| Povestiri din realitatea E-mediata Cand, in urma cu circa un an si jumatate Marius Dobrin imi vorbea, pentru prima data, despre proiectul sau cu cartea ce ar urma sa cuprinda povestirile din ICQ, am fost entuziasmat pe loc de aceasta idee, care, iata, acum, se pune in practica. Unele dintre povestiri imi sunt cunoscute din paginile revistei virtuale de cultura ARGOS. Traim intr-o epoca a digitalizarii, a tehnologiei si informatiei si este normal ca literatura sa profite si ea din plin de aceste lucruri. Desigur, nu Marius Dobrin este primul care uneste tehnologia informatica, in speta Internetul, cu literatura. Nici pe departe. Si nici macar in Romania nu este primul. S-au scris pana si piese de teatru ce uzeaza de aceasta noua osmoza. Insa, cu toate acestea, ideea lui Marius este fascinanta. Ce sunt, de fapt, aceste povestiri din ICQ? Sunt fapte reale, traite – nu neaparat de catre autor, care este un culegator din „traditia populara a Internetului“. Sunt confesiuni catre el, sunt lucruri citite (nu auzite! si aici este una dintre specificitatile a ceea ce eu numesc „traditia populara a Internetului“). Autorul cartii este un receptacul generos, harnic in selectare, ordonare, sintetizare si prelucrare. Si de ce mi se pare ideea atat de interesanta: sunt „particule de viata“, sunt lucruri expuse ca la o spovedanie amicala virtuala, sunt lucruri din realitatea imediata, nemaiapucand sa fie prelucrate de constiinta, nesupunandu-se totdeauna legitatilor acesteia, tocmai din cauza spatiului virtual in care ele sunt „aruncate“, transmise, un spatiu care functioneaza in timp real, in acelasi ritm cu trairile. Sunt stari si trairi „brute“, in forma lor aproape originara, necenzurate de instanta constiintei decat intr-o masura infima. Tocmai de aceea sunt marturii pretioase. Povestirile nu descriu fapte senzationale, mari drame ce ar putea genera capodopere cinematografice, ci, dimpotriva, prezinta cel mai banal cotidian posibil, lucruri care ni se intampla tuturor din belsug. Conteaza rapiditatea si spontaneitatea transmiterii lor, prin intermediul Internetului fiind, practic, aproape conectati la momentul trairii lor. Tot un avantaj al spatiului virtual: sunt trairi redate cat mai aproape de baza receptarii lor, intrucat nu intervine problema prelucrarii lor artistice. Impresia de autentic este pregnanta, vestejeala medierii in scopuri literare fiind minima. Sunt povestiri din realitatea imediata- sau E-mediata. Modalitatile de convertire si redare artistica se pliaza si ele pe specificul suportului tehnologic: chat, mail, messenger etc. Sunt specii scurte, de „explozie“, concentrate pana la esential, prin asta reducandu-se pana spre anulare pierderile cauzate de lungime (explicatii, reflectii imbogatite de reminiscente culturale, analogii, retrospective desfasurate ad infinitum). Respiratia este sacadata, ca ritmul vital cotidian, succesiunea scenelor este, pe alocuri, ametitoare. Impactul asupra lectorului este puternic, ternul este evitat, secventele sunt scurte, fulgurante uneori. Totul este redus la esential. Fara nici un fel de poboaba, de nici un tip. Iar faptele sunt nude. Si nu sunt deloc pudice din aceasta cauza. Dimpotriva. Ele isi afirma frust dreptul la E-xistenta intr-un spatiu virtual la fel de infinit ca si Universul. Cosmin Dragoste, Innsbruck, ianuarie 2005 |
 |
