| Anna si Regele sau Regele si Anna In 1862 a sosit in portul Bangkok o corabie ce aducea printre altele si pe cea care avea sa fie profesoara printului mostenitor al Regatului Siam, Thailanda de azi. Anna Leonowens era o englezoaica sosind din India, insotita de fiul sau si de o familie de servitori indieni, tanara vaduva, cautandu-si de lucru peste mari si tari. Despre experienta ei de acolo, pe parcursul a cinci ani, a scris o carte in 1870, "The English Governess at the Court of Siam" pentru ca dupa alti doi ani sa adauge inca o carte, "The Romance of the Harem". Se pare ca in 1943 a fost tiparit un volum care combina elementele biografice ale celor doua aparitii anterioare, intalnite de Margot Landon din intamplare in Thailanda, alcatuind una singura cu titlul "Anna and the King of Siam". Aceasta a devenit sursa de inspiratie pentru mai multe ecranizari incepand cu anul 1946 incoace, inclusiv o productie de desen animat de lung metraj. Acum doi ani a aparut pe ecrane o noua versiune, intitulata "Anna and the King", avand in rolurile principale pe celebra Jodie Foster si pe mai putin cunoscutul, in mediile noastre, Chow Yun-Fat, fosta vedet$ in Hong-Kong si care isi continua cariera cu succes in SUA. Pe cand ma pregateam sa scriu despre aceasta frumoasa poveste am gasit un foarte interesant site din mediu universitar tailandez (Sriwittayapaknam School), www.thaistudents.com, care pune o lumina cruda pe ansamblul acesta de document si legenda, de arta si divertisment. Este adevarat ca remarcasem cu mirare ca filmarile nu s-au realizat chiar in Thailanda, cum ar fi fost firesc, ci in tara vecina, iar acum a venit confirmarea: guvernul tailandez a interzis difuzarea lor motivand ca aduce prejudicii istoriei tarii prin faptul ca prezinta drept reale o serie de detalii care desi sunt inspirate de paginile scrise de cea care a fost acolo, par a fi afectate de fictiune. Povestea nu este noua se pare, pentru ca deja prima ecranizare a dus la cenzurare si condamnare a filmului iar acum interdictia se repeta, vom discuta imediat cat de indreptatita. Pe site-ul mentionat se precizeaza ca interdictia de acum a vizat difuzarea publica dar oficial s-a ingaduit vizionarea privata. Pentru ca in fapt politia sa urmareasca circuitul casetelor video sau al CD-urilor astfel incat sa nu se propage fenomenul de copiere si multiplicare. Autorul acelui text declara ca a vazut filmul in Singapore, cu ocazia unei excursii speciale, asa cum au facut multi altii. Cat de indreptatite sunt aceste masuri? Este admisibila aceasta cenzura? Daca da, care sunt limitele ei? Trebuie sa vedeti filmul! Se poate spune ca este el periculos pentru persoane sau pentru o colectivitate de oameni prin ideile pe care le propaga? Cat de mult distorsioneaza el realitatea istorica? Desi un film artistic, ca orice opera de arta, este indreptatit sa dezvolte imaginatia dincolo de datele istorice reale, de multe ori insuficiente pentru o imagine complexa. Principala acuza adusa aceste recente ecranizari este ca nu respecta imaginea reala a regelui Mongkut si amplifica exagerat prezenta si rolul guvernantei englezoaice la curtea regatului. Pentru exemplificare este reprodusa o fotografie a regelui cu cativa ani inainte de a sosi acolo Anna Leonowens. Vedem astfel un personaj istoric de aproximativ 60 de ani, departe de imaginea unui barbat cuceritor. Ni se spune ca el a fost un om foarte religios si a petrecut ani buni din tinerete intr-o manastire, desi era educat si in spiritul civilizatiei occidentale. Se paer ca a fost un rege venerat si a ramas in istorie cu renumele de 'tata al oamenilor de stiinta tailandezi'. Bine, dar oare cu ce derajeaza imaginea din film, a unui barbat aflat in plina putere fizica si intelectuala, plin de farmec si cuceritor? Pe de alta parte in mod cert nici Anna Leonowens nu avea chipul fermecator al actritei Jodie Foster... Filmul lasa sa se intrevada o posibila iubire intre ei? Este desigur o licenta poetica, mai ales cum imaginatia noastra zboara adesea spre taramuri romantice, fara a impieta cu ceva mesajul moral sau spiritual al intregii povesti care se vrea puternic educativa. De altfel cuvantul 'dragoste' pentru cei doi se rosteste o singura data, la final, cand micul print ii priveste dansand inainte de reintoarcerea in Anglia a guvernantei, el fiind de fapt beneficiarul imediat al complexului educational promovat de cei doi si care vede prin aceasta prisma tot ceea ce s-a petrecut atunci. Gestul tailandez de refuz a acestui film este incet-incet tot mai pueril, o crispare pana la urma ridicola daca nu cumva periculoasa prin ceea ce poate ascunde, o sacralizare fortata a unor experinete de viata. Istoria este o acumulare de fapte reale dar dincolo de inerentele