Ci?migiul newyorkez "M? sperie gândul c? puteam s? nu te fi întâlnit" Am ales Ci?migiul în titlu pentru c? are o aur? romantic? special?, dar foarte bine ar fi putut fi vorba de alte parcuri din ?ar?: Bibescu, Crâng, Copou, Dumbrav?, Trivale, Z?voi... ?i totu?i, s? r?mânem la un parc minion dar amplasat în plin centru metropolitan. Aceast? asociere mi-a venit de la primele secven?e ale filmului "Autumn in New York", senza?ia unui déja vu. ?i de fapt nu este nici un pretext de exotism în acest film care de?i pare un love story edulcorat se arat? a fi de fapt o poveste de o simplitate fermec?toare, care î?i las? amprenta aproape invizibil dar de durat?. Poveste care s-ar fi putut petrece foarte bine în Bucure?ti, film care ar fi fost de dorit s? fie produs de mediul cultural românesc. La noi s-a ajuns la un abuz de crea?ii - cinematografice în spe??- care ilustreaz? exclusiv numai o latur? a societ??ii noastre, cea excesiv agresiv?, violent?, crispat?, murdar?. Nu se poate tr?i numai în asemenea mediu. Care nici m?car nu este definit astfel, doar focalizarea amplificat? induce angoasa unei deraieri încrâncenate. Din p?cate lipse?te contraponderea care ofer? fa?a luminoas?, încrez?toare, nu lipsit? de tensiune, desigur, dar mai apropiat? de realitate atâta vreme cât via?a este un miracol deasupra mor?ii, atâta vreme cât miracolul supravie?uirii prosper?. Dintotdeauna a fost nevoie de un echilibru între încruntare, zambet ?i melancolie, iar în cinematografia noastr? mai acut ca niciodat?. S? ne amintim de impactul filmului "Declara?ie de dragoste" care pe lâng? acele cli?ee ideologice ale timpului a venit pe o sete de romantism, atât de fireasc?, nestins? nici acum. În interbelic acest segment de necesitate cultural? era alimentat din bel?ug, mai ales prin piese de teatru, încât s-au putut selecta opere de valoare. Ast?zi e mai greu pentru c? nu se întrez?resc scriituri care s? abordeze genul cu naturale?e, nu pare a exista o ?coal? de actori-regizori care s? abordeze roluri credibile, ca rupte din via?a cotidian?. Aparent ce pu?in ar lipsi ca un asemenea film s? fie produs în România, unde un actor cu farmecul maturit??ii s? joace o poveste de iubire cu o tân?r? ce i-ar putea fi chiar fiic?. E verosimil. În Ci?migiul frunzelor ruginii, pe aleile r?mase înguste, pline de oameni cu te miri ce motiva?ie afla?i acolo în acel ceas, poate pur ?i simplu lacomi de a savura finalul de toamn?, un b?rbat matur, cu p?rul alb dar aranjat "neglijent", grizonat, cu alur? sportiv-elegant? ?i tinereasc?, pare a face o baie de mul?ime. Privind captivat la un chip sau altul, se ciocne?te cu dou? fete care merg la bra?, se scuz? cu umor ?i flirteaz? spiritual, spre amuzamentul celei cu care avea întâlnire. El se nume?te Will a?a cum s-ar putea numi Florin sau ?tefan, asta numai ca s? m? gândesc la o replic? româneasc? a lui Richard Gere. Care la momentul turn?rii filmului avea 50 de ani ?i juca un personaj de 48. Ce amuzant este când î?i precizeaz? repede vârsta la insinuarea ei c? ar avea 49... Este real-fermec?tor, este credibil. În rol de celibatar care î?i tr?ie?te via?a din plin, bucurându-se de toate