| Exact asa cum esti Cronica de carte si film*** Noi, cei care nu mai suntem copii, nu mai credem in basme. Sau cel putin asa lasam sa se inteleaga. Doar este unul din semnele acreditate de maturizare. Si atunci povestile cu final fericit, in care visul personajelor se implineste, le consideram imposibile pentru ca noi “stim” ca asa ceva nu se poate intampla in viata reala. Excludem din discutie pe scepticii cronici. Dincolo de doza de realism, supravietuirea include in reteta, mai bine zis in secretul acestei retete, speranta ascunsa a implinirii unui vis. “Pretty Women” este un basm modern, care la final, atunci cand revenim cu picioarele pe pamant,, aceset cuvinte rostite de un personaj nevazut, magic: “Bine ati venit la Hollywood! Care este visul tau? Fiecare ajungem aici, acesta este taramul visului. Anumite vise se implinesc, altele nu- dar continua sa visezi! Acesta este Hollywood, oricand e timpul sa visezi, deci tine-o tot asa!” Sa speri, Sa iti poti pastra zambetul si bucuria de a redescoperi fiecare zi. Chiar o anume inocenta. Dar poti? Cat sta in puterea ta si cat in destin? De pilda poti sa fi atins varsta de 30 de ani si sa fii singura. Cand singuratata din zilele de sarbatoare te apasa si te intrebi ca Bridget Jones in noptile de insomnie de la inceput de an: “O, Doamne, de ce nu sunt eu atat de atragatoare?” [p.34] Prima zi din an este tare grea. “Nu pot sa cred ca incep din nou anul in patul meu ingust din casa parintililor. E prea umilitor la varsta mea.”[p.16] Sa tanjesti dupa o relatie fireasca de cuplu, sa speri la o intalnire cu un barbat pe care ti-l doresti, dar sa te framante intrebari fara raspuns: “De ce nu a sunat? De ce? Ce e in neregula cu mine? De ce a cerut numarul meu de telefon daca nu avea de gand sa ma sune?”[p.34] Si de aici autonemultumirea: ca e prea grasa! cea mai apasatoare angoasa. Eternul sablon al etalonului feminin ce ar presupune o silueta din cele mai subtiri, spaima de orice adaos de greutate care tulbura formele. De aici tot complexul de retete pentru slabire, exercitii de intretinere, nesfarsitele confruntari cu ne rutatorul cantar si matematica simpla dar dura a caloriilor. Bridget pare doar un nume conventional pentru fiecare urmasa a Evei. Este delicioasa oscilatia ei intre bucuria de a-si satisface micile bucurii pe baza de ciocolata sau alcool, pe de-o parte, si stari psihice sau gesturi cauzate de victorii sau infrangeri in lupta cu caloriile si gramele. Jurnalul Bridget Jones este o derulare riguroasa de notatii de acest gen: “Cincizeci si sase de kilograme si opt grame (greutatea interna masiva a disparut – mister), unitati de alcool: 1 (f.b), tigari: 9 (f.b.), calorii: 1800(b.).”[p.56] De altfel , pe parcursul unui an, jurnalul pleaca de la “cincizeci si opt de kilograme si treizeci si trei de grame (fiindca e dupa Craciun)” [p.13] si ajunge la “cincizeci si opt de kilograme si saptezeci si opt de grame” in seara de Ajun, asta ca sa nu citam chiar ultima mentiune, din dimineata de Craciun, “cincizeci si noua de kilograme si douazeci si patru de grame (O, Doamne, m-am transformat intr-un Mos Craciun sau intr-o budinca sau asa ceva)”[p.325-327] Apoi, la tot pasul, spaima de vreo remarca dureroasa, vreo aluzie rautacioasa, venita uneori fara voie de la prieteni. Ce poate fi mai rau? Iata ce: “Nu mai intru in veci in cabinele comune de proba din magazine. La Warehouse m-am ales cu o rochie prinsa la subrat in timp ce incercam sa o scot si am sfarsit prin a ma contorsiona cu materialul intors pe dos si rasucit pe cap, tragand de rochie, cu bratele fluturandu-mi prin aer, cu burta si pulpele grasute expuse liber, spre deliciul grupului de fetiscane de cincisprezece ani care chicoteau.... Urasc cabinele de proba. Toate femeile trag cu ochiul una la corpul celeilalte si nimeni nu se priveste in ochi. Exista intotdeauna fete care stiu ca arata fantastic in orice rochie si care se fataie prin tot spatiul de proba stralucind de incantare, aruncandu-si parul pe spate... si intreband: <Asta ma face cumva sa par grasa?