 |
| Some words about my book |
| Cateva cuvinte despre cartea mea |
IN CAUTAREA MEMORIEI Marius DOBRIN Cuvant explicativ Povestea aceasta a inceput pe cand am pornit sa-i arat copilului meu, nascut dupa 1989, orasul in care traim. Casele frumoase construite pe vremuri, strazi sau statui, desi acestea din urma au fost primele victime ale comunismului in spatiul urbanistic. Ne-am oprit in fata tribunalului si ma pregateam sa ii arat zeita justitiei si celebra balanta dar, spre uimirea mea, am vazut pe fronton cornul abundentei ?! Asa am aflat ca de fapt acolo era sediul Administratiei financiare. Palatul de Justitie s-a aflat unde este acum Universitatea, o cladire destinata sa impuna respectul pentru lege. Am inceput sa intreb, am capatat cu greu raspunsuri, uitarea a pus stapanire acolo unde propaganda unui sistem perfid nu a reusit sa impuna imaginea falsa. Apoi am cules totusi ceva amintiri. Mi-a atras atentia faptul ca in 1940 in gara din Craiova existau automate de bomboane ! Am inceput sa banuiesc ca sablonul cu inapoierea Romaniei este un fals grosolan si care a facut mult rau si inca isi face simtite efectele. Asa am pornit sa studiez la Arhivele Nationale. Am avut la dispozitie documente legate de Craiova dar am cautat nu atat specificul local cat acele caracteristici generale spatiului romanesc. Din intamplare primele dosare studiate au fost din fondul primariei craiovene din 1915 si de la primele pagini m-am indragostit de acea epoca despre care chiar nu se vorbeste. Daca despre interbelic se mai vehiculeaza un noian de amintiri si evocari, despre perioada de modernizare a Romaniei, aproape nimic. Perioada 1866-1918 este inca un teren necunoscut si marcat de sabloanele nefaste de pana in 1989. Am studiat perioada 1911-1918 care mi-a creat o imagine complexa a societatii din Vechiul Regat. Am gasit ziare ale timpului, publicatii periodice care au ramas ca prin minune in biblioteca publica, neglijate din pacate, spre saracia noastra sufleteasca si de mentalitate. Nu idealizez trecutul, paradisul terestru nu exista, nu vreau sa par a fi doar cu fata spre trecut. Dar cred cu tarie ca este nevoie sa ne cunoastem istoria reala, in special cea moderna, pentru ca societatea pe care o construim dupa 1989 trebuie sa se lege firesc de cea care a functionat aici pana in 1947. Sa refacem racordul cu modernitatea! P.S. Ne lipseste memoria unei epoci, memoria care asigura trecerea de la o generatie la alta. Daca vreti, luati aceste insemnari ca pe niste evocari ale bunicului meu catre mine. Pentru ca fiul meu, copiii nostri, sa stie ca vin dintr-un trecut care le ofera un fundament solid pentru viitorul pe care si-l doresc. Idee comuna articolului "Craiova - In cautarea memoriei" aparut in revista 22, Nr. 38(396), 23-29 septembrie 1997 Cartea are format A4, 130 pagini, coperti color. CUPRINS 1. PATRIA SI DREPTUL MEU 2. DIN POLITICA TIMPULUI 3. SOCIETATEA CIVILA 4. FILANTROPI SI FONDATORI 5. TESTAMENTUL BOIERULUI OBEDEANU 6. UN CONSERVATOR DE MUZICA LA CRAIOVA 7. SCOALA MAMEI MELE 8. ALTE SCOLI DE ALTADATA 9. PRETURI SI SALARII 10. FIRME DE ODINIOARA 11. INDUSTRIA LA ĪNCEPUT DE VEAC 12. URBANISM 13. TRANSPORT 14. SERVICIUL SANITAR 15. DEPRINDERI, RANDUIELI, MORAVURI 16. ENTERTAINTMENT 17. DOAMNE SI DOMNITE DE ALTADATA 18. CRAIOVA SI CURTEA REGALA,VIZITA REGINEI MARIA 19. CINSTIRE EROILOR 20. O SARBATOARE NATIONALA 21. ĪMPAMANTENIREA 22. FUNDATIA AMAN 23. CARTEA CU LEGI 24. OCUPATIA GERMANA 25. CRAIOVA SI ZIUA DE 1 DECEMRBIE 1918 ADDENDA CARAGIALE, MACHIAVELLI SI 'DEMOCRATIA' POPASURI ĪN INTERBELIC a. FOTBAL LA CRAIOVA ĪN 1929 b. DICTATURA ANTONESCIANA CA MEDIU PATOGEN c. REPERTORIU TEATRAL d. EUGEN IONESCU LA BACALAUREAT INCHEIERE POZE: C1. 202 Patria si dreptul meu 201 Monitorul Craiovei 1914 209 Primarul Ciocazan C2. 213 N.T. Popp 121 G. Vorvoreanu 071 N.P. Romanescu 070 Al.D. Nicolaid C3. 