| Orient la meridianul zero Intr-o sala de cinema ruleaza un film pe gustul spectatorilor cand la un moment dat intra plasatorul cu lanterna si le cere celor de pe locurile cele mai bune sa se mute in alta parte spre a face loc noilor sositi. Totodata cere si operatorilor sa intrerupa ceea filmul din acel moment spre a pun eun altul de la inceput, un film solicitat de cei nou veniti. Acestia nu sunt chiar oarecine, sunt rudele celui care este proprietar al cinematografului si care ii intampina cu efuziune si ordoneaza totul in functie de ceea ce crede el ca le face placere, onorandu-i dupa criteriile sale. De felul cum ne raportam la aceasta scena, cat de fireasca ni se pare, putem spune ca ne aflam mai apropae de Orient sau de Occident. Intrusii despre care am vorbit sunt chiar personajele principale ale filmului “East is East”: o familie mixta, tatal pakistanez si mama englezoaica, locuind in Manchester, mai exact intr-o suburbie, suprrinsi la inceputul anilor ’70. Familia Khan. George, numele occidentalizat, a parasit de tanar Pakistanul, parasind acolo si o prima sotie, pentru a isi asigura o viata mai buna. S-a casatorit cu Ella si astfel a putut capata un statut social si economic apreciabil. Repeta mereu povestea sa pe care copiii o cunosc deja pe de rost, amuzandu-se cu totii despre cum a jucat el in tinerete un rol de figurant rebel intr-un film, rostind o singura replica agresiva la adresa englezilor. Acum ei au o pravalie in cartier si vand in principal peste si chips. Mereu imbracat ingrijit, camasa alba si cravata, rareori pune el insusi mana pe peste. Trece cu prestanta prin cartier, stapan pe sine si pe ceea ce reprezinta, afisand un usor aer de superioritate fata de ceilalti, intampinat adesea de Ella si sora ei, Any, in usa pravaliei fumand cate o tigara dupa o zi de munca. El tine la tabietul sau, cu urechea lipita de radio sa afle ultimele stiri despre tara sa natala si conflictul cu India, ingrijorat atat cat sa comenteze despre politica si sa isi motiveze ajutorul trimis acasa dar mai ales ca sa o sicaneze pe Ella ca o va aduce si pe prima sotie langa el. In tinuta pastreaza un element traditional prin ceea ce pune pe cap iar prin relatiile cu ceilalti nu scapa nici un prilej de a-si afirma credinta musulmana. Comenteaza cu ironie sociabilitatea preotului catolic din cartier care nu ezita sa dea si cu picorul in mingea fotbal de pe strada unde se joaca o ceata de copii, florile pe care acesta le cumpara si tine mortis sa raspunda la cuvintele “Domnul sa te aiba in paza” cu “Allah sa fie cu tine” ascunzad provocarea sub o falsa ingenuitate. Daca in exterior totusi se controleaza si nu lasa a se vedea ceea ce simte, in propria sa familie este exploziv ori de cate ori cinvea nu ii urmeaza vointa si deciziile. Principala confruntare este desigur cu copiii, pana la un punct universal valabila, numai ca George o absolutizeaza atata vrem ecat se arata complet inflexibil in a-si impune punctul de vedere, asa cum intelege el sa pastreze credinta originara. Se poarta ca si cum ar fi stapanul lor, fara a asculta ceea ce ar fi preferintele fiecaruia. Si totusi are si el o fata supusa atunci cand vorbeste cu mollahul. Acesta este mereu incruntat si afiseaza severitate, mustrator si conducand de fapt comunitatea musulmana din zona. El se ocupa de copii sa ii invete credinta religiei lor dar dincolo de citirea Coranului el scruteaza tinuta lor, reprosandu-le mereu ca ignora imbracamintea traditionala, mai ales cand fetele adopta pantaloni. El este cel care declanseaza conflictul focalizat de film. Ca adesea in viata, furtuna se declanseaza din senin, o clipa fara griji. Intr-o pauza de studiu religios baietii se iau la intrecere, care urineaza mai sus pe un perete din curte. Sajid, mezinul familiei Kahn, era de departe castigator cand deodata se intuneca cerul si cu totii simtim ca va veni pedeapsa din partea mollahului... Ei bine, nu... Acesta observa ceva grav: Sajid nu era circumcis. Or cu asa ceva nu e de joaca si George intra in pamant de rusinea patita. Drept care izbucnirea de manie se declanseaza automat in familie, principala vinovata fiind gasita Ella care nu a avut grija sa actioneze la timp. El doar porunceste dar nu isi asuma raspunderea. Povestea circumcizie e doar furtuna cea mica, declansatoare de glume din partea fratilor mai mari. Matusa Any, cea care face verificarea, il priveste cu duiosie si il incurajeaza. Sajid este un copil care se ascunde una-doua, in primul rand nerenuntand nici o clipa la hanoracul cu gluga, apoi fie ca se strecoara sub pat, fie ca se baricadeaza intr-un ungher dosnic. De circumcizie nu scapa si la spital avem de-a face cu o noua scena in care civilizatiile se intalnesc. Ella, ca mama si femeie, este grijulie ca Sajid sa nu murdareasca patul. La asigurarea medicului ca nu e nici o problema, important e ca sa se simta bine copilul, ea motiveaza ca stie bine cu ce ochi critic sunt privitii imigranti. O clipa de tacere pentru ca si medicul este imigrant, un indian ajuns in Anglia. La care George nu poate sa nu mormaie. Episodul circumciziei este de fapt un preambul. Mollahul accentueaza privirea mustratoare iar George simte ca