>, intrebre adresata prietenelor neaparat obeze, care arata ca niste bizoni de apa dulce in orice rochie.” [p.136-137] Umilinta este sporita de referinta la varsta. Bridget se blocheaza in plin episod romantic atunci cand discutand despre printesa Diana partenerul ii declara cu simplitate ca la momentul evocarilor ei abia avea 6-7 ani. “Daca la peste treizeci de ani nu ai un partener, plictiseala generata de lipsa unei relatii – nu tu sex, nu tu un om cu care sa iesi in oras duminica, nu tu un om cu care sa te intorci de la petreceri- se amesteca si cu paranoica idee ca motivul pentru care nu ai un partener este varsta ta, ca ai terminat ultim arelatie si ultima experienta sexuala din viata ta, ca este vina ta, ca ai fost prea salbatica si prea capoasa si nu te-ai capatuit inca din floarea tineretii. Uiti cu desavarsire ca, atunci cand aveai douazeci si doi de ani si timp de douazeci si trei de luni nu ai avut nici un prieten si nu ai facut cunostinta cu nimeni cat de cat acceptabil, ti-ai inchipuit ca asta nu e decat o scurta amanare. Ulterior fenomenul capata proportii, asa incat a-ti gasi un prieten devine un tel de neatins, iar atunci cand totusi incepi din nou o existenta in doi, ea nu se poate ridica in nici un caz la nivelul asteptarilor.”[p.160] Si am ajuns astfel la esenta problemei: aceste angoase dor atat de tare pentru ca insotesc starea de singuratate afectiva. Starea de ‘singleton’, termen de succes inventat spre a descrie unic persoanele de ambe sexe care nu isi gasesc un partener pentru o relatie stabila, de durata, de viata. Cat de greu sa gasesti pe acel suflet pereche... Pentru ca el exista totusi. Cu siguranta. Poate chiar mai multe suflete potrivite. Ramane doar sa cauti. Sa iesi in calea intamplarii. Bridget Jones a fost vazuta si ca un personaj opus tipului Ally Mc Beal, reflectand cealalta extrema, avand ca axa de referinta singuratatea. Social vorbind, esti cu prietenii. De la sine se regrupeaza cei de acelasi fel. Bridget citeste cu furie crescanda un articol insolent dintr-un ziar, o mostra de superficialitate, intitulat “Bucuriile vietii de celibatar”: “Sunt tineri, sunt ambitiosi si bogati, dar vietile lor ascund o dureroasa singuratate... Cand pleaca de la serviciu, un vid afectiv se casca in fata lor... Oameni solitari, obsedati de moda, isi cauta consolarea in semipreparate culinare care sa semene cu mancarea gatita de mama.”[p.269] De aici aversiunea ei in replica pentru asa numitii “casatoriti ingamfati”. Desigur ca lucrurile nu stau chiar asa, nu cariera a impiedicat-o pe Bridget sa fie intr-un cuplu. Ci pur si simplu asa s-a croit destinul ei. Ca in orice societate, imediat se gasesc binevoitori care sar sa te salveze: de la propria mama si continuand cu matusi, rude mai departe sau altii care isi iau in serios rolul de agentie matrimoniala. Este plin de umor tot jocul in care este angrenata protagonista noastra care se trezeste astfel fata in fata cu Mark, indemnat si el discret de a-i lui spre a-si reface viata dupa o experienta maritala nefericita. Cat de usor ne pacalim singuri lasandu-ne prada sabloanelor... Cat de false pot fi uneori primele impresii si cat de tare ne folosim de ele mai ales in tendinta de a respinge. Abia la finalul povestii, dupa o serie de de peripetii care mai de care mai amuzante, singura portiune unde se simte fictiunea, fata de tot restul unde este atat de pregnanta senzatia de veridic, abia atunci Bridegt si Mark descopera ca fiecare s-a inselat in etichetarile initiale. Jurnalul Bridget Jones este ca un basm. Fata ramane cu baiatul cel bun si care, pe deasupra este si cu o cariera de succes. Si totusi nu este un basm. Pentru ca mai intai ea traieste policromia unei relatii aparte cu Daniel Cleaver si asa descopera ca exista semnale ale soartei cum ca nu iti este sortit un Fat Frumos. El exista, nu este o himera, poti sa-l si intalnesti, ba chiar sa te bucuri un timp de el, dar nu iti este tie rezervat. Ca trebuie sa vezi mai departe, sa-ti regandesti grila de asteptari. Bridget este o femeie obisnuita, un personaj decupat din realitatea imediata, prilejuind celei care a creat-o, Helen Fielding, sa propuna atentiei o serie de subiecte la ordinea zilei: de la snobismul cultural pana la subtirimea pe alocuri pe care o dovedeste mass-media, de al universul self-book pana la fenomenul homosexualitatii. Nu avem neaparat un happy-end. Pentru ca nu stim daca va dura relatia dintre Bridget si Mark. Abia continuarea ne-o va dovedi. Cartea a fost un best-seller. A pornit de la o rubrica de ziar si a ajuns o carte de impact in problematica vietii afective a acestor ani. Pare a fi o buna exemplificare