INSECTOPIA EXISTA ! Cand, dupa miraculosul decembrie, am citit vizionara carte a lui George Orwell, '1989', am avut la un moment dat sentimentul ca nu imi era chiar straina. Parca mai citisem unele pagini de acolo si am realizat ca intr-un almanah literar din anii '70-'80 fusesera inserate cu un preambul care vorbea de imaginarea unei victorii a lui Hitler in cel de-al doilea razboi mondial si instalarea unui regim nazist si la Londra. Iar ceea ce atat de bine a intuit in esenta lucrurilor Orwell era atribuit in acel almanah din perioada comunista a Romaniei ca fiind consecinte ale nazismului. Sigur, veti spune ca ambele fiind regimuri totalitare, pana la urma extremele se ating si are mai putina importanta. Dar sa nu uitam ca aceste regimuri s-au declarat antagonice si mai ales era vorba de o perversiune atata vreme cat noi induram exact ceea ce era descris acolo ca fiind caracteristice celuilat regim. De societatea democratica si libera uitasera bineinteles. Dar aceasta perversiune a mistificarii unui singur detaliu care insa poate schimba intreaga dezvoltare a unei teoreme induce raul intr-o constructie mentala pe o mai lunga perioada de timp. Aceasta comparatie mi-a fost inspirata de la prima vizionare a filmului 'Furnicutele' (vezi nota), un film de animatie realizata superb pe calculator, un film aparent pentru copii dar de fapt o fabula ce se adreseaza oricarei varste. As zice ca este unul din extrem de putinele filme care ating esenta malefica a unui regim totalitar, comunist spun eu pentru ca am recunoscut imediat ceea ce am trait eu insumi. De ce comparatia cu pricina? Pentru ca de la primele scene mi-am dat seama de cat subtila a fost mistificarea. Comunismul si-a atribuit denumirea de 'democratie populara' cand de fapt a distrus democratia iar de popularitate nici vorba, fiind o eterna disociere intr-un grup de privilegiati care manipulau multimea de indivizi impinsi spre decadere umana. Comunismul a distrus insasi ideea de comunitate, de relatii de coeziune intre indivizii care se asociaza firesc spre a duce viata alaturati pe un teritoriu comun, intr-o aosciere liber consimtita de idei si scopuri. Paradoxal daca ne luam dupa titulatura lui, comunismul a distrus in oameni ideea de comunitate. Ei bine, filmul atinge exact aceasta problema a raportului dintre individ si comunitate plasand intreaga actiune in lumea furnicilor, simboluri pentru ideea de comunitate. Greu de spus care a fost intentia realizatorilor filmului dar este un bun pretext pentru o meditatie pe aceasta tema. De la bun inceput eroul principal, pe nume Z, se dovedeste un tanar care nu intelege si nu vrea sa accepte cu supusenie regulile care misca mecanismul unui furnicar. Iar daca spunem si ca vocea care este asociata acestui personaj este a lui Woody Allen, cu atat mai mult intelegem caracterul de non-conformism, cel putin, daca nu chiar rebel, atribuit furnicutei Z. Comunitatea furnicilor ne este prezentata ca fiind extrem de rigida, incorsetata in reguli stricte si evident apasatoare, fara a lasa loc dezvoltarii personalitatii individuale. Nasterile au loc pe banda rulanta (este amuzant-amara replica vizand indatorirea reginei mama de a naste la fiecare 2 minute) si imediat noul membru al coloniei de furnici este destinat unei anumite cariere: muncitor sau soldat. Si asta va face toata viata: va sapa sau va manui armele. Ce sapa? Un tunel pentru un nou teritoriu care sa salveze colonia. O munca titanica pentru un tel luminos. Nu se precupeteste nici un efort pentru asta, nu se admite nici o abatere, nici o contestare si nici un comentariu. Nu va suna deja cunoscut? Z nu este neaparat mai lenes ci doar cu o personalitate mai puternica si nu accepta sa se supuna la ceva care i se pare de neinteles. Si aici intervine o mistificare: munca este esentiala pentru specie, pentru fiinta dar regimurile totalitare o folosesc ca instrument de coercitie sau punitiv. Un critic, Harvey