constructii fictive care trebuie sa suplineasca lipsa de dovezi de peste ani si ani, ea este din pacate folosita ca o arma manuita impotriva a fel de fel de inamici, cel mai adesea folosita nu pentru evolutie ci dimpotriva, ducand spre atitudini primitive. Paradoxal, "Anna and the King" este mai degraba o frumoasa relatare despre dezvoltarea Thailandei in a doua parte a secolului XIX, cu un efort sincron cu al altor tari civilizate din lume, ca sa ne referim strict la o latura nationala. Paradoxal, personajul principal care se impune pe ecran este cel al regelui si nu al guvernantei. Asta este posibil nu numai prin scenariu si filmare cat mai ales prin prezenta dezinvolta, majestuoasa si deosebit de umana, inteligenta si calda a lui Chow Yun-Fat. Filmul intreg este o pledoarie pentru intelepciune, pentru cumintenia si respectul legii, pentru cunoasterea vietii. Povestea sentimentala este doar ca o unda de poezie, atat cat sa asigure putin romantism si ideile sobre sa se strecoare mai lesne spre spectatori. Se aminteste despre anii petrecuti in manastire de rege si nu omite latura religioasa a acestuia, sacralitatea, pana la urma de neevitat a unui monarh. Regele Mongkut, cel din film desigur, numai la el ma voi referi in continuare, este un credincios convins, tine seama de invataturile budiste si cuvintele sale sunt adesea inspirate de acolo. Asa de exemplu ii explica Annei ca suferintele sunt prilejuri de a deveni mai buni, de a cunoaste mai lesne fericirea. Pentru noi este evident miraculoasa aceasta dezvaluire a unor secvente din lumea Extremului Orient, asa cum putea fi acum 130 de ani. Loui, baiatul guvernantei, descopera aceasta lume noua pentru el si intrebarile sale curg intruna catre mama sa dar si catre cei doi servitori indieni care sunt prezentati intr-o nota de simpatie. Tatal baiatului a murit dar amintirea acestuia il motiveaza sa se incaiere cu printul mostenitor. Un prim si inedit prilej pentru Anna de a incepe procesul educational. A decis sa-i pedepseasca pe amandoi impunandu-le sa scrie de 1000 de ori pe tabla ca nu vor mai repeta aceasta greseala. Daca intr-un tarziu Loui isi termina pedeapsa, printul Chulalongkorn ramane nemiscat, decis sa nu cedeze spre a-si pierde demnitatea, in opinia sa. Anan asteapta cu rabdare, isi demonstreaza si ea 'incapatanarea' si se face dej anoapte. Regele trimite mancare pentru o singura persoana, nominalizand-o pe profesoara, moment in care foamea si disperarea de a pierde sansa de a manca in acea seara il determina sa isi calce pe inima si sa execute si el pedeapsa. Anna imparte masa cu el, un gest care ii apropie si care deschide calea unei comunicari speciale. Dar ea nu pierde ocazia de a-i atrage atentia regelui ca el a apelat la un procedeu pedagogic bazat pe constrangere si nu pe constientizare. Tot acest efort educational este plin de farmec si devine tot mai de neinteles cum poate fi blamat un astfel de film. De altfel mereu asistam la un dialog spiritual intre cei doi protagonisti, plin de invataminte. Chiar si primul ministru are cateva spumoase replici, rostite cu o morga inselatoare. Anna se implica in cateva intamplari de la curtea regala si declanseaza reactii la non-conformismul ei, mai ales fata de traditia locului. tine sa aduca ideile novatoare ale acelui timp dar refromele se fac lent, regele insusi ii argumenteaza ca nu se poate face totul dintr-o data. Finalul filmului anunta scurt dar semnificativ, ca regele Mongkut a desavarsit chipul modern al tarii, inclusiv sistemul juridic. Dramatismul filmului face sa vedem si o judecata bazata pe intransigenta, cand cea mai noua sotie din haremul regal fuge spre a se ascunde sub un vesmant al calugarilor budisti, patrunzand astfel in manastire numai spre a-i mai vedea chipul iubitului ei care nu a putu suporta despartirea de ea si s-a calugarit. Ea fusese oferita de parintii sai drept cadou regelui, din propria lor initiativa, care o primise cu delicatete pentru ca el se arata a sti cand sa fie si tandru si cu intelegere pentru suflet. Regele avea peste 20 de sotii, bucurandu-se de 58 de copii, declarand amuzat la un moment dat ca un rege are nevoie si de clipe de odihna. Micul Loui se arata preocupat si de ceea ce reprezinta un harem, drept care Anna gaseste o explicatie cat de cat plauzibila privind telul major al asigurarii de urmas legal pentru tron in conditii ce pot deveni dramatice uneori, dar logica baiatului vine cu intrebarea prompta de ce nu tine seama si Regina Victoria de aceasta explicatie. Anna isi arata limitele firesti acelei epoci, admitand suprematia Imperiului Britanic, inclusiv asupra Indiei, dar preocupata de inegalitatea intre rase, drept pentru care ofera printului cartea "Coliba unchiului Tom", spre nemultumirea