1.
Laudele
Laudele
sunt slujbe bisericeşti care se săvârşesc în fiecare zi în
Biserica Ortodoxă, mai ales în mănăstiri.
Ele sunt în număr de şapte şi anume:
Miezonoptica, Utrenia cu Ceasul întâi, Ceasul al treilea, Ceasul al
şaselea, Ceasul al nouălea, Vecernia şi Pavecerniţa.
Însuşi împăratul David se scula la rugăciune de şapte
ori pe zi: “De şapte ori pe zi Te-am lăudat, pentru judecăţile
dreptăţii Tale”. (Ps. 118, 164) Mântuitorul nostru, Domnul Iisus
Hristos ne îndeamnă: “Privegheaţi dar, că nu ştiţi când
va veni stăpânul casei: seara, la miezul nopţii, la cântatul cocoşilor
sau dimineaţa”. (Marcu 13, 35)
Bolnavii, care iubesc sfintele slujbe din biserică sau le vor citi
acasă după putere, vor primi mare dar şi mângâiere de la Duhul
Sfânt. Laudele se găsesc scrise în Ceaslov şi în unele cărţi
bogate în rugăciuni. Dacă nu vom avea cărţi sau timp, să
învăţăm trei psalmi pe de rost, sau măcar Psalmul 50 şi
Crezul şi să repetăm pentru fiecare Laudă de câte trei ori
rugăciunile începătoare, Psalmul 50, Crezul şi Cuvine-se cu adevărat...;
ori să facem un număr de câte 20-30 de metanii sau închinăciuni
pentru fiecare laudă, după obiceiul monahilor. Dacă nici acestea
nu putem face, să zicem măcar de câte 20-30 de ori pentru fiecare
laudă rugăciunea minţii: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul.
Să lăudăm, deci, pe Dumnezeu ziua şi noaptea, cum fac
îngerii în cer şi creştinii evlavioşi pe pământ. Fiecare
să se roage cum poate, numai să se roage, decât să vorbească
de rău pe aproapele său, să glumească şi să piardă
timpul la distracţii, la televizor şi la lucruri pământeşti.
2.
Acatistele şi paraclisele
Acatistele
sunt imne de laudă şi de bucurie ce se citesc în biserică
şi în casele credincioşilor în cinstea Preasfintei Treimi, a Mântuitorului,
a Maicii Domnului şi a marilor sfinţi din calendar.
Paraclisele sunt rugăciuni de umilinţă prin care se cere
ajutorul Maicii Domnului şi al sfinţilor care au moaşte pentru închinare.
Este de mare folos să lăudăm pe Dumnezeu şi pe sfinţi.
Paraclisul Maicii Domnului este bine să se citească în fiecare zi mai
ales seara sau la miezul nopţii, în timp ce Acatistele se citesc dimineaţa
sau când avem timp.
Dumnezeu după ce ne-a zidit, vine să ne caute ca pe nişte
oi rătăcite. Apoi ne învaţă calea mântuirii şi, la
urmă, Se jertfeşte din iubire pentru noi, ştiind că fără
jertfă nu se poate mântui lumea şi nici un creştin.
Sfânta Liturghie este cea mai înaltă rugăciune de laudă,
mulţumire şi cerere pe care o aduce Biserica lui Dumnezeu pe pământ
înaintea Prea Sfintei Treimi. Este jertfa nesângeroasă a Legii celei noi
creştine, pe care Domnul a desăvârşit-o prin jertfa Sa pe cruce.
A fost întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos la Cina cea de Taină,
lăsând poruncă Sfinţilor Apostoli: “Faceţi aceasta întru
pomenirea Mea!” (Luca 22, 19)
Sfântul Ignatie Teoforul a spus: “Veniţi la Biserică, veniţi
la Liturghie. Nu lipsiţi trupul lui Hristos de unul din mădularele
Sale, nu Îl lipsiţi de ceva care Îi aparţine Lui. Absenţa ta
este o lipsă din trupul Lui”. Aşa e, fiindcă Biserica este
trupul lui Hristos, iar noi toţi suntem mădularele Lui.
Trebuie să ne obişnuim să gustăm din bucuria şi
dulceaţa Sfintei Liturghii, deprindere ce va contribui cel mai mult la
restabilirea sănătăţii noastre.
