 |
| Intalnirea ICQ: - Am multe sa-ti spun. Voi veni in Romania si vom sta de vorba pe indelete. - Abia astept ! - Voi fi pe bancuta de la monument, dimineata, cand, daca e senin, se vede pana sus pe munte. Sa ne plimbam si sa ne rasfete soarele la o terasa. Sa-ti povestesc toate cate le-am adunat in suflet. - Sigur. O zi cu tine va fi cadoul de ziua mea. - :)) Am nevoie de tine. Telefon: - Servus. Ce faci? Aici e soare si-mi beau cafeaua pe balcon. Apoi ma duc la shopping, cadourile pentru cand vin in Romania. - Ma gandesc numai la intalnirea cu tine. M-am interesat de niste hoteluri. - Lasa ca e timp. Vedem atunci. Imi doresc sa ne vedem dar am emotii daca iti voi placea. ICQ: - Maine am avionul. Grecia timp de o saptamana la prietenii mei de acolo. Sper sa ma descurc cu atatea bagaje. Ma coplesesc. Te sun cand ajung in tara. - Sa-ti iei un mobil si sa ma suni ca sa iti stiu numarul. Sa te pot cauta si eu. - Nu stiu. Mai vedem. Mi-am notat numerele tale de telefon. Te sun eu..... ?i a trecut timpul. Zile dupa zile. A trecut si ziua mea. Incercam sa intuiesc cand va veni, cand vom putea sa ne intalnim. Sa fie o zi libera, sa putem gasi ragazul necesar. Intre timp, viata de zi cu zi. E-mail: Sunt ingrozitor de obosita. De suparata. Coplesita de cate le-am gasit aici. Maine plec la mare cu niste prieteni. Te caut cand vin de acolo. ?i au mai trecut zile. Fara nici o veste. Planurile isi pierdeau ratiunea de a fi. Viata de zi cu zi aducea o desfasurare cu imprevizibile cerinte. Eram la volan si suna mobilul, un numar de litoral. Telefon: - Servus! Ce faci? - Bine. Ce surpriza placuta. Te astept. Cum e acolo? - Bine. Te sun de la un telefon public. Am prins o clipa cand sunt singura. O sa iti dau email cand ajung acasa. Ciao. - Ciao. ?i nici macar nu apucasem sa-i urez 'bun venit', nici sa aflu vreun numar de telefon de-al ei. Au mai trecut cateva zile. I-am trimis eu email ca sa o anunt cum se prefigureaza programul meu pentru zilele urmatoare. Sa-i spun ca mai trecusem prin orasul ei dar cum nu i-am stiut nici telefonul si nici macar numele de familie, sa o pot cauta in cartea de telefon, a ramas totul in zadar. E-mail: Sunt teribil de obosita. M-am saturat de inghesuiala si trenuri murdare, de masini si sosele aglomerate, de zapaceala si agitatie. Sunt dezamagita de tot. Daca ai drum pe aici, imi face placere sa ne intalnim. Dar sa nu faci un efort special pentru mine, esti si tu angrenat in treburile tale. Maine ajung cu ai mei in Bucuresti la medici dar nu avem cum sa ne vedem. In week-end merg la cabana cumnatei mele. Duminica seara sunt acasa si te sun. Poate ca saptamana urmatoare am o zi mai libera si mergem undeva aici in zona. Deodata lucrurile se precipita, treburile se aglomereaza si trebuie sa plec din nou in provincie. Zile pe drumuri dar cu speranta ca totusi, la final, voi putea sa ajung la ea, sa ma intorc in Bucuresti facand un mic ocol prin orasul ei. Dar cum voi putea lua legatura cu ea? I-am pregatit un cadou si nu stiu daca sa-l iau cu mine, in speranta intalnirii, sau nu? Il iau. Poate, poate...?i trimit un email cu programul ce mi se prefigura atunci. Telefon: - Servus! Ce faci? (Fata de tonul obosit al mailurilor, la telefon e de fiecare data o voce jucausa, de alint, zglobie) - Bine. Sunt in Arad, la o bere dupa o zi de munca. - Acum am ajuns acasa. Am primit mailul tau. Te sun din nou de la public. Mi-am