PATREL BERCEANU |
1951-2006 Nascut la Bailesti. Sef de promotie, teatrologie, IATC, 1981 Ziarist la "Viata studenteasca", Profesor la Scoala Populara de Arta, Secretar literar la Teatrul Naitonal Craiova, Director la Teatrului de Copii "Colibri", Director al "Gazeteid e Sud", POET un OM care a ars pentru teatru |
![]() |
Portret realizat de Viorel Penisoara Stegaru, reprodus in volumul "Europa de acasa" de Nicolae Marinescu, Ed. Aius, 2005 |
"Meridional prin excelenta, cu o inteligenta ascutita,mereu alertata de nelinistea unei hipersensibilitati orientate frenetic spre un armistitiu erotic cu universul inconjurator, resimtit totdeauna ca agresiv, Patrel Berceanu este un interlocutor epuizant si fermecator. Histrionismul congenital se dovedeste repede o intuitie destinata sa protejeze vulnerabilitatea unei constiinte romane,consistenta numai in spatiul civic. Poet, prozator, dramaturg, critic de teatru,Patrel Berceanu nu reuseste sa se elibereze de energia constructiva in solitudinea protectoare si iese in arena ca gazetar, profesor, director, chiarregizor, expunandu-se, cu o voluptate de neinteles pentru multi,violentelor plebeiene care ii repugna. Nu-i de mirare ca la un moment de mari confruntari sociale s-a implicat si in politica, alegand, fireste, partidul cel mai neprofitabil,pe care l-a parasit tocmai cand a intrat la guvernare, pentru ca isi abandonase principiile declarate. Intr-o capitala ar fi fost probabil un director de constiinte, acasa se zideste, sangerand si anonim, in visul de a contribui la innobilarea blazonului Craiovei, tinta inca stralucitoare pentru copiii Gasconiei romanesti, careia ii apartine, himerica, Campia Bailestilor. Desi destinat prin temperament sa ramana la varsta barbatului tanar, generozitatea si intelepciunea il legitimieaza in sfatul batranilor cetatii." Nicolae Marinescu "Europa de acasa" Editura AIUS, 2005 |
Vor veni ploi din anul care sta satreaca in anul care ne aprinde o clipa speranta am trecut cu noi odaile afumate si trupurile nitel naruite de-am fi pututu lua cu noi nu clopotele ci glasul lor plapand, nu burnusul straveziu al vorbelor ci intelesul plin de zei al tacerilor vor veni ploi sa subtieze sangele celor vii se vor strecura prin pietris sa ne arate drumul spre oasele drapate in panglici scrumite vor veni clipe care ar putea fi ale noastre daca am sti sa daruim fiecareia un nume si o bataie a inimii si chei putrezite pentru nesfarsitele chilii ale firii. |
Zambete de neinteles Octaviei odata pe an se-ntampla astfel: o seartastranie si posomorita se lasa peste oras inca de dimineata atat de greu trecclipele incatfiecare devine un zeu indiferent la nemurirea lui dintr-un scrin adolescenta cu parnegru scoate albumul familiei uite-l p etati tanar si zambitor intre prietenii sai tineri sizambitori poarta plete sipantaloni evazati ce caraghiosi asa era moda pe-atunci explicafratele fetei cu parul stralucitor si negru. Uite, tati are o suvitza de partaiata uite si degetul aratator de lamana stanga e lipsa si o bucata din ureche lipseste (Lui Van Gogh ii lipsea ureceha cu totul o lamureste pe adolescenta ironic fratele ei) Dintr-un scrin scot vechile mele volumase cu versuri Uite in poezia aceea s-au taiat doua versuri Uite in poezia aceea au forfecat patru cuvinte uite in poezia aceea au eliminat o strofa intreaga uite in poezia aceea... si-n poezia aceea... Versuri si cuvinte taiate din carnea poemelor mele Intr-adevar cecaraghios este poetul peste ani ce caraghios este tati al nostru ce cuminte sta el in aerul tare al epocii cu nasul si urechea crestate Intre colegii sai tineri nitel sfartecati si ei marturisind ca au fost. Petele si firisoarele de sange le fac zambetele de neinteles. |
Punctul Ceea ce nu poti dumneata draga cititorule in aceasta clipa este sa scrii aceste versuri si nu altele Ceea ce poti este sa le pui punct Oricand oriunde neconditionat Dincoace de punctul dumitale eu nu mai sunt |