În timpul Dumnezeieştii Liturghii ne rugăm Sfinţilor, Îngerilor
şi Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu şi suntem siguri că
şi ei mijlocesc pentru noi la Dumnezeu, iar prin această rugăciune
reciprocă ne unim dincolo de hotarele morţii printr-o legătură
puternică şi de nedespărţit.
Prin rugăciune, în general, şi prin Sfânta Liturghie, în
special, Hristos se apropie cel mai mult de inimile noastre, rămâne cu
noi, vorbeşte cu noi, Îl simţim în noi, Îi auzim glasul care ne
cheamă şi trăim zilnic în prezenţa Lui tainică. Prin
Sfânta Liturghie, Hristos se află permanent în comuniune cu lumea, cu
fiecare dintre credincioşi.
Sfânta Liturghie se compune din două părţi principale,
şi anume:
1. Proscomidia sau partea pregătitoare, care se săvârşeşte
dimineaţa în taină;
2. Liturghia propriu-zisă, care se săvârşeşte în
auzul tuturor.
Mare grijă trebuie să aibă creştinii din sate şi
oraşe, mai ales cei bolnavi, ca la orice Sfântă Liturghie să fie
pomeniţi la Proscomidie şi să li scoată părticele,
pentru ei, pentru toţi ai casei lor, vii şi răposaţi. Pentru
că nu avem alt ajutor şi nu putem face ceva mai bun pentru noi şi
pentru cei răposaţi, decât să fie pomeniţi regulat la Sfânta
Liturghie, un timp cât mai îndelungat.
În acest scop, în fiecare Duminică şi sărbătoare
şi peste săptămână când pot şi au nevoie pentru casa
şi sufletul lor, credincioşii sunt datori să meargă la
biserică din timp, înainte de ora 9, să se roage, să se închine,
să ceară sfatul şi binecuvântarea preotului şi mai ales, să
fie pomeniţi la Proscomidie şi să asculte Sfânta Liturghie.
Preotul, la Proscomidie, poate pomeni şi scoate părticele
pentru toţi creştinii ortodocşi care frecventează regulat
biserica şi sunt cununaţi la preot, care nu înjură de cele
sfinte şi sunt împăcaţi cu toţi oamenii, adică nu urăsc,
nici nu au judecată cu cineva, care se spovedesc regulat la preot şi
nu merg la adunări sectare. Iar dintre cei răposaţi poate pomeni
pe cei ce au decedat în credinţa ortodoxă, care au fost spovediţi,
împărtăşiţi şi împăcaţi cu toţi
oamenii.
În fiecare Duminică şi sărbătoare credincioşii
sunt datori să asculte Sfânta Liturghie. Dacă nu pot veni toţi
din casă, să vină măcar unul din soţi ori copiii
singuri, iar la nevoie măcar unul sau doi din casă, ca să
vorbească cu Hristos la Biserică şi să fie pomeniţi la
Proscomidie. Prin aceasta se sfinţeşte casa, se liniştesc
ispitele, se izgonesc patimile şi vine Hristos în acea casă. Iar dacă
nu vine nimeni din casă la Sfânta Liturghie, mai ales în sărbători,
casa aceea este lipsită de binecuvântare, cei din casă sunt loviţi
de ispite grele, de boli, de patimi, de sărăcie şi nu au mulţumire
sufletească, pentru că au refuzat să se întâlnească şi
să vorbească cu Hristos, au refuzat să laude pe Domnul şi Mântuitorul
lumii.
Întrucât biserica este cer duhovnicesc, iar în timpul Sfintei
Liturghii este de faţă însuşi Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul
lumii, cu Maica Domnului, cu toţi sfinţii şi îngerii din cer,
credincioşii trebuie să stea în biserică cu smerenie, în linişte
şi tăcere, în rugăciune şi lacrimi, îmbrăcaţi
cuviincios, cu feţele senine, cu inimile pline de bucuria Duhului Sfânt,
cu căinţă pentru păcatele făcute şi cu mare nădejde
de mântuire.
Nimeni să nu intre tulburat în biserică, nimeni să nu fie
certat cu cineva pentru cele pământeşti, nimeni să nu se gândească
acasă, la copii, la vite, la mâncare, la cele trecătoare. Două
ore, cât ţine Sfânta Liturghie, să stăm numai cu Hristos, să
ne gândim numai la Hristos, să vorbim numai cu Hristos.