Karten, face o paralela intre sloganurile aplicate furnicutelor din colonie si sintagma de trista amintire "Arbeit Macht Frei". Iar noi nu putem uita falsul elogiu al muncii in comunism, cu alta suita de lozinci care mai de care mai golite de continut ("Munca inobileaza pe om" etc). Z vrea sa inteleaga si se simte agresat de regulile fara ratiune. Cand colonia are nevoie de un efort urias pentru care se unesc intr-o imensa bila formata din trupurile lor, Z este silit sa participe si el. Dar pentru ca in gandul lui nu gasea justificare, bratele nu i se pot incorda si legatura se rupe. Spre finalul povestii, cand pericolul de inec ameninta intreaga colonie, Z este cel care vede rational sa isi puna din nou bratul intr-o uriasa legatura ce se dovedeste salvatoare pentru toti. Este una dintre parabolele despre individ si comunitate, despre ratiune si intelegerea unui interes personal si comunitar. Mai este de meditat pe tema respectarii unor reguli in comunitate fara de care nu se poate pastra o stare normala de viata pentru toata lumea. Cine stabileste aceste reguli? Cine vegheaza ca ele sa nu degenereze si sa nu se devieze spre interese malefice? Sunt intrebari delicate si solutiile adoptate definesc genul de societate. Colonia de furnici ne apare in film ca fiind militarizata iar defilarea trupelor poate fi o aluzie la parazile trupelor agresive din razboaiele mondiale dar sa nu uitam ca de fapt nici demonstratiile oamenilor muncii nu erau in esenta decat acelasi lucru, mascat sub aparenta unor zambete si a unor elemnete de decor menite sa insele. Regulile erau la fel de inumane. Ultimele cuvinte ale unui camarad muribund catre Z sunt: "Nu urma ordinele toata viata ta!" Si aici trebuie discutat pentru ca usor se ajunge spre starea destructiva si pentru supravietuirea comuna este nevoie si de reguli. Reteta este complexa. Dar cum de a ajuns Z pe campul de lupta desi el fusese destinat a ramane toata viata muncitor? Printr-o intamplare pe care am mai intalnit-o cu multi ani in urma in celebra opera rock transpusa si pe pelicula, "Hair". Acolo un membru al unui grup hippy se ofera sa faca schimb pentru o zi cu acela care ajungand tangential sa-i cunoasca se indragosteste de una din fetele grupului dar trebuie sa plece la armata. Schimbul, menit sa faciliteze o intalnire de o zi a celor doi indragostiti, devine fatal pentru ca alarma care intervine nu mai da ragaz de explicatii si trupele pleaca la lupta iar acel hippy isi gaseste sfarsitul ca un erou. Īn 'Furnicutele' e vorba tot de o poveste de dragoste. Printesa Bala isi doreste sa cuoasca viata celor de rand si intra intr-un bar unde danseaza cu Z. Scena dansului este o alta mostra de control asupra individului, amintind de dansurile tematice sau de obligativitatea de a face gimnastica la locul de munca, la ora fixa, toata lumea. Bala se distreaza dar inima lui Z se aprinde pentru ea si el incearca sa o revada, drept pentru care face schimb cu un prieten al sau, soldatul Weaver. Acesta este incantat pentru ca are astfel posibilitatea de a petrece o zi alaturi de colega de munca a lui Z, furnicuta Azteca. Z defileaza prin fata autoritatilor si se zbate sa se faca remarcat de printesa. Numai ca aceasta era sortita celui care manipula intreaga colonie pentru a-si atinge criminalele sale planuri de regenerare. Furnicile lucrau de fapt pentru a pregati propia lor moarte si terenul unei noi colonii. Este aici din nou o aluzie la politica de epurare etnica a nazsimului si de formare a 'omului nou', aceasta intr-o oarecare masura chiar reusita, a comunismului. Generalul Mandible isi urmeaza planurile malefice si trimite trupele sa se razboiasca, practic fara sanse, cu armata termitelor, o forta uriasa. Z ajunge pe campul de lupta si destinul il ajuta sa supravietuiasca devenind erou. Mandible speculeaza spre a constinua manipularea coloniei iar Z are ocazia de a o rapi pe Bala. Pentru ce? Pentru a o duce pe taramul miraculos