| Cuvant inainte Sunt deja cativa ani buni de cand am descoperit fabuloasa lume a internetului, cu cele doua mari deschideri: o uriasa biblioteca si comunicarea cu oamenii. Daca prima mi-a devenit mai degraba un instrument util, accesibil, utilizat doar la nevoie, apoi comunicarea mi-a devenit ea insasi o necesitate. Din adolescenta am visat la prezenta in mijlocul multor prieteni, la posibilitatea de a-i avea mereu aproape, multi, tot mai multi... Si iata ca acum ii pot avea, desigur mai usor in spatiul virtual, dar eu pretuiesc asta in mod deosebit. Aveam 14 ani cand am primit prima scrisoare pe numele meu. Gestul febril al cautarii in cutia de scrisori ori de cate ori ma intorc acasa mi-a devenit o a doua natura, s-a transmis si fiului meu iar acum are si aspectul informatic. Outlook Express scaneaza intrarile de e-mail la fiecare 10 minute si mereu trag cu coada ochiului spre coltul din dreapta jos al ecranului in asteptarea unui pliculet albastru. Sunt avid de comunicare, raspund prompt. Ma bucur sa cunosc oameni pentru ca imi plac oamenii si povestile lor. Cum se aseamana ele si cum se deosebesc in egala masura, dupa o reteta divina care da farmec acestei lumi. Iubesc spatiul virtual nu ca pe un refugiu din cel real ci ca pe o oportunitate tehnica de a-l imbogati pe acesta. Am vazut virtualul ca pe o sansa de a scapa de singuratatea de pana acum a oamenilor. Poate m-am entuziasmat prea usor. Dar daca nu este o rezolvare desavarsita, apoi in mod sigur este un remediu, o sansa de a diminua efectele singuratatii. Oamenii cauta alti oameni. Mereu si mereu. De-acum si prin e-mail sau prin site-uri care ofera chat, prin sumedenie de programe de tip "messenger"... Eu m-am apropiat de ICQ. Si cateva randuri mai departe vom vedea ce este acesta. Desigur ca am avut parte de comunicare si pe chat-uri, romanesti sau straine, am avut instalat si Odigo1 si Yahoo2 Messenger sau MSN3 sau Mirc4. Dar am ramas fidel acestor doua programe: ICQ si Outlook Express, plus Yahoo, Mail si Search. Ma incanta totdeauna sa intru intr-un internet cafe si sa vad atmosfera febrila a celor care stau in fata calculatorului nu numai pentru a se juca ci si pentru a comunica. Parca aud zumzetul, rumoarea dintr-o sala plina de oameni care vorbesc, gesticuleaza, sunt fizic unii cu altii intr-o relatie dinamica, fie cu accente vesele fie disperate sau monotone. Oameni care isi declina identitatea, oameni care se ascund sub un nick, oameni care isi arata varsta, oameni care evita sa se prezinte, oameni care cauta dupa criteriul limbii, oameni care cauta dupa un nume... Povesti, destine, intamplari... Simt o atractie nevinovata de a trage cu coada ochiului spre ecranul cuiva care citeste o scrisoare sau trimite un mesaj. Imi place sa descopar nevazut si discret lumea fiecaruia. Eram copil si ii ceream tatalui meu sa ma ia in brate cand veneam seara de la plimbare, fie si pentru nemarturisita dorinta de a privi prin ferestrele deschise, in serile de vara, in camerele luminate in care cautam avid sa aflu cum este viata altor oameni. Cat de mult seamana sau difera cu viata familiei mele. Cat de larga si multicolora este lumea, dincolo de peretii casei mele. Niciodata nu am avut decat un nevinovat gand bun, totdeauna am privit cu simpatie, cu duiosie, cu straduinta de a invata, de a intelege. Asa am cunoscut ce inseamna viata, dincolo de propria mea traire si experienta. Am vorbit cu multi oameni, ne-am impartasit unii altora aspiratii si nedumeriri, tristeti si bucurii, amintiri mai dureroase sau mai fericite. Pentru mine este vorba de o lume fascinanta a povestilor unor oameni cu nimic mai prejos decat personajele din operele literare sau din teatru sau din film. O parte din aceste