rezervat ziua de poimaine special pentru tine. A doua zi am autocarul spre Germania. - E bine. Atunci ne vedem. Maine trag tare sa termin treaba aici, ma odihnesc putin si daca o sa conduc toata noaptea poimaine voi ajunge la tine spre seara. - OK. Te voi suna eu atunci pe la 3-4 ca sa aflu exact cand ajungi la mine. - Unde ne intalnim? - Te astept eu la McDonald. - Bine. Vorbim la fata locului. Dintr-o data totul capata o nuanta mult mai roza, mai vioaie. As zice ca timpul trece prea incet daca nu ar fi atat de mult de lucru si imi pare ca trece prea repede si nu le reusesc pe toate. Gata! Am terminat... Mai am timp sa dorm putin ca imediat dupa miezul noptii sa plec la drum. ?oseaua e libera si in 12 ore pot ajunge la ea. Dar, cum se intampla, cade lovitura: un telefon, o problema suplimentara. Deja siguranta mi se clatina. Parca mi s-a scurs toata energia, imi pare ca si ultima sansa zboara acum. Nu mai imi ramane decat sa fiu calm... Partenerul nostru din acest colt de tara este intruchiparea fidela a calmului proverbial, are nu doar vorbele molcome dar si gesturile, in timp ce eu fierb, fierb, fierb.... Imi zambeste dintr-o data complice si inteleg in fine ca de fapt reusise rezolvarea mai repede. Ma ghicise. Bucuria eliberarii mi-a dat aripi si n-am mai asteptat nici o clipa, am pornit masina si... la drum! Noaptea soseaua e aproape pustie si dimineata deja facusem jumatate din drum. Am tras pe dreapta sa inchid putin ochii. ?i apoi kilometrii se scurgeau parca mai incet, cu cat erau din ce in ce mai putini. Scot mobilul la indemana, sunt cu ochii pe el. Deodata descopar cu groaza ca nu mai are semnal!!! Unde oare ma aflu? Nu vad decat dealuri in jur. Se apropia ora 3.... Deschid fereastra si scot mana cu mobilul tinut strans cativa centimetri afara. Nimic. O urma de liniuta dar insuficienta pentru o convorbire. ?i timpul trece si exact intervalul 3-4 este fara semnal. La o curba, pe o portiune, revine semnalul. ?i mi-e necaz ca nu ii stiu eu numarul de telefon, sa o fi sunat macar de la un telefon fix de pe traseu. Sper sa aibe rabdare si sa revina cu telefonul, sa sune si mai tarziu, sa nu creada cumva ca nu mai vin. Incerc sa fiu calm, sa ma temperez. Timpul trece totusi si ora sosirii se apropie. Nu a sunat nimeni. Am intrat in oras. McDonald. Parchez, cu privirea roata, ma agat de fiecare silueta. O nadejde absurda ca poate totusi ma asteapta. Nu. Intru. Ies. Jur imprejur. Lume multa dar nu este ea. Ce sa fac? Ma asez la o masa, mananc tacticos cu ochii pandind, cu urechile ciulite. Poate totusi ma va mai suna. Las masina in parcare si ma plimb pe o strada alaturata. M-am gandit ca are probleme, ca s-a intamplat ceva, ca nu poate veni. Desi parca un mic telefon tot ar fi fost posibil. Oricata suspiciune era acasa la ea, macar un mesaj scurt de anulare. ?i nu mai zic de faptul ca nu mi-a dat nici un indiciu sa o pot cauta eu. Alung toate gandurile astea care nu fac decat sa macine. O iau agale la plimbare, sa descopar orasul. Ma uit la indicatoare si totusi la un moment dat ajung in sensul opus centrului. Ce sa caut in cartier? Nici macar nu stiu in ce cartier locuieste ca sa trec pe sub fereastra ei. In centru poate ca o intalnesc. O fi iesit la cumparaturi sau cu prietenii la o terasa. Ganduri aiurea. Un taxi pana in centru ca macar sa ma plimb. Pe trotuare, cu ochii la vitrine. Lume la plimbare, magazine care