cele. Realizat profesional, ajungând prin munc? un prosper patron al unui restaurant de top, filosofând chiar: " Mâncarea e singura frumuse?e care hr?ne?te". Are toate atuurile. ?i totu?i chiar acolo în parc, la întâlnire, el opre?te rela?ia abia început?: " Nu-?i pot oferi decât clipa de acum". Este primul semn c? simte momentul unei cotituri în via?a sa. La mirarea femeii din fa?a sa c? nu o cunoa?te, r?spunde sincer: " M? cunosc pe mine ". ?i proiectata plimbare cu barca pe sub podurile arcuite (doar v-am spus c? suntem ca ?i în Ci?migiu!) nu mai are loc, dar pe luciul apei plute?te o barc? de unde îl a?intesc doi ochi mari ?i cu o und? de triste?e. Ochi pe care îi va revedea pl?cut surprins în aceea?i sear? la propriul s?u restaurant unde observ? un tort aniversar. ?i adev?rata poveste începe cu apari?ia unei bâtrâne doamne pe care nu o recunoa?te de prima dat?. Dolly îl complimenteaz? c? e la fel de atr?g?tor ca în tinere?e când o curta pe fata ei. Acum e acolo cu nepoata, r?mas? f?r? p?rin?i, care împline?te 22 de ani. Charlotte este cu ochii aceia mari lega?i de Will ?i chipul ei radiaz? de lumina unui sentiment frumos. Cei de la mas? glumesc pe seama ei: "Are 22 de ani ?i nu s-a s?rutat cu un b?rbat" sau se prefac a auzi b?t?ile inimii ei, inim? ce se va dovedi prea pu?in rezistent?. Actri?a este Wynona Ryder ?i la data film?rii avea 28 de ani dar are datele necesare caracteristicilor din rol. Încât numai un r?uvoitor poate declara c? aceast? rela?ie de dragoste nu poate fi plauzibil?. Charlotte confec?ioneaz? inventive "p?l?rii" ?i acesta devine pretextul cu care Will se apropie de ea. Cucerit de farmecul ei, se fr?mânt? dac? îi este permis s? o iubeasc? sau nu. Pe de o parte este noul s?u underground care, poate datorit? vârstei, îl face s? î?i doreasc? o rela?ie profund?, de durat?, poate chiar cea definitiv?, pe de alta este re?inerea prejudec??ii comune pricinuit? de rela?ia veche cu aceea care va deveni mama ei. Filmul nu insist? pe trecutul s?u de Don Juan, ne las? mai mult s? ghicim u?urin?a cu care a trecut de la o dragoste la alta. Dar scenariul are grij? s? precizeze c? în rela?ia cu mama Charlottei nu a existat o miz? sexual?, nu exist? similitudine cu acel Casanova crepuscular zugr?vit de Arthur Schnitzler, f?r? scrupule, care trece de la mam? la fiic?. Nu. Will este în toamna vie?ii lui spre o rea?ezare moral?. Scena primei lor convorbiri telefonice este cuceritoare, iar Winona Ryder joac? perfect, chiar dac? replicile par previzibile. Ele se înl?n?uie firesc, previzibilul e dat de acumul?rile noastre culturale ?i de via??. Ea a intrat perfect în rol ?i este credibil? precum o pu?toaic? emo?ionat? de aten?ia ce i-o acord? b?rbatul pe care îl admir? ?i îl dore?te în subcon?tient. El î?i ?ese planul de cucerire, dup? o schem? deja experimentat?, dar ea se îmbujoreaz?, înflore?te doar la întrez?rirea unei împliniri a visului ascuns. Ca o feti?can? roste?te o suit? de exclama?ii de uimire, "Wow!" încât a o spune înc? o dat? dup? ce a l?sat jos telefonul ?i dup? ce el i-a atras aten?ia amuzat cade pe o la fel de amuzat? stare de a?teptare din partea spectatorului. Poate c? ea intuie?te pretextul folosit de Will pentru a o invita la petrecere, e un joc al ambilor, ini?iat de el dar în care ea se prinde bucuroas? încât replicile ei naiv-surprinse sunt totu?i savuroase. A venit s?