povesti vi le impartasesc si voua. Nu va temeti, nu sunt indiscret. Povestile mele sunt reale dar sunt trecute printr un filtru, caci nu identificarea este importanta ci mesajul in sine. Poate asemenea povesti nu sunt spectaculoase. Nu le-am transformat creator in literatura. Nimic nou sub soare. Doar ca din cand in cand merita si ele sa fie impartasite si altora, asa cum din cand in cand in curgerea asta a omenirii apare cate un om sau altul, cate un personaj sau altul, gata sa reia de la capat o poveste, sa schimbe ici si colo cate un detaliu si niciodata nu exista un sfarsit. Pentru mine, asemenea povesti reprezinta o hrana a sufletului... *** Din folderul cu povesti am scos la iveala pe cele de fata. Nu stiu sa spun cum le-am ales. Asa le-a fost sortit. Ele sunt doar un detaliu din fresca universala a vietii noastre. Multe altele au ramas acolo intr-un folder si poate peste timp un arheolog al sufletelor le va scoate si pe ele la lumina. Povestile acestea au venit la mine in timp, uneori pe nebanuite, au capatat contur si substanta, ba chiar propria lor personalitate, fara ca eu sa le mai slefuiesc cumva. "De la lume adunate si-napoi la lume date!" Am schimbat doar ce era de schimbat, am extrapolat unde lipsea ceva. Are mai putina importanta in depanarea povestilor acestea unde sunt eu si unde sunt eroii confesiunilor. Autori suntem cu totii. Tehnic, povestile au venit la mine pe toate caile comunicarii pe internet dar cum toate aceste cai se regasesc in ICQ, trebuiau sa poarte acest nume. Confesiunile au fost preponderent sentimentale, asa cum cel mai adesea se intampla. Dar uneori ele au capatat si alte contururi, si-au castigat independenta literara si desigur o identitate de autor, drept care le-am grupat separat. Si nu in ultimul rand am vrut sa adaug aici si cateva povesti care vin de departe ca timp. Din doua motive: mai intai pentru ca din acei ani mai rar am avut ocazia sa aflam povesti romantice iar mai apoi pentru ca, exceptand tehnologia si unele modelari de comportament, sufletul e acelasi din generatie in generatie. *** Buna parte din povestile acestea au fost gazduite cu generozitate de catre Cosmin Dragoste la rubrica "Povesti din ICQ" a revistei virtuale ARGOS, www.craiova.ro/argos. Multumirile mele tuturor celor care mi-au daruit prietenia lor, celor care si-au deschis sufletul lor sufletului meu, celor care au intrat in dialog, regasindu-se uneori in povestile altora. Sper ca fiecare in parte sa stie cat de mult pretuiesc ceea ce am primit! Seherezadul 1 Odigo, www.odigo.rog, Odigo™, Odigo Inc. 2 Yahoo, www.yahoo.com, Copyright © 2005 Yahoo! Inc. All rights reserved 3 MSN, www.msn.com, ©2003 Microsoft Corporation. All rights reserved 4 mIRC, www.mirc.com, © 1995-2004 Tjerk Vonck & mIRC Co. Ltd. mIRC® is a registered trademark of mIRC Co. Ltd. |
| Ce este ICQ? ICQ Inc., succesoarea firmei Mirabilis Ltd., a fost creata cand America Online a achizitionat in 1998 tot ceea ce presupunea Mirabilis, firma care a pornit in 1996 prin initiativa a patru tineri israelieni avizi de calculator. Ei au plecat de la observatia ca un numar urias de oameni se conecteaza intr-un ritm rapid la internet dar, paradoxal, nu sunt conectati direct intre ei. Veriga lipsa era tehnologia capabila sa activeze un utilizator in localizarea unui alt utilizator conectat in acelasi timp la internet si crearea unui canal de comunicare directa intre cei doi utilizatori. Acest pionierat in comunicarea de tip 'peer-to-peer' a deschis calea unei noi industrii. Iata cateva