055 Lucia Romanescu C4. 208 Azilul Caneciu 211 Biserica Madona Dudu 1911 215 Spitalul Preda C5. 073 Scoala Obedeanu, azi C6. 035 Grigore Gabrielescu C7. 024 Eleve de la Scoala C.D. Popovici -1933 025 Scoala C.D. Popovici, azi C8. 212 Liceul Carol I 216 Scoala Profesionala C9. 204 Tarife la CFR 1913 205 Raife maritim 1913 C10. 217 Reclame Ressel 214 Reclama la ciocolata 010 Benvenisti C11. 096 Reclama Waidman 207 Titu Andreescu 218 Fabrica Traiul 219 Interior la fabrica Traiul C12. 075 Palatul Elise Alexandrescu C13. 203 Plecarile trenurilor din Bucuresti 1913 C14. 048 Eduard Konteschweller 026 Th Dobrescu, farmacist C15. 210 Coperta almanahului Patria 1911 C16. 169 Reclama la vinurile Stirbey C17. 027 Maria Dragulescu 028 Eliza Alexandrescu 030 Elvira Vrabiescu 056 Lucila Chitu C18. 088 Regele Carol I 092 Regina Maria C19. 059 Monumentul independentei 051 Sublocotenentul Lazarescu C20. C21. 002 Aser Eschinassy 044 Israel Eschinassy C22. 205 Fundatia Aman 206 Familia fondatoare Aman C23. C24. C25. A1. A2. A3. A4. A5. 194 Cererea lui Eugen Ionescu PRETURI SI SALARII Cum gandurile fiecaruia fug la bani, orice discutie trece inevitabil prin acest subiect, e firesc sa il abordez si eu pentru ca imaginea acelui timp de care e vorba in paginile de fata sa capete un contur mai usor de inteles. Aproape fiecare document din arhiva primariei contine si o referire la bani: preturi, salarii, credite etc. Coroborand asemenea amanunte se infiripa o schita a modului de viata permis de societatea romaneasca de altadata, o societate de consum. Documentele cu pricina nu sunt dedicate segmentului comercial si deci informatiile financiare nu dau masura despre ceea ce reprezenta economia romaneasca la inceput de veac. Vom face un zig zag printre referinte la bunurile de consum sau materiale de constructii si alte produse de pe piata romaneasca, pigmentand textul si cu cateva aspecte legate de modul de desfasurare a actului de comert. Pentru corecta intelegere a nivelului de trai trebuie sa amintim si de resursele financiare ale oamenilor, desi aici ne lipsesc informatii mai consistente privind mentalitatile si obiceiurile timpului. Sa vedem ce se obtine. Īncepem cu produsul invocat in rugaciune, "painea noastra cea de toate zilele", sintagma care pe atunci avea chiar materializarea exacta pentru ca brutariile lucrau in toate zilele saptamanii spre a oferi consumatorului paine proaspata in fiecare zi. Abia Decretul Regal 4333 din 6 iunie 1913 a permis modificarea articolului 7 din Regulamentul de aplicare a Legii repausului duminical, prin care painea era scoasa de pe lista articolelor ce trebuiau consumate imediat, dand astfel posibilitate lucratorilor din brutarii sa beneficieze de duminica libera. De altfel consumatorul era chiar rasfatat pentru ca de cele mai multe ori era servit la domiciliu. Asa numitii baieti de pravalie mergeau cu cosurile de nuiele incarcate si ofereau painea proaspat scoasa din cuptor. Concurenta juca un rol deosebit in aceasta privinta. O evaluare aproximativa vorbea de peste 40 de brutari in Craiova care numara pe atunci o populatie de sub 50000 de locuitori. Painea era produsa in cateva sortimente si cea care nu mai era proaspata, ramasa nevanduta in 24 de ore beneficia de reducere de pret. Dar iata nomenclatorul: · paine franzela cu lapte = 0,40 lei · paine franzela obisnuita = 0,35 lei · paine alba obisnuita = 0,30 lei · paine neagra obisnuita = 0,25 lei · paine de secara = 0,35 lei. Fiecare paine avea greutatea de 1 kg. Pretul era controlat de Consiliul Comunal si orice modificare era avizata de acesta. Asa cum s-a intamplat in ianuarie 1913 cand un grup de brutari a semnat o petitie prin care solicitau marirea pretului painii cu 5 bani in baza unei justificari verificate ulterior de o comisie special instituita