 |
| La Hotel REX Emil GHEORGHITA In vara anului 1942, proaspat sublocotenent de cavalerie la Iasi, am fost detasat la Regimentul 9 Calarasi 'Regina Marioara a Jugoslaviei' din Constanta. Am primit comanda unui pluton de puscasi in dispozitivul de paza a coastei care se intindea de-a lungul litoralului, de la Cetatea Alba si pana la Vama Veche. Erau acolo trupe de infanterie, de cavalerie si geniu, amplasate pe plaja sau in adancimea teritoriului, erau acolo cazemate, transee, santuri de comunicatii, retele de sarma ghimpata, arici... In spate erau unitati de artilerie, cea mai puternica fiind bateria 'Tirpitz', cu tunuri de 210mm, amplasata la Agigea. Pe lacul Siutghiol erau escadrile de hidroavioane 'Savoia Marchetti' iar pe aeroportul Kogalniceanu avioanele 'Hurricane' al caror as era capitanul Gheorghe Agarici, erou national, care in luna iulie 1941, cand avioane rusesti si-au facut aparitia in largul portului Constanta, a doborit cinci intr-o singura lupta. Sectorul meu masura cam 200m si ingloba in centrul sau cea mai luxoasa constructie din Mamaia, 'Hotelul Rex'. Pentru a mentine moralul populatiei, Litoralul, desi declarat zona operativa si intesat cu trupe, era deschis vilegiaturistilor care misunau peste tot. In zilele insorite si soldatii mei, veniti de pe front, unde luptasera un an intreg, se bucurau de plaja sau de namolul lacului Siutghiol. Intr-o zi ne-am pomenit cu o inspectie condusa de un ofiter cu vipusca: generalul Cocarascu, comandantul Corpului de Cavalerie. I-am dat raportul, m-a intrebat unde sunt cartiruit iar eu i-am aratat santul unde ma aciuiam noaptea. Nu i-a placut ce-a vazut si mi-a cerut sa-l urmez. Intregul grup de ofiteri, cu generalul in cap si cu mine in coada, am intrat pe impozanta usa a hotelului Rex unde, vazand vipusca, a aparut imediat un domn corpolent care s-a prezentat a fi directorul. Generalul Cocarascu i-a explicat ca eu sunt obligat de imprejurari sa fiu 'cazat' in fundul unui sant, ceea ce nu era normal, si daca nu are posibilitatea sa ofere ceva mai 'civilizat' demn de un ofiter. Directorul m-a invitat pe loc sa ma prezint la biroul sau si asa am primit o camera mica dar cocheta si mai ales incantatoare prin perspectiva marii ce se vedea pe fereastra. Asa am devenit punctul de atractie al turistilor ori de cate ori coboram scarile si-mi sunau pintenii de argint. Iar pentru mine a fost sansa de a o cunoaste pe doctorita hotelului, Sveta Petrovici, o sarboaica din Banat, femeie frumoasa de 32 de ani, care venea regulat acolo de cativa ani, angajandu-se in fiecare sezon estival. Ea a facutdin mine un amant docil si comod, fara sa se implice decat atat cat era necesar, asa cum se repetase povestea si in verile trecute. Ea stia ca la sfarsitul verii, cand contractul ei expira, se urca in expresul de Timisoara, acolo unde o astepta sotul ei. Pentru mine, aventura a fost frumoasa si chiar practica. Ca licean si, mai tarziu, ca ofiter la Iasi, vazusem ce pot face medicinistele, iar aici pe Litoral, in mrejele unei doctorite care ma intrecea in varsta cu 11 ani, eram mandru de un asemenea succes sentimental, fara sa intuiesc ca sfarsitul va fi deosebit de dureros si imi va zbuciuma zilele pentru o lunga perioada de timp. Sveta a avut tactul de a se purta cu mine dumnezeieste desi in sinea ei ramasese lipsita de scrupule, pozand in femeie de lume si bine vazuta. In societate ma tinea pe langa ea ca pe un obiect de prima necesitate. Cu toate precautiile ei m-am avantat cu elanul meu tineresc desi, inevitabil, a venit si sfarsitul. Ultima intalnire cu ea o petrecusem la scuarul de la statuia lui Eminescu si, ori de cate ori am mai ajuns la mare de atunci, nu am uitat sa-mi petrec cateva clipe pe banca de acolo. Pe Sveta mi-o daduse marea si pentru am asta am iubit totdeauna Marea Neagra. Am plecat si eu pe front, mai intai in rasarit, acolo unde in primavara lui 1944 am fost ranit, iar sfarsitul razboiului m-a prins in Cehoslovacia. Am mai ajuns din nou la Mamaia abia in vara anului 1946 si primii pasi m-au dus direct catre hotelul Rex: -Doamna doctor Petrovici este in camera? -Da, urcati va rog la camera 252. Am evitat liftul si am urcat scarile incet ca sa-mi linistesc bataile inimii, am zabovit cateva clipe in fata usii ei pana sa indraznesc sa bat discret. Usa s-a deschis, Sveta era neschimbata, cu parul negru si lung, ochii mari cu aceeasi privire darza care m-a tintuit locului, ovalul fetei ca de statuie antica. Vazandu-ma, cuta dintre sprancene i s-a adancit. -Pe cine cautati? Ma pregateam sa-i raspund dar cand i-am zambit, a tresarit uimita: -Tu... M-a tras de mana in camera, a trantit usa si m-a inlantuit cu bratele, respirand greu in urechea mea. -Tu.. of Doamne... tu... Ne-am asezat fata in fata pe pat si ne-am privit timp indelungat fara sa ne spunem nimic. Intr-o seara, in timpul obisnuitei plimbari pe faleza, am facut cunostinta cu comisarul Calinescu, de la Politia Constanta, detasat pe timpul sezonului in statiune. Ne-a invitat la el, intr-un apartament la parterul vilei Albatrosul, in spatele falezei, la sosea. Celibatar inca la 35 de ani, era un om citit si umblat prin tara. Sensibil, cu toata profesiunea lui dura, tip de bonom, absolvise dreptul la Iasi si era un companion placut cu care mai apoi ne-am intretinut adesea pana tarziu in noapte. S-a legat intre noi o prietenie in trei, mai ales in zilele cu plaoie sau vant cand petreceam timpul fie in holul hotelului, fie intr-una din camerele noastre. Uneori ne mai plictiseam dar nu ne dadeam dusi de acolo. O data, cand Sveta parea mai obosita ca de obicei, se intinse pe spatele fotoliului si spuse: -Daca vreunul dintre voi gaseste ceva nostim de povestit, sunt dispusa sa-l ascult cu placere, caci m-am saturat de acest hol unde se perinda atata lume si mai ales atatia barbati care-mi arunca priviri indiscrete, de parca m-ar dezbraca din ochi. -Dar nu esti mandra de asa ceva? -am intervenit eu. Sveta stramba din buze: -Mandra nu dar satula da. Mai bine haideti in camera mea. Noi, barbatii, ne-am asezat in fotolii iar Sveta, dupa ce a pus pe masa paharele si o sticla de Benedictine, s-a cocotat in varful patului cu perna sub ceafa. -Atunci, spuse Comisarul, in calitate de gazda, aveti cuvantul. Ne-ati spus odata ca ati participat la o croaziera pe marea Mediterana... Sveta il privi cu insistenta dupa care isi aranja parul si dadu afirmativ din cap. -Ar fi ceva... |