despre cum gandesc femeile. Succesul cartii s-a impletit cu succesul filmului iar Renee Zellweger are un rol de referinta pentru care a acceptat sa se adapteze la imaginea personajului incat cu greu am recunoscut-o fata de suavitatea cu care aparea in “Jerry McGuire”. Filmul nu preia totul din carte, pierde din farmecul unor episoade si chiar renunta la finalul rocambolesc al povestii cu Julian, un latin-lover de care se amorezeaza doamna Jones. Dar filmul cucereste si prin farmecul de neegalat al actorilor, in special al celor doi barbati din viata eroinei. Hugh Grant si Colin Firth. Ei sunt nu doar potriviti in rol dar si interfereaza cu cartea: primul este amintit cu episodul de cancan privind surprinderea sa cu o protistuata pe vremea cand era logodit cu cfelebra frumusete Elizabeth Hurley, iar al doilea este amintit ca protagonist al unei ecranizari ce reprezinta o referinta culturala majora a cartii, ‘Mandrie si prejudecata’. Apoi, intr-o secventa a filmului, in episodul lansarii unei carti de catre editura la care lucreaza Bridget, apare chiar si Salman Rushdie in propriul rol. Este incantator sa vezi cum prind viata personaje despre care citesti intr-o carte, cum regasesti gesturi si expresii ale personajelor, cum povestea din carte se animeaza in film, intr-o incitanta intrepatrundere de idei. Se completeaza si se cer una pe alta, cartea si filmul. Haideti sa vedem declaratia de dragoste a lui Mark in fiecare din cele doua medii. “-...Si apoi nici nu credeam ca ma placi asa de mult. -Ce? -Pai, intelegi tu. M-ai lasat cu buzele umflate pentru ca iti uscai parul? Si prima oara cand m-ai vazut, purtam pulovarul acela tampit in carouri si ciorapii cu bulinase galbene de la matusa mea si m-am purtat ca un tantalau. Ma gandeam ca tu ma crezi un papa-lapte. -Pai chiar asa te-am crezut, oarecum am zis eu. Dar... -Dar ce? -Nu cumva ar trebui sa spui: ‘Dar, poftim?’ ... Pe urma mi-a luat paharul de sampanie din mana, m-a sarutat si mi-a spus: ‘Foarte bine, Bridget Jones, iti dau eu un poftim sa nu-l poti duce’, m-a luat in brate, m-a dus in dormitor (cu pat din acela mare, cu baldachin!) si a facut acolo tot felul de lucruri, ceea ce inseamna ca, pe viitor, ori de cate ori voi vedea un pulovar en-coeur in carouri, voi exploda instantaneu de rusine.“ [p.333-334] Era acolo vesnica preocupare a ei de a nu uita sa se exprime in termenii jocului social politicos, asa cum insistent o certa mama ei. “Am aflat, in sfarsit, care este secretul fericirii alaturi de un barbat...: ‘Nu spune Ce, spune Poftim, draga, si fa ce-ti spune maica-ta”. In film, finalul este un sarut sub fulgii de zapada, dar declaratia lui vine inca dupa episodul lansarii de carte. “-Uite, ă...Imi pare rău că am fost... -Cum? -...Adica, sunt unele elemente de ridicol.... Si tu chiar esti... -O inspăimantător de proastă vorbitoare in public. -Si ai tendinta să spui...tot ceea ce gandesti...fără să te gandesti prea mult la consecinte.Imi dau seama că atunci cand te-am intalnit prima oară...am fost nepoliticos si purtam pulovărul cu ren...pe care mi-l dăduse mama cu o zi inainte. Dar chestia e...ce incerc să spun foarte dezarticulat este...că...de fapt...poate, contrar aparentelor...imi placi foarte mult. -Mai putin fumatul si băutul... -Nu. Imi placi foarte mult--asa cum esti.” Este prima data cand Bridget simte ca este apreciata pentru ceea ce este ea cu adevarat. Se grabeste sa destainuiasca prietenei sale uimitoarea intamplare. Nu mai mare este uimirea acesteia: “-Asa cum esti? Nu mai slabă? Nu mai desteaptă? Nu cu sani putin mai mari si un nas putin mai mic? -Ei bine...” Ei bine, da... Exact asa cum esti. Daca placi asa, acelui suflet care iti place si tie, exact asa cum este, apoi aceea este clipa. Stop. *** Cartea: Helen Fielding, “Jurnalul lui Bridget Jones”, Editura Polirom 2003, Traducere si note de Dora Fejes, Postfata de Maria-Sabina Draga Filmul: “Bridget Jones’s Diary”, 2001 Productie: Tim Bevan, Jonathan Cavendish, Eric Fellner Studio: Miramax/Universal Regie: Sharon Maguire Scenariu: Helen Fielding, Andrew Davies, Richard Curtis Distributie: Renée Zellweger Bridget Jones Hugh Grant Daniel Cleaver Colin Firth Mark Darcy Embeth Davidtz Natasha Gemma Jones mama lui Bridget Celia Imrie Una Alconbury James Faulkner unchiul Firth Jim Broadbent tatal lui Bridget etc. Marius DOBRIN 04 august 2003 |