valori numerice care vorbesc despre dimensiunea comunitatii acesteia a utilizatorilor de ICQ: * Peste 190 de milioane de utilizatori inregistrati, din care peste 8 milioane se conecteaza zilnic, peste 2 milioane sunt in dialog simultan. * Media duratei de conectare zilnica la ICQ a unui utilizator este de 5 ore. * Peste 250 de milioane de mesaje sunt transmise zilnic pe ICQ. * ICQ ofera suport informatic in 18 limbi. * Utilizatorii sunt din 243 de tari, 70% dintre ei fiind in afara SUA. ICQ este un instrument informatic de comunicare universala prin mesaje instantanee pe calculator, SMS, transfer de fisiere, apeluri telefonice si servicii de e-mail. Ofera de asemenea o serie de alte servicii legate de agenda de birou, felicitari, cautare de persoane din bazele de date ale sistemului. Ideea care a stat la baza acestui program a fost aceea de a oferi oamenilor, individual sau in grup, oriunde in lume, posibilitatea de a comunica repede si bine. http://company.icq.com/info/community.html http://company.icq.com/info/icqstory.html |
 |
| Cuvantul personajelor Ideal ar fi fost sa putem surprinde chipul personajelor atunci cand au citit prima data propria poveste in paginile acestei carti. Ar fi pornit o alta poveste... Dar ne multumim si cu ceea ce au rostit unele dintre ele. "M-am tot gandit zilele astea la povestile de pe ICQ pe care mi le-ai trimis si as vrea sa mai spun ceva... Primul meu impuls a fost sa ma gandesc ca mie nu mi-ar conveni sa-mi fie 'publicata' povestea. Acesta a fost un instinct primar dar, dupa ce m-am gandit mai bine, mi-am dat seama ca, totusi, initiativa ta este foarte buna pentru ca ai creat un fel de 'club'. Sunt sigura ca sunt multi care ar putea sa se identifice cu unul dintre personaje sau sa faca o asemanare cu vreo experienta traita de el insusi si cred ca asta le este de folos caci astfel realizeaza ca si altii au patit la fel. As face o analogie cu terapia de grup... Asa ca te felicit pentru ideea pe care ai avut-o!" Un personaj "Am citit de cateva ori cu mare atentie povestirea - si mi-a placut foarte mult. Cred ca trebuie publicata cu numele reale - pentru ca un document nu poate merge pe jumatati de masura orice incercare de a schimba putin ar sari in ochi si auteticitatea ar fi compromisa. ... Cum ti-am spus, probabil ca as fi pus un pic altfel accentele. Fiecare vede aceleasi intamplari un pic din alt unghi - anumite fatete il impresioneaza pe unul mai mult, altul staruie pe alte fatete, care lui i se par mai relevante. Dar e povestea scrisa de tine, asa ca e normal sa exprime viziunea ta." Alt personaj "Wow, e genial, hai ma, chiar asa am zis eu? Scrie ce-ti place, nu-mi pasa, ba chiar ma maguleste. ....m-ai omorit, am lacrimi in ochi... wow, sunt cumva extenuata de emotie" Un cu totul alt personaj "Aceasta poveste o consideram comoara mea dar se pare ca am fost pusa in situatia de a o imparti cu o lume intreaga. Nu sunt suparata, doar cuprinsa de sentimente contradictorii. Pe de o parte, ma repet, nu as fi vrut sa dezvalui nimanui aceasta poveste, pe de alta parte am citit cu atentie, m-am regasit si am unele remarci de facut.Povestea e draguta dar plina de tristete iar aproape 3 ani din viata unui personaj nu poate fi cuprinsa in cateva randuri. Gandurile, sentimentele, trairile au fost mult mai profunde pentru a putea fi exprimate in flash story. Dupa o astfel de povestioara cititorul asteapta urmarea :)...sau cel putin un happy end...dar ele sunt povesti fara sfarsit. E buna ca o carte pentru seara, a fi citita cate o poveste