regelui care ii reaminteste ca nu se poate 'ara tot campul intr-o singura noapte'. Asistam si la o intriga politica legata de universalele dispute cu tarile vecine, de conflictul de interese intre puterile coloniale si tarile nou descoperite pe harta lumii, prilej de a se ilustra diplomatia regelui Mongkut dar si o referire la afirmarea Americii ca un un stat cu o structura democratica noua, un pol politic major in regiune. Si de la diplomatie suntem condusi spre a vedea si latura militara a domniei acestui rege legendar intr-o confruntare cu un general tradator. Chiar daca se poate reprosa usoara neverosimilitate a rezolvarii situatiei delicate, este de accentuat mesajul simbolic de pastrare a sperantei care sa sustina binele asediat de rau. Mongkut explica de ce culorile steagului lor sunt rosu si alb: curajul si mila. Iar simbolul lor este un elefant alb, care este mai degraba un produs al imaginatiei dar care este de fapt speranta care misca lucrurile spre mai bine. Chiar daca aparent Anna si regele sunt pe acelasi plan ca importanta a rolului, personalitatea acestuia din urma este evident mai puternic reliefata ab initio cat si prin interpretare. Anna face educatie copiilor princiari dar Mongkut eset un contrapunct, este o alternativa puternica la aceasta, ofera el insusi pilde de intelepciune si intelegere corecta a vietii incat atat Loui cat si printul au paret de o scoala completa pentru a deveni oameni in toata puterea cuvantului, despre tailandez mentionandu-se la final ca si-a respectat menirea. Jodie Foster are o interpretare destul de discreta, personalitatea ei apare mai putin reliefata si se bazeaza mai mult pe ceea ce ofera generos scenariul. Comportamentul ei demn, deschis si de bun simt declanseaza uimire intr-o lume adanc stratificata si ale carei reguli erau bine inradacinate incat modernizarea lor nu se putea face asa simplu dar procesul acesta incepe fie si pornind de la idei aduse de Anna Leonowens. Trecand adesea peste canoane, atentionata blajin dar cu fermitate de catre rege atunci cand aceste canoane isi au inca un rost, ea castiga admiratia tuturor, inclusiv a primului ministru, un personaj plin de umor, care o declara egala barbatilor, un compliment pretios chiar si in Occident dar cu atat mai mult in lumea aceea. La care Mongkut adauga simplu ca ea este de fapt egala unui rege prin spirit si model de comportament. Anna este oarecum un personaj tipic, o profesoara ajunsa singura cu un copil de educat, o femeie care trebuie sa infrunte viata cu complicatiile de rigoare si in acelasi timp sa isi creasca propriul copil asa cum stie ca trebuie. La ea insasi nu se mai gandeste, viata ei personala nu mai exista si in film avem cateva scene de o delicata poezie, prin care cu timiditate si duiosie surprindem gesturile ei aproape intime. Dupa ce in cursul zilei urmarea joaca sotiilor din harem in valurile oceanului, noaptea simt enevoia sa isi dea drumul propriilor ei gesturi de feminitate refuzata si, cu parul despletit, asa cum nu o mai vazusem pana atunci, cauta si ea atingerea valurilor. Cand regele o anunta de iminenta balului oferit englezilro de care ea trebuie sa se ocupe remarcam tresarirea entuziasta si febrilitatea pregatirilor pe care le coordoneaza cu placere nedisimulata. Iar aparitia ei la bal este un moment de mic triumf al feminitatii ei, pe care cu modestie il tempereaza. Momgkut ii spune deschis ca ea isi refuza deliberat rolul de femeie, pur si simplu femeie. Si toata povestea dintre ei se rezuma strict la o armonie spirituala, la o frumoasa confruntare de idei si la o romantica, si poate desueta timpului nostru, comunicare din priviri care se ofera deshis si care spun totul. Regele: "Cand o femeie care are multe de spus nu spune nimic, tacerea ei este asurzitoare!" Gesturile lor de dragoste se topesc in cele doua momente in care danseaza: prima data la bal si apoi inainte de plecarea ei. Valsul final, fara muzica, dar cu pasii armoniosi care parca ar vrea sa-i poarte spre o alta poveste, mai binevoitoare cu destinul lor uman, este un frumos final de ciclu educational pentru print care intra astfel in maturitate cu o pregatire completa. Si pentru ca am citat putin mai inainte o replica din film, la final adaug altele doua, dintre numeroasele cuvinte spirituale si de rafinament, dupa care nu stiu sa mai pot adauga eu ceva. "Multi nu vad lumea asa cum e ci asa cum o inteleg ei." "Cararile sunt facute spre a fi strabatute, nu pentru destinatie". "Anna and the King" 1999 Regizor: Andy Tennant Producatori: Lawrence Bender, Ed Elbert Scenariu: Steve Meerson & Peter Krikes Muzica: George Fenton Distributia: Jodie Foster Chow Yun-Fat, Bai Ling, Tom Felton, Keth Chin, Syed Alwi Marius DOBRIN 27 septembrie 2001 |