care a avizat urmatorul calcul: o din 100 kg faina calitatea IV-a, care costa 23 lei plus taxa comunala de 1 leu/100kg, se obtin 147 paini de 1 kg; o din aceste paini se incaseaza 29 lei, deci un castig de 5 lei care este de fapt de 3 lei la 100 de paini. Īn acest castig intra si cheltuielile cu sarea, fabricarea, chiria, distributia, personalul etc. O data cu aprobarea scumpirii painii cu 5 bani s-a dispus urmarirea mai severa a indeplinirii cerintei de greutate: 1 kg. Fiecare brutar era obligat sa aiba o balanta, fie la taraba, fie la caruta, astfel incat fiecare cumparator sa poata sa-si cantareasca painea. Adaugam aici si amanuntul privind cererea unei persoane de a i se permite a vinde cozonaci in fiecare seara, intre orele 6-9 p.m., la lumina lampii electrice, in cateva puncte din oras. Nu se precizeaza pretul ci doar taxa de 17 lei pe care o plateste comunei. Dar sa vedem si o lista cu preturile principalelor alimente: -lapte dulce 0,30 lei/l -pui de gaina 0,70 lei/buc -oua 5,00 lei/100buc -branza 1,00 lei/kg -carne de vaca 0,90 lei/kg -zahar romanesc 0,20 lei/kg. Sau, in ianuarie 1913: -malai 0,15 lei/kg -miel 7,00 lei/buc -peste sarat 1,60 lei/kg -peste proaspat 1,40 lei/kg -fasole uscata 0,30 lei/kg -linte 0,40 lei/kg -mazare uscata 0,80 lei/kg -prune uscate 0,60 lei/kg -morcovi 0,25 lei/kg -ceapa uscata 0,20 lei/kg -usturoi 0,40 lei/100buc -varza acra 0,25 lei/kg -lamai 0,10 lei/kg -orez 0,50 lei/kg -fidea 0,70 lei/kg -masline 1,20 lei/kg -ulei 1,80 lei/kg -vin vechi 1,60 lei/l -otet 0,60 lei/l. Īn context sa amintim un nume de fabrica de mezeluri din epoca, cea a fratilor Cumpanas. Abatorul craiovean era supus unor reglementari stricte privind igiena si in curtea sa functiona o matarie concesionata firmei Kienast & Bauerlein reprezentata de Eduard Ruepp printr-o procura legalizata la Budapesta. La restaurant se putea consuma vin de Dragasani (5 sticle costand 12 lei) sau de Tismana (7 sticle, 35 lei). Mai tarziu, din cauza razboiului, preturile s-au marit si chiar s-a ajuns in situatia ca sa fie controlate de Consiliul Comunal deoarece devenisera mult mai rare si implicit mai cautate. Iata ce ne releva un document din aprilie 1917: -carne de vaca 1,80 lei/kg, -carne de porc pecie 2,40 lei/kg, -slanina 3,40 lei/kg, -carne de oaie, berbec 1,40 lei/kg De altfel inca din 1915 se instituise un control al preturilor datorita situatiei generale prevestitoare de evenimente. Un dosar intreg este dedicat unui caz de ocolire a reglementarilor legale si este semnificativ privind seriozitatea cu care era tratata orice activitate de interes public. Astfel un negustor, Stefan Nicolaescu, de pe bulevardul Carol nr.48, a fost prins cu untura nepusa in vanzare si folosita pe ascuns la un proces de fabricare. S-a confiscat toata cantitatea care ulterior s-a vandut in piata cu un pret maximal hotarat de minister. Toata aceasta operatiune s-a infaptuit sub semnul unei hotarari judecatoresti. S-au pastrat multe pagini cu numele, adresa si cantitatea cumparata de fiecare, pagini care justifica astfel banii incasati pe cele 36,5 kg puse in vanzare la pretul de 2 lei/kg. Practic s-a notat fiecare jumatate de kilogram vanduta. Un alt articol de larg consum, din pacate, era si pe atunci tutunul. Iata ce tigari se comercializau in 1915: -Pelisor si Regale 8 lei/100 buc -Intim Club si Principele Carol I 6 lei/100 buc -Gingase 5 lei/100 buc. Acestea se prezentau cate 10 tigarete la un pachet. Īn schimb tigarile Principesa Ileana erau cate 25 la pachet si costau 5 lei/100 buc. Un plic cu chibrituri costa 5 bani. Iata cateva preturi din aria tesaturilor si confectiilor -panza mexicana 0,90 lei/m -patura de lana (160x190cm) 18,66 lei/buc -camasa lunga barbateasca, de panza,(130cm) 3,80 lei -o pereche de pantaloni 2,50 lei -un cearsaf 4,95 lei Din aceasta ultima enumerare