Cu frică, bucurie şi mare evlavie se cade să stăm de
vorbă cu Hristos, care vine să se jertfească în timpul Sfintei
Liturghii pe Sfânta Masă pentru noi.
Toţi creştinii care vin la biserică certaţi, care nu
vor să se împace cu aproapele, care trăiesc în desfrânare şi
concubinaj, care au judecăţi, care avortează copii, care au pe
conştiinţă păcate grele şi nu s-au pocăit de ele,
pot să asculte slujba Sfintei Liturghii numai până la ieşirea cu
Sfintele Daruri, apoi să se retragă la uşa bisericii, în pridvor
sau chiar în curtea bisericii şi acolo să se căiască pentru
păcatele făcute.
La fel şi cei ce au îndrăznit să intre în biserică
fără măcar o zi de curăţenie trupească cu soţia,
cei care nu vor să ierte pe semenii lor, ca şi cei ce sunt fumători,
beţivi, robiţi de desfrânare şi înjură de cele sfinte,
precum şi femeile vopsite, îmbrăcate necuviincios şi cu capul
descoperit, urmând ca pe viitor să vină la biserică mai bine
pregătiţi, ca să nu ia osândă în loc de iertare şi
binecuvântare.
Cei nepregătiţi să se teamă de focul Duhului Sfânt
care vine să sfinţească Sfintele Daruri. Iar dacă se
spovedesc cu căinţă şi părăsesc păcatele, să
stea la biserică cu toată evlavia până la urmă şi să
facă tot canonul dat de preot, că sunt iertaţi de Dumnezeu.
Spre finalul Liturghiei propriu-zise, toate părticelele ce s-au scos
la Proscomidie pentru Maica Domnului, pentru sfinţi, pentru toţi cei
vii, sănătoşi şi bolnavi după cererile lor, ca şi
părticelele scoase pentru cei adormiţi se toarnă la un loc în Sfântul
Potir şi se amestecă cu dumnezeiescul Sânge şi Trupul Domnului
nostru Iisus Hristos, Mântuitorul lumii. În clipa aceasta, atât cei vii cât
şi cei morţi, pentru care s-au scos părticele, se împărtăşesc
în chip nevăzut cu Hristos, cum ne învaţă Biserica, prin
atingerea de Trupul şi Sângele Domnului, ca semn al marii Sale iubiri de
oameni.
Prin aceasta, Hristos îmbrăţişează pe cei vii şi
pe cei răposaţi, primeşte rugăciunile noastre şi ale
preotului pentru iertarea păcatelor tuturor, rânduieşte cele de folos
în viaţă şi scoate din iad sufletele celor răposaţi
nemântuite încă.
Această unire mistică cu Hristos aduce pentru unii bolnavi
vindecare şi le slăbeşte durerile cumplitelor suferinţe. Căci,
dacă nu suntem vrednici să ne împărtăşim mai des cu
Sfintele Taine din Potir, să ne împărtăşim mistic cu
Hristos Domnul prin părticelele ce se scot pentru noi, şi se pun în
Sfântul Potir împreună cu Sfântul Trup şi Sângele cel dătător
de viaţă care spală păcatele creştinilor care s-au
pomenit.