inainte de somn. M-ai pus pe ganduri,nu-mi place acest personaj feminin din povestea asta. E o femeie care se pare ca poate fi usor manipulata doar din simplul fapt ca inca mai crede in dragoste si sentimente sincere. Dar povestea, cum spuneai, a marcat-o definitiv, nu mai crede in nimic, totul e un joc al vietii. Probabil iti vei auzi critici pe tema faptului ca ai intrat in privacy-ul personajului. Pe de alta parte toate cartile si filmele sunt parti ale vietii si personajelor reale care iau o haina artistica." Fiecare poveste care a capatat o forma publica a ajuns la fiecare corespondent al meu. Si mi-am dorit totdeauna un ecou, am provocat un raspuns. Pentru ca povestea continua prin felul in care este interpretata de fiecare, functie de experienta sa de viata, de felul sau propriu de a fi. Uneori ecourile primite au ajuns la personajele povestilor care au aflat astfel reflexia a ceea ce ele au trait. Au si intrat in dialog cititori si personaje... Ecou de la o cititoare de 25 de ani: "E frumos textul, scris fara doar si poate cu talent, mult gandit, dar trebuie sa recunosc ca nu ma impresioneaza. E o femeie care a gresit din orgoliu, care nu a inteles ca o relatie impune mici compromisuri, ca inseamna sa tii cont si de celalalt. Apoi s-a condamnat la o casnicie bazata pe indragosteala, cum fac pustoaicele. O femeie matura face intotdeauna diferenta intre iubire si infatuare. Pacat ca intelege abia acum. Cunosc femei care au renuntat cu mai multa noblete la un barbat, dar nu au facut din gestul asta o chestie mare. Cand renunti, cand pleci de buna voie martirizarea e semn de slabiciune." Raspunsul personajului catre cititoarea sa "Nu cred ca din nevoia de a ma apara sau explica raspund comentariilor tale ci pur si simplu pentru o discutie neutra despre un subiect care va dainui cat e lumea si pamantul. Sunt de acord cu tine ca povestea mea nu e mai impresionanta decat oricare banalitate din viata de zi cu zi, pentru ca asta este de fapt: un petic din viata de zi cu zi. Tu vorbesti de o femeie matura... Cat de matura e o fata de 20 ani? Cat despre orgoliu, nu te contrazic dar parca nu-mi vine sa cred ca a fost orgoliu. Cred ca stiam bine pe care compromisuri pot sa le fac si am inteles ca pe acesta nu-l puteam. Pana si compromisurile sa le alegem cu grija. Nu m-am condamnat la o casnicie cum fac pustoaicele (ERAM o pustoaica!), am ales alt compromis ... La varsta ta inca mai crezi ca totul e posibil si ca iubirea muta muntii din loc, la a mea intelegi ca iubirea ESTE si gata, ca traiesti impreuna sau nu, ca esti aproape sau departe, iubirea ESTE si gata." Ecou de la un cititor de 45 de ani: "M-a impresionat povestea. Are si un sambure de adevar sau e pura fantezie?" Raspunsul personajului catre cititorul sau "N-are doar sambure, e toata adevar. Atat cat de adevarata poate fi viata noastra (exista unii care pretind ca totul e iluzie!)." Reconfortant pentru demersul meu a fost cand alte persoane, cu totul si cu totul necunoscute, s-au recunosut fie si partial intr-o poveste sau alta. Acum cateva luni in urma am primit un mesaj de departe in care o fata imi spunea ca una dintre povestile pe care a citit-o in revista ARGOS este si povestea ei. Am inceput sa corespondam, ea de dincolo de ocean, eu de aici, povestindu-i despre locurile natale. Cand am tiparit un prim exemplar promo al acestei carti as fi vrut sa i-l trimit. Prea tarziu. Ea a trecut dincolo de lumea aceasta. Dar asta este alta poveste. Povestile acestea au o dedicatie speciala: Pentru Monica! |