-i aduc? p?l?ria comandat?, de forma unei coapse de femeie, strecurându-se pe ploaie, întârziind ca mai toate femeile tinere ?i frumoase, dup? cum spune Will. ?i atât de firesc i se pare s? fie ea cea invitat? al?turi de el încât intui?ia lui trece pe planul secund. "Exist? ?i o rochie?" ?i pove?ti vechi se îngem?neaz? acum în a scoate la iveal? prin?esa ce se ascunde sub chipul Charlottei. Ce sprinteni ne l?s?m angrena?i ?i noi în joc atunci când ea coboar? treptele spre ma?ina ce îi a?tepta, ca ?i cum ar fi c?lcat cu gra?ie pe clapele unui pian. Will îi urm?re?te cu încântare discret? ie?irea în lume, gra?ia cu care plute?te când danseaz?. Seara lor romantic? a continuat în drumul spre cas? cu un spiritual dialog despre cât de tipici suntem fiecare dintre noi ?i totu?i unici. ?i ceea ce face frumoas? dragostea lor este tocmai sinceritatea cu care î?i ofer? gândurile, alungând astfel ap?sarea prejudec??ilor legate de vârst? ?i conjunctur?. "Nu avem un viitor împreun?" precizeaz? el, consecvent comport?rii din "Ci?migiu". Dar cum via?a le stabile?te cu m?iestrie pe toate, de data aceasta nu el decide acest viitor: ea î?i declar? boala incurabil? care îi mai las? extrem de pu?in timp. Iubirea lor se desprinde de timp parc? o dat? cu gestul Charlottei de a-i cere ceasul de la mân?, s?-l p?streze pân? ce el va uita c? e la ea. Will o aduce în via?a lui, pu?inii s?i prieteni, dintre care barmanul ?i so?ia sa alc?tuiesc o pereche de personaje pline de umor ?i c?ldur?, o primesc cu încântare. ?i totu?i el pare a juca doar, înc? o dat?, rolul s?u de superficial, st?pân pe tacticile sale, pe experien?a sa, egoist în pl?cerile sale. Se las? purtat de vechea sa libertate de mi?care dar de data asta un intermezzo sexual cu o fost? femeie din via?a sa, ap?rut? într-o clip? de nep?sare, îi este ghicit ?i Charlotte se simte în?elat? în sentimente, în ra?iunea acelor sentimente. "Ce motiv ar avea s? o fac??" "N-am pretins c? sunt altfel decât sunt." "Dar dragostea?" e o întrebare retoric? obsedant? pentru Charlotte care fuge de lâng? el. Poate c? în trecut i s-a mai întâmplat a?a ceva lui Will. Dar acum nu doar orgoliul s?u de cuceritor a ac?ionat dar ?i deja instalatul sim? al unei vârste ce caut? mai mult ?i mai ales o apari?ie esen?ial? în via?a lui, au f?cut s? îi simt? acut lipsa ?i s? mearg? în cele din urm? la ea spre a-i recâ?tiga dragostea ?i încrederea. Care e acea apari?ie misterioas?? Bine introdus? de scenariu, sub o aparen?? de înc? una din 'victimele' iubirilor sale, l-a g?sit fata lui, Lisa, z?mislit? exact atunci când el a fugit de lâng? mama Charlottei la o atrac?ie pasager?. Se simte stânjenit, e înc? un pas spre propria percep?ie într-un nou moment din via??. Apropiate ca vârst?, cele dou? femei i-au schimbat comportamentul. Mai întâi dragostea, apoi paternalismul. Nu ?tie cum s?