După această scurtă prezentare a câtorva aspecte legate
de Sfânta Liturghie, dorim să punctăm în continuare principalele
daruri şi foloase pe care ni le aduce aceasta, atât în viaţa de pe pământ
cât şi în viaţa viitoare:
·
Sfânta
Liturghie repetă zilnic, în chip nesângeros şi mistic, jertfa sângeroasă,
unică, de pe Cruce, precum şi întreaga viaţă a Mântuitorului
pe pământ, de la naştere până la înviere şi înălţarea
la cer;
·
Prin
Sfânta Liturghie se coboară, nevăzut, Fiul lui Dumnezeu pe pământ
şi rămâne permanent între noi. Când va înceta Sfânta Liturghie pe
pământ, atunci va fi sfârşitul tuturor veacurilor şi Fiul lui
Dumnezeu va veni să judece lumea;
·
În
timpul Sfintei Liturghii sunt de faţă, nevăzuţi în biserică,
nu numai Fiul, ci toate cele trei Persoane ale Prea Sfintei Treimi - Tatăl,
care ne binecuvântează, Fiul, care se jertfeşte pe Sfântul Altar
pentru lume, şi Duhul Sfânt, care sfinţeşte Darurile şi le
preface în Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos;
·
În
timpul săvârşirii Sfintei Liturghii sunt de faţă, în
biserică, toţi sfinţii şi îngerii din cer, în frunte cu
Maica Domnului;
·
Sfânta
Liturghie uneşte pe toţi sfinţii cu puterile cereşti şi
îi face mijlocitori şi fierbinţi rugători pentru mântuirea
noastră;
·
Sfânta
Liturghie adună la biserică pe toţi creştinii iubitori de
Dumnezeu, oferindu-le posibilitatea ca, împreună cu sfinţii şi
îngerii din cer, să mulţumească, să slăvească
şi să se roage pentru mântuirea tuturor;
·
Prin
Sfânta Liturghie, Trupul şi Sângele Domnului se oferă creştinilor
ca cel mai mare dar de pe pământ, spre iertarea păcatelor şi mântuire;
·
La
Sfânta Liturghie, prin părticelele ce se scot la Proscomidie pentru vii
şi morţi, se unesc cei din cer cu cei din iad şi de pe pământ,
se aduc de faţă, nevăzut în biserică, sufletele celor
adormiţi fără pocăinţă şi se învrednicesc de
mila lui Hristos şi de iertare;
·
În
cadrul Sfintei Liturghii se hirotonesc diaconii, preoţii şi episcopii
şi se sfinţeşte Sfântul şi Marele Mir;
·
În
timpul Sfintei Liturghii se împărtăşesc creştinii vrednici
cu Trupul şi Sângele lui Hristos, fără de care nu ne putem mântui;
·
În
timpul Sfintei Liturghii se împărtăşesc nevăzut toţi
cei vii şi adormiţi pentru care se scot părticele, mai ales când
se ating de Trupul şi Sângele Domnului în Sfântul Potir;
·
Prin
Sfânta Liturghie se iartă păcatele celor vii şi răposaţi
care se pomenesc la biserică, mai ales dacă şi-au mărturisit
păcatele şi sunt pomeniţi 40 de zile la rând;
·
Sfânta
Liturghie uneşte cerul cu pământul, pe Sfinţi cu cei
binecredincioşi de pe pământ şi pe toţi cu Dumnezeu;
·
Sfânta
Liturghie arde pe diavoli şi goleşte iadul de suflete pe care le mută
în Rai, spre lauda Prea Sfintei Treimi şi bucuria îngerilor din cer;
·
Sfânta
Liturghie împacă şi înfrăţeşte pe creştini, pe
fraţi, pe soţi şi pe vecini, dacă participă neîntrerupt
la aceasta;
·
Sfânta
Liturghie este cel mai puternic mijloc de împăcare între Dumnezeu şi
oameni, prin rugăciunile ce se fac şi părticelele ce se aduc;
·
Sfânta
Liturghie învaţă pe oameni cea mai înaltă rugăciune;
·
Sfânta
Liturghie învaţă pe creştini calea mântuirii şi dogmele
dreptei credinţe;
·
Sfânta
Liturghie învaţă pe credincioşi Sfânta Scriptură şi
ruşinează pe atei şi pe păgâni;
·
Sfânta
Liturghie apără dreapta credinţă şi risipeşte
sectele care n-au Liturghii şi dezbină Biserica şi pe creştini;
·
Sfânta
Liturghie înmulţeşte credinţa pe pământ şi ne întăreşte
să mărturisim dogmele Ortodoxiei în faţa tuturor sectelor;
·
Sfânta
Liturghie este cununa Bisericii, Lauda Ortodoxiei şi nădejdea mântuirii