despre care auzise intr-o doara intr-o seara intr-un bar de la un decazut social care insa avea nostalgia unui vis: Insectopia. Care se dovedeste a nu fi o utopie asa cum se pare pentru ca evadand din colonie cei doi ajung in 'lumea libera'. Descopera uimiti minunile naturii despre care ei nu stiau, descopera alte fiinte, alte relatii, alte bucurii ale libertatii. Īncantatoare secvente, de lumina si culoare dupa intunecatul mediu subpamantean. Īndraznetii sunt rasplatiti: Insectopia exista si ei pot incepe cu adevarat sa traiasca. Mai tineti minte de inchisoarea in care traiam si de incercarile disperate ale celor care au indraznit sa ajunga in lumea libera? Zidul Berlinului este un simbol al tuturor celor care au visat la Insectopia. Intriga filmului aduce ca in viata ganduri pentru cei dragi ramasi in lagar, misiuni secrete din lagar in lumea libera pentru a impiedica orice reusita a celor care nu se impaca deloc cu rolul de prizonieri. Povestea se termina cu bine, megalomanul Mandible (stim prea bine ce inseamna sa distrugi totul pentru a construi ceva hidos si caruia sa-i mai spui si 'Casa poporului' desi este un simbol al impilarii) dispare si furnicile redescopera libertatea si, suntem lasati sa credem, democratia care care de fapt reda sensul adevarat al notiunii de comunitate. Iar povestile de dragoste au si ele final fericit. Z se dovedeste a fi un invingator. Replicile de inceput ale filmului sunt din off si sunt dintr-o sedinta de psihanaliza terapeutica. Z, care se prezinta a fi "mijlociul dintr-o familie de 5 milioane", se simte insignifiant. La care terapeutul iii subliniaza verdictul fara recurs: "Dar tu chiar ESTI insignifiant". Īntr-o versiune de scenariu am gasit o varianta de replica si mai teribila: "Tu ar TREBUI sa te simti insignifiant!". Si urmeaza o intreaga argumentatie bombastica despre specia cea mai... si cea mai..., despre mZndria de a apartine acestei specii si despre rolul fiecaruia de a servi specia, un discurs tipic pentru ambele totalitarisme ale secolului XX. Toate personajele din film au nume asa cum suntem obisnuiti sa stim ca este un nume de fiinta. Doar eroul principal se numeste Z. Ultima litera din alfabet. Dar respectul pentru el apare chiar in titlul filmului: "Antz", acel 'z' fiind adaugat special si isi are fericit locul si in titlul romanesc: "Furnicutzele". Imaginea de final este a plasarii in spatiul real a intregii scene pe care s-a derulat povestea: colonia de furnici era la doi pasi de o suita de zgarie nori. De altfel evadarea celor doi este de fapt o incursiune pe pajistea din Central Park, nimerind ei la un picnic si avand si un ametitor contact cu rasa umana ajungand gratie unei lipicioase gume de mestecat pe talpa unui pantof. Scenele pasilor, filmate de la nivelul solului, din perspectiva unei furnici, sunt deja celebre. Lumea furnicilor este la doi pasi de noi. Suntem noi. Insignifianti si alcatuind o comunitate. Liberi. Marius DOBRIN 14 ianuarie 2002 Nota Filmul 'Antz' este regizat de Eric Darnell si Lawrence Guterman si se bazeaza pe scenariul scris de Todd Alcott, Chris Weitz si Paul Weitz. Plin de replici inteligente si spirituale, cu fel de fel de expresii cu har, unele readaptate avand in vedere ca totusi se adreseaza copiilor. Actorii alesi pentru a rosti replicile personajelor animate sunt ideali si prin numele lor dau un plus de contur caracterelor ilustrate. Z este Woody Allen iar Bala este Sharon Stone. Weaver este intruchiparea lui Sylvester Stallone care se indragosteste de Azteca, nimeni alta decat Jennifer Lopez. Regina mama este Anne Bancroft iar Generalul Mandible este asociat firesc cu Gene Hackman. Generalul este insotit in film de colonelul Cutter jucat de Christopher Walken. Mai apar vocile lui Dan Aykroyd, Danny Glover, Jane Curtin, Johm Mahoney, Paul Mazursky etc. Este o productie DreamWorks, 1998 reprezentand un reper important in tehnica animatiei de lung metraj pe calculator. |