se observa ca este vorba de produse de mai redusa calitate, fapt aflat in legatura cu mentionarea lor in documente vizand Azilul de infirmi Ignatescu. Magazinele craiovene etalau desigur o paleta mult mai variata in domeniu: stofe, stamburi, satenuri, sifoane, damasc etc dupa cum se prezenta de exemplu magazinul de manufactura La Coroana de pe strada Lipscani 20, casa fondata in 1884, proprietate a lui Firu N.Poppescu. Plimbarea noastra printr-un bazar imaginar ne aduce in fata altor produse: -vopsea lac rosie 3,50 lei/kg -vopsea subtiata 1,20 lei/kg, dupa cum ne instiinteaza vopselaria centrala La elefantul, str.Madona Dudu 7. Depozitul primariei, aflat pe strada Stirbey Voda, oferea spre vanzare carbune lignit cu pretul de 2,50 lei/100 kg. Si fiindca am ajuns la surse de energie sa amintim si pretul curentului electric: 7,20 bani / HW. Īn epoca era consederat un pret mare datorita faptului ca Uzina electrica din Craiova era o concesiune acordata firmei germane AEG. Dupa expirarea contractului de concesionare uzina revenea in intregime autoritatii locale. Īn privinta locuintelor avem in vedere ca in 1910 s-a votat Legea pentru construirea de locuinte ieftine, al carei regulament preciza ca valoarea unei astfel de constructii nu trebuia sa depaseasca 8000 lei in Bucuresti si 6000 lei in provincie. La vanzare pretul nu putea fi mai mare decat costul la care se adauga un procent de 6%. Daca asemenea constructii se ofereau spre inchiriere, atunci chiria nu trebuia sa depaseasca 5% din capital plus cota de amortizare. Urma apoi o scutire pe 20 ani de orice impozit catre stat, judet sau comuna, graduala, de la 100% la 75% si 50%. O calatorie cu trenul accelerat pe ruta Craiova-Bucuresti si retur costa la clasa I 27lei. Toti functionarii statului, judetului, comunei si asezamintelor publice beneficiau de 50% reducere pe clase: clasa I pentru functionarii cu salariu de peste 400 lei pe luna sau pentru medicii, inginerii, avocatii, magistratii care au eventual un salariu mai mic, clasa II pentru cei cu salarii intre 100 si 400 lei /luna, copistii, telegrafistii, clasa III pentru cei cu salarii sub 100 lei/luna, odaiasii, servitorii, dorobantii. Transportul urban se baza in principal pe birja. Pretul unei asemenea calatorii era de 2 lei si era controlat de primarie care impunea unele reglementari pentru protectia clientilor. Īn 1912 a circulat in Craiova un autobuz pe traseul Centru-Gara. El apartinea lui M.Popescu din Bechet care avea inca un autobuz de rezerva si care se indeletnicea si cu transporturi in afara orasului. Biletul costa 50 de bani si chiar mai putin ulterior. Din serviciile postale: o scrioare francata costa intre 15 si 30 de bani in tara sau intre 25 si 50 de bani in tarile din Uniunea postala. La telegrame costa 5 bani cuvantul Si iata cat costau biletele care dadeau dreptul de participare la un meci de fotbal demonstrativ organizat de societatea Excelsior, meci in care se confrunta o echipa locala formata de elevi ai liceului Carol I si ai gimnaziului Fratii Buzesti cu o echipa din Bucuresti, Colentina Atletic Club: -scaune numerotate 3,00 lei, -scaune nenumerotate 1,50 lei, -intrare generala 1,00 lei, (studentii, militarii si copiii plateau 0,50 lei). La Teatrul Cinema Modern au avut loc in zilele de 29 si 30 octombrie 1914 "reprezentatii extraordinare ale celebrei dive pariziene Nitta Jo care de doi ani debuteaza pe scean Teatrului Carol cel Mare (fost Eforie) facand deliciul Bucurestilor". Preturile biletelor: -o loja 25 lei, -un loc rezervat 5 lei, -un loc in stal 4 lei, -un loc la balcon 3 lei. Īn epoca existau si cazuri de utilizare a unor elemente de tehnica moderna in acei termeni. Instalarea unui post telefonic (Ericsson) a insemnat in 1912 urmatoarele costuri: =150,00 lei taxa de instalare, = 43,75 lei abonament pentru 4 luni. Pentru