noastre. De aceea diavolul, prin mijlocirea tuturor sectelor, se luptă să
ne rupă de Biserică şi să ne lipsească de mântuitoarea
Liturghie;
·
Sfânta
Liturghie este izvor de sfinţenie, de pace şi de binecuvântare pentru
creştinii dreptmăritori şi pentru toată lumea şi
zidirea;
·
Sfânta
Liturghie ne ajută cel mai mult la creşterea noastră duhovnicească,
la dobândirea rugăciunii din inimă şi ne învredniceşte de
darul lacrimilor;
·
Sfânta
Liturghie aduce har, pace şi armonie divină în lume, în ţara
noastră cu zece mii de altare, în familie, în societate, în şcoli,
în mănăstiri, în armată, în orice loc de muncă, dacă
ne rugăm, dacă ne mărturisim păcatele şi mergem regulat
la biserică;
·
Sfânta
Liturghie este singura şi cea mai mare nădejde de mântuire pentru
sufletele celor răposaţi, dacă li se scot regulat părticele
şi se dă milostenie pentru ei;
·
Sfânta
Liturghie păzeşte pe credincioşi de boli grele, de cumpene mari,
de pagube, de dezbinări şi îi ajută să dobândească sfârşit
creştinesc;
·
Sfânta
Liturghie pregăteşte pe credincioşi pentru jertfă, pentru răbdare
în lupta vieţii, pentru împăcare cu toţi, pentru apărarea
Ortodoxiei şi dobândirea mântuirii;
·
Sfânta
Liturghie ne pregăteşte pe toţi pentru pocăinţă
şi Sfânta Împărtăşanie;
·
Sfânta
Liturghie ne întăreşte pe toţi în ispite şi primejdii;
·
Sfânta
Liturghie ne ajută la împlinirea tuturor cererilor de folos spre mântuire.
Dacă cugetăm la toate cele de mai sus, ne dăm bine seama că
nu este mântuire pentru nici un suflet fără Sfânta şi
Dumnezeiasca Liturghie. Ca urmare, vom puncta în continuare şi
principalele datorii ale creştinilor pentru Biserică şi pentru Sfânta
Liturghie:
Ř
să
iubească Biserica cu toate sfintele slujbe care se fac în ea şi pe
sfinţii slujitori ca pe Însuşi Hristos, Mântuitorul lumii;
Ř
să
nădăjduiască în viaţa veşnică şi să nu
lipsească niciodată de la Sfânta Liturghie, jertfa mântuirii
noastre;
Ř
să
se roage mult acasă, la lucru, pe câmp, ziua şi noaptea, cu credinţă,
cu bucurie, smerenie, cu lacrimi, împreună cu toţi ai casei lor
pentru a fi pregătiţi în clipa morţii, când se vor prezenta la
judecată şi vor trebui să dea răspuns pentru întreaga lor
viaţă pe pământ;
Ř
să
ierte şi să trăiască în dragoste cu toţi, să
ajute pe cei săraci, să cerceteze pe cei bolnavi, să mângâie pe
cei întristaţi şi să facă milostenie, că aceasta
acoperă mulţime de păcate.
După ce am trecut în revistă mijloacele prin care Biserica
Ortodoxă îşi îndeplineşte puterea sfinţitoare, vom enumera
în continuare situaţiile în care bolnavii nu pot beneficia de aceste
comori inestimabile, pe care Mântuitorul Iisus Hristos le-a aşezat în sânul
Bisericii luptătoare, pentru depăşirea stărilor patologice
şi limpezirea duhovnicească:
·
când
cei bolnavi nu cred în Dumnezeu, nici măcar când sunt bolnavi pe moarte;
·
pentru
cei ce sunt de altă credinţă;
·
pentru
cei îndoielnici în credinţă;
·
pentru
cei care nu vor să postească şi nici să se roage;
·
pentru
cei care nu vor să părăsească păcatele grele şi
nici să se spovedească la duhovnic;
·
pentru
cei care nu sunt botezaţi sau cununaţi în biserică.
În aceste vremuri grele, de vom fi receptivi la informaţiile
prezentate legate de necesitatea rugăciunii particulare şi în biserică,
vom găsi suportul moral şi spiritual de a merge mai departe, vom birui
ispitele, vom ruşina pe sectanţii hulitori de Dumnezeu, vom alunga pe
demoni, vom scăpa de cursele morţii, vom pătrunde în tainele
Ortodoxiei, ne vom împărtăşi de sfinţenia ei, vom conştientiza
identitatea reală a creştinismului, vom dobândi sănătate în
viaţa aceasta şi mântuire în cea viitoare.