se pregateau sa inchida, terasele pline. Am urcat pe langa piata centrala pe o strada ce mi-a placut, atras de niste lumini ce imi pareau a semnaliza o terasa. Ajungand langa ele am vazut ca erau doar simple chioscuri non-stop. Drum intors, de data asta pe alta strada, ca sa descopar locuri noi. Firme, vitrine, case, oameni. E seara si tinerii ies la intalnire. E romantic totul si eu resimt amaraciunea din tinerete cand cautam disperat o fata si ma simteam singur-singur. Am iesit in bulevard o terasa plina pana la refuz, am mai facut cativa pasi si am traversat spre parc. Trecere de pietoni si din nou pe vechiul trotuar. Deodata, in fata mea, doua fete. Era ea!!! Ce simplu.... Da, se poate ! Exista si minuni. Ce simplu mi se pare... O recunosc din prima privire. E in blugi, asa cum zicea de acum 6 luni ca va veni. E cu o fata. Traverseaza pe langa mine. Arunc o replica amuzanta dar nu ma aud. Ma apropii si reiau. Atunci se opresc si ma vede. Fata dispare repede si noi doi continuam traversarea fara vorbe. Firesc, de parca asa si fusese hotarat sa ne intalnim. Ne-am asezat pe o banca in parc. Fara mari explicatii. Mi-a zis ca abia atunci a scapat de acasa, ca mergea exact la posta sa imi dea telefon si ca pustoaica din vecini se tinuse scai de ea. ?i-a aprins o tigara. ?i-a tras sufletul. - Iata ca ne-am intalnit fata in fata! Imi este putin cam greu sa ma ascund. Am sentimentul ca toti ma suspecteaza. Nu pot face o miscare de una singura. Nu stiu, poate este o parere a mea. Sunt obosita de tot ceea ce am trait aici. As fi vrut exuberanta si voiosia unei vacante. M-am simtit incorsetata. S-a terminat tigara si am trecut pe niste stradute. Am gasit un hotel vechi, cu intrare somptuoasa si scari largi, arcade din alte timpuri. Camera uriasa, ca un salon de primire de altadata combinat cu un dormitor. Vorbeam de parca abia ne despartisem. Povestea ei... Nu si-a revenit dintr-o iubire de trei ani, terminata amar... Nu are cui vorbi despre asta, lumea nu pare a o intelege ca iubeste la 40 de ani. Se framanta daca e bine, daca se poate... A depasit momentul de ruptura dar a pastrat in coltul inimii sentimentul iubirii care a fost. - Cred ca aceasta vacanta de una singura m-a schimbat, m-a apropiat din nou de ai mei. Am vorbit cu ei la telefon si simteam in voce dorinta revederii. Poate ca s-a cicatrizat rana iubirii si poate ca mi s-a redeschis bucuria familiei mele de altadata cand eram fericiti impreuna. Nu stiu. Este ultima mea noapte de dragoste. Cu patima ca o ardere scurta, fara vreo retinere. ?i totusi, acolo NU. Dar aici cu totul. Wow! A inceput sa ploua. S-a oprit. Am coborit in oras, m-a condus pe strazi explicandu-mi ce ii spunea ei fiecare strada, fiecare casa. Era tineretea ei acolo. Strangea la piept cadoul meu si stiam ca se terminase. Nici nu mai simteam nevoia de a mai vorbi. ?tiam amandoi totul, vorbisem totul. Ramane doar speranta zilei de maine. Pe sub pasaje de case vechi, pe strazi luminate si umede ca dupa ploaie, m-am trezit exact pe strada pe care urcasem eu atras de luminile acelea. Ma oprisem acolo la chioscuri si pe acolo de fapt era drumul ei spre casa. Cat de aproape fusesem de fapt de ea, parcurgand cu cateva minute in avans drumul ei, inainte de minunea intalnirii. Mi-a aratat sa ma intorc pe alta strada ca sa vad si alte locuri frumoase, mi-a facut cu mana si a disparut in noapte. A disparut in lume. |