dotarea unei camere de baie civilizate se puteau achizitiona: -o baie de fonta emailata cu ventile, 250 lei, -o baterie nichelata (apa calda, apa rece, dus) 165 lei. Acestea erau preturile practicate de Casa B.Gaiser, furnizoare a Casei Regale. Desigur ca aceste informatii eterogene nu ofera o descriere sistematica a nivelului preturilor in anii premergatori primului razboi mondial, dar cred ca pot fi considerate repere in constructia unor studii. Si pentru ca sa existe o dreapta masura in asemenea aprecieri iata si cateva mostre de salarii, si acestea eterogene ca domenii de activitate. Trebuie sa avem in vedere ca nu toata lumea se rezuma la castigul salarial pentru ca existau si alte forme de venit adus de anumite proprietati sau valori. Totodata sa nu uitam ca in marea majoritate a familiilor doar sotul lucra iar sotia era casnica, lucru care pe de alta parte permitea o mai judicioasa administrare a bugetului. Familiile aveau in genere copii multi si exista o bonificatie pentru sprijinirea parintilor. Seful Serviciului Apelor din 1910, inginerul Moise Grumberg, avea 500 lei salariu si a beneficiat de 8 lei diurna pentru fiecare deplasare la lucrarile de aductiune a apei de la Gioroc. Epitropia Bisericii Madona Dudu intretinea un Sanatoriu de boli mintale si bugetul prevedea urmatoarele salarii anuale: -un medic primar 8400 lei, -un medic secundar 2400 lei, -un subchirurg 1200 lei, -un mecanic 1440 lei. Corul aceleiasi Biserici avea de asemenea un capitol in buget si gasim suma de 1080 lei pentru un bariton sau un bas. Un nume important al orasului nu numai prin functia detinuta, cea de gradinar sef, conducand si dirijand serviciul de intretinere a plantatiilor si culturilor pomilor, al bulevardelor si scuarurilor din oras, al serelor etc, un nume important si prin prestatia sa caracterizata de rigurozitate si corectitudine este Emil Mack. Contractul sau cu Consiliul Comunal a fost initial pe 5 ani cu un salariu de 200 lei pe luna, beneficiind si de locuinta din Parcul Bibescu, inclusiv de permisiunea de a creste pe langa casa animale pentru hrana sa. Un sfert din valoarea produselor din pepiniere si din florile vandute la particulari ii revenea de drept. Legea din 2 aprilie 1911, pentru introducerea unor modificari ale unor articole din invatamantul primar si normal primar mentiona urmatoarele salarii lunare: -profesor de liceu si gimnaziu 420 lei, -profesoare de scoli secundare de fete gr.I, II 300 lei, -profesor de religie 240 lei, -profesor de desen 255 lei, -maestru 210 lei. Norma era de 15 ore pe saptamana si dupa 20 de ani efectiv era de maxim 12 ore pe saptamana. Īnvatatorii primeau 110 lei/luna, cei ridicati la gradul de institutori 130 lei/luna iar institutorii de orase 225 lei/luna. Gradatiile reprezentau cresteri salariale cu 15% pana la 60% pentru o vechime intre 5 si 20 de ani. Functionarii primariei primeau salarii anuale intre 960 lei un copist debutant si 6000 lei un director al Serviciului comptabilitatei. Ei beneficiau si un ajutor pentru chirie, primit in doua transe anuale. Dintr-un document apare o referire la salariul unui instalator :120 lei/luna, ajutorul sau primind doar 60 lei. Un sofer de autobuz primea 300lei/luna. Cam acestea sunt referintele descoperite in documente ale perioadei 1912-1915. La salarii am mentionat doar bugetarii si nu am inserat cazurile celor cu libera practica la care era vorba de contracte si de alta distributie a castigurilor. Toate aceste informatii mozaicate pot da seama intr-o oarecare masura asupra nivelului de trai. O evaluare mai riguroasa este posibila pe baza evidentelor administratiei financiare care urmarea impozitul global platit catre stat pe baza venitului anual al fiecaruia. Acest etalon servea incadrarii fiecarui cetatean in sistemul electoral. Dar de aici incepe o alta poveste. |