stiu.
Dar omul?
-Nici atat.
Raspunsurile intarziau sa apara
In noaptea aceea de mai...

Exprimare

Meteori.
Caderea lor lumineaza Calea Robilor
si gandurile omului despre cer.
Meteori.
Din arderea lor unii aleg caldura
iar altii fumul.
Meteori.
Sfidare de neant,
Simboluri ale caror sensuri
de mult s-au ratacit.

Ghinion

Vroiam sa incerc
o noua reteta spatiala
si asezasem o nebuloasa si un pulsar
intr-un castron de plastic alb...
Apoi am pornit mixerul.
Pacat ca numai dupa cinci minute
S-a oprit curentul.
Am fi putut de nu gusta
"Specialitatea Galaxiei."

****

Sosise timpul 
Sa imi aduc cerul acasa...
Clepsidra fusese intoarsa,
Univers in miniatura era
-camera mea.
Umbre lactee imi fulgrau tavanul,
Era sigur ce ceru-i si in mine
Caci sufletu-mi insetat de albastru
Ii cazuse de mult prizonier

Leonide2

Suna a noiembrie.
Ghiara Leului, proiectata
pe cerul salbatec
Decupeaza stelele.
Picura samburi de piatra inaltul
Inar orizontu-nainte tacut,
rasuna acuma de freamat,
de troite arzand.

Parasire

Ceasul se rasturnase la marginea serii...
Dimineata intarzia,
Oprita-n clepsidre.
Asteptam cu nerabdare ca el sa
sfarame peretele noptii,
pentru a-mi pune o dorinta,
Insa meteorul meu
Uitase sa apara...

Peisaj

Meteorul din noapte sparge zarea...
Norii curg in adancul perfid
ce absoarbe totul imprejuru-i.
De partea cealalta, Soarele condamnat
imparte flacari pe destine
Lumea se intreaba ce ar putea sa fie
Si numai soimul din inalturi stie
Ca e linistea furtunii care vine.

Vis pentru cerul de iarna

Singuratatea apasa greu si rece
in noaptea fosnind de stele...
Absorb cu nesat din stralucirea lor,
Cand imi apare Phoenix,
Indemnandu-ma sa-mi trag puteri
din zborul meteorilor
Si linistea din blanda infatisare a cerului.
In noapte, visul se adanceste,
Dimineata, sufletu-mi inca rasuna
de ecoul lui,
Si a inceput sa ninga...

Bolidul Dragon

Valurile negre lovesc cerul,
Potecile de apa urca spre astri,
Acum dragonii ravnesc inaltul...
Si pocnesc din cozile de buzdugan. 
Balanta inclina a haos,
Totul in jurul sau fierbe,
Insa el, omul,
Priveste spectacolul fara a se teme,
Stiind ca suntem comdamnati
Cu totii la acelasi joc...
O data si inca o data.
Deja au inceput sa curga stelele,
Meteorii-s dragoni
Si dragonii-s meteori,
Iar eu...
Eu am vazut bolidul
Cu cap de dragon.


Din memoria ultimului om-meteor

Au murit 
nestiuti de nimeni...
I-au durat trupurile,
din care au ars bucatile,
una cate una
Si a cazut cenusa
pe Pamantul rece si neprimitor.
Nu le-a ascultat nimeni
plansul si jalea,
Tremuratul lor clocotind
de atmosfera terestra.
Degeaba zbierau si implorau
in noapte...
S-au stins si au invatat
ca nu mai pot avea 
incredere in oameni.
Lor le lipsesc aripile de inger...
Le-au lasat undeva la granita
Dintre intuneric si lumina,
Alaturi de flacara vie din ei...
Au uitat ca poate odata 
Acestea au fost inaintasii lor.
Iar acum,
Acum ii studeaza si ii catalogheaza,
numindu-i simplu "meteori".


Aducere aminte

Numai atunci
Vanturi reci rascoleau
inceputul,
Si parea ca totul in jur 
Se striga pe nume...
Noaptea scutura stele
peste Pamant,
Din cer ochi priveau in sufletele muritorilor,
Iar eu alergam pe drumul
presarat cu petale de flori
rupte din Luna.
Cum as fi putut sa-mi las calea din vis nebatatorita?


OMUL-CER

"Pe mine reda-ma"
spune Eminescu...
Eu as zice:

Pe mine cerului reda-ma,
sa capat puterea aripilor de vultur,
curajul si credinta de a zbura
spre noi inaltimi
si intelepciunea Universului,
sa ma poarte acolo sus,
unde omul e cer
si cerul e om.


Axis mundi

Omule, ridica fruntea spre cer
-am auzit un glas.
Insa eu ma uitam inca in pamant
si vantul nu vroia sa incline balanta.
In cele din urma, am indraznit...
Am legat prin frunte-mi pamantul de cer,
Iar rasplata nu a intarziat sa apara:
Curge prin mine lumina astrlor,
vindecandu-ma

Haiku

Glasul cerului
ma aplec sa-l ascult
e un meteor.


Inchipuire

Fantana arteziana varsa
Stropi de Cale Lactee
asupra tuturor.
Unii, urmareau multi cerul de nepal,
Altii, privind la stele,
Se bucurau de acea nopate
cu iz de mar salbatic.

Albastru de cer

Succesiunea de imagini
alb-negru,
intrigata, obsedanta,
nu mai da pace omului.
De ce alb sau de ce negru?
De ce nu albastru?
Un cer nebun de albastru,
Pod intrrre noi si ininit.

Univers rotund

Pamantul este rotund.
Dar cerul?
Ma intrb adesea daca 
pot aplica si aici ideea de sfera,
daca pornind din gradinile cerului,
cu flori de Cale Lactee,
cu temple celeste,
cu sfere si linii melodice
Voi ajunge tot acolo,
unde de altfel sunteti si voi,
Acasa.

Atat de absenti

In linistea bolnavicioasa,
Nascatoare de neliniste,
ulii fiorosi ciguleau stelele
una cate una.
sangele astrilor se prelingea
pe peretele cerului,
cu luna portocalie
si miros de salcie.
Am inteles atunci
cat de grabiti trecem
cu totii prin cer,
cat de absenti.

Singuratate

Imi plac noptile
cu stele atarnate in colturi,
Fara umbre,
fara freamat,
fara soapte.
Doar lumina
Si doar caldura din jur
strabatandu-ma,
Pentru a ma lepada 
de singuratate...
Ploaie de meteori


Incertitudine

Pasii cerului fara urme,
tacerea mea,
drumurile noastre,
Incalcite,neasteptate,batatorite...
Am uitat meteorii intr-un ungher
Si am alungat darul luminii.
Acum,prezentul inseamna intuneric
Iar viitorul NU-l STIU.

Leonide 2002 

Frigul diminetii de noiembrie 
mushca cu pofta din obrazul meu, 
amintintu-mi de falcile inclestate ale Leului 
si meteorii sfasiati din Univers. 
Doream si eu sa vad pietrele sfinte, 
jertfa cerului oferind apa vie 
sufletului de muritor. 


Leonide 2002

Roata Lunii stirbea o parte 
din cerul ca sticla 
si nu voia sa se rostogoleasca 
dupa deal... 
Insa cui ii pasa? 
In noaptea adanca, 
meteorii cadeau avalansa, 
invaluindu-ne pe toti in lumina.