-?i îmbr??i?eze fiica, dar îi declar? cât de frumoas? o ?tie dintr-o poz? de la 12 ani (atât de natural joac? scena aceasta Vera Farmiga, cu o grimas? copil?reasc? ?i cochet?, ca orice femeie cu grij? pentru de imaginea ei, a?teptând nem?rturisit cuvintele blânde ale tat?lui ce atât de mult i-a lipsit ...). Will se maturizeaz? brusc ?i se întoarce la Charlotte st?pân pe sentimentele sale: "Las?-m? s? te iubesc." ?i de acum rela?ia lor devine cu adev?rat profund?. Dar a?a cum se întâmpl?, timpul nu mai are r?bdare ?i crizele ei se succed mai des, mai complicat. De Cr?ciun apare deja semnalul agrav?rii ?i Will simte apropierea implacabilului. Zbaterile sale îl aduc acum cu adev?rat lâng? fiica sa. ?i din termenul de un an maxim acordat la început ?i perceput cu non?alan??, deodat? clipele sunt num?rate ?i disperarea schimb? valoarea timpului. Ie?ind din spital dup? criz?, se preg?tesc pentru întârziatul lor Cr?ciun. Charlotte îl întreab?: "Ce cadouri ai primit?" "Suferin??, am?r?ciune, durere, iubire, speran??, via??. Tu ce ?i-ai dori?" "Ofer?-mi mai mult din toate astea." ?i Charlotte deja nu mai poate s? î?i mascheze atât de u?or suferin?a, gândurile se duc inevitabil spre sfâr?itul iminent. Accept? s? revin? asupra deciziei de a nu fi operat?, o ultim? încercare când nu mai este nici o speran??. "De ce se am?gesc oamenii?" "Poate c? avem nevoie de speran??!" Pe culoarul de spital, în tensiunea crescut?, Lisa î?i mângâie pântecul ce va z?misli în curând. "Unul na?te, altul moare"- e un refren nu din Manhattan ci din jurul Ci?migiului nostru. Întors acas?, singur, Will g?se?te miculcadou pe care Charlotte nu mai apucase s? i-l ofere. Ceea ce era pe lâng? acea neconven?ional? 'p?l?rie' care a marcat începutul rela?iei lor, te las pe tine cititorule s? ghice?ti... Poate c? unii vor cl?tina din cap nemul?umi?i de ceea ce ei numesc veridicitatea clipelor din fa?a mor?ii. Cât de "frumos" se poate comporta un om atunci? ?tefan Caraman a descris o variant? impresionant?, dur? ?i sensibil? totodat?, în "Pianoman", suferin?a ?i moartea unui tân?r de 30 ?i ceva de ani. Dar acolo pare a fi disp?rut dragostea din fa?a disper?rii. Nu e u?or a o p?stra. Finalul filmului este tot în "Ci?migiu". Într-o barc?, Lisa se bucur? de visul împlinit: al?turi de tat?l ei ?i de b?iatul ei. Will a trecut brusc spre alt? vârst? spiritual?. "Sunt pierdut pentru alte femei" m?rturise?te el lâng? patul de spital, "Te-am salvat pentru ele" îi zâmbe?te stins Charlotte dup? ce îl aude rostind versuri de Emily Dickinson, poezie pe care prin ea o descoperise. "Nici timpului nu-i este dat s? rup-aripa din trupul unei p?s?ri Precum o pan? cad împreun? aripa ?i trupul Nimic din ce-a plutit în cer odat?, ciocârlia, tu, nu moare precum ceilal?i." ?i pe lâng? barc? lunec? o leb?d? a c?rei arip? se zbate u?or ca un semn de salut. O via?? de om po?i c?uta un suflet pereche, o toamn? întreag? po?i fi fericit prin el, dar e posibil ca prima z?pad? s? cad? peste un destin schimbat. Ci?migiul este etern. Marius DOBRIN 11 mai 2002 "Autumn in New York" Director: Joan Chen Screenwriter: Allison Burnett Cast: Richrad Gere, Winona Ryder, Vera Farmiga, Jamie Harold, Jillian Henessy, Anthony LaPaglia, Sherry Stringfield, Elaine Stritch... |