in interiorul comunitatii pakistaneze nu are acea recunoastere dupa care tanjeste. El si-a castigat un loc in societatea engleza dar in spatiul sau cultural nu mai ofera imaginea de traditie pastrata in cele mai mici detalii. Drept care isi propune sa recupereze cu orice pret. Or tocmai acest pret se dovedeste a fi covarsitor. Mollahul ii propune ca doi dintre fiii sai, acum la varsta potrivita, sa ia de sotie cate una din fetele altui pakistanez. Teama de a nu fi dispretuit de comunitatea lor ii intuneca ratiunea si accepta pe loc, chiar fara a tine seama ca avusese deja o experienta nefericita cu cel mai mare dintr cei sapte copii ai sai. Nazir fuge de la locul ceremoniei nuptiale cand ridicandu-se valurile pe care le poarta amandoi mirii, o vede pentru prima data pe cea care urma a-i fi alaturi o viata. Fuge de la nunta si fuge de acasa, construindu-si singur viata in alta parte. Schimba locul si isi schimba norocul, pastrand legatura telefonic cu mama si fratii care asculta uimiti cum el a calatorit si la Paris, care vor descoperi mai tarziu in ce loc elegant lucreaza, in ce mediu cochet traieste, dar si cum are un partener homosexual, ca o alternanta realista a ceea ce poate oferi soarta. George si l-a scos de la inima pe Nazir si tabloul sau a disparut de pe perete. Acum e randul lui Abdul si Tariq sa fie sortiti unei casatorii aranjate. Indarjit in respectarea obiceiurilor vechi, el nu are in vedere a le spune si lor ceea ce-i asteapta si ii interzice si mamei sa le spuna ceva. Cand face cumparaturile pentru nunta, costume traditionale frumoase, ar putea fi induiosator daca nu am simti de fapt monstruozitatea “ingineriei sociale” proiectate. Secretul este dezvaluit, baietii privesc infricosati costumele ce le fusesera pregatite, ceasurile de mana pe care tatal lor le conisdera cadouri de pret menite a indulci pipula atat de amara. Tariq are un acces de violenta, de razvratire si calca totul in picioare, isi face bagajele si pleaca. El este cel mai curajos in exprimare dar de fapt fiecare dintre copii se simt toto mai instrainati de tatal lor care nu cedeaza nimic dintr-un ritual devenit deuset pentru timpul si locul actiunii. Ei sunt nascuti in Anglia, sunt mai aproape de mediul in care traiesc si resimt ca opresiune ceea ce vrea sa le impuna George, pe care, datorita sonoritatii, cu umor il numesc ‘Genghis’ Khan. Tariq este exact produsul anilor aceia, de la parul cazandu-i pe ochi si pana la muzica indragita. Frecventeaza cluburile de dans si isi declina un nume englez spre a avea lesne acces, spre a se integra in lumea pe care ii place sa o frecventeze. Comunitatea pakistaneza, masata in Bradford, poreclit deja “Bradistan” pare a deveni mai degraba o piatra de moara prin sentimentul de coercitie pe care il insufla. Tariq este la varsta dragostei, are sex-appeal pentru blonda nepoata din vecini, dar telurile sale sunt mai inalte. Abdul este baiatul cuminte, care are un servici si cauta a fi impaciuitor in toate disputele ce se inlantuie in casa lor. Maneer este artist, oarecum deasupra disputelor, urmarit mereu de viziunea sa pe care o transpune in desen sau o modeleaza in diferite materiale. Si, asa cum si trebuie, salvarea vine de la arta. Pentru ca atat de asteptata sa lucrare artistica este o frusta ilustrare a sexului femin ce ajunge sa zboare prin camera musafirilor sositi in petit, declansand scandalul salvator pentru cei doi baieti ce acceptasera sacrificiul de dragul mamei lor. Pentru ca Ella suportase consecintele violentei disperate cu care George isi vedea naruite sperantele sale de a se ridica in ochii comunitatii sale. Pentru ca mania acestruia se revarsase pe cel mai nevinovat, Sallem, baiatul cel mai supus, cel care se ruga si citea cartea sfanta in vacarmul fratilor sai, acestia numindu-l cu ironie “Gandhi”. Si de fapt chiar ofera imaginea de non-violenta a celebrului personaj, o surprinzatoare imbinare a culturilor vecine care se simt mereu in conflict. Din toate astea, ca dupa un razboi, raman nu doar vanataile aplicate de George, ci si o noua regula de viata, o deschidere si o noua speranta. Hanoracul lui Sajid precum gaoacea unui pui si el va intra intr-o noua etapa a vietii, beneficiar al unui alt timp educational. George iese invins, nu doar pentru ca asa se petrece cu fiecare generatie de parinti, dar si pentru ca nu isi poate limita orgoliul de a se crede stapan pe soarta celor din familie. Este emotionanta scena dinspre final cand plecand ravasit pe strada, raspunde politicos intrebarii baietelului din vecini, reprimandu-si orice urma de agresivitate. Baietelul este un personaj cheie. Cu par roscat, cu ochelari, usor naiv, pare a fi prada usoara ironiilor celorlalti dar si manipularii politice pentru ca bunicul sau facea campanie pentru un lider cu idei rasiale. El inregistreaza toate, el este cel care creste in acel cartier cu multiculturalitate si reprezinta societatea viitorului. Reintorcandu-ne la inceputul filmului, intelegem cum s-a construit aceasta societate, cu toleranta si acceptare a diferentelor atata vreme cat se respecta un set universal de valori. Copiii familiei Kahn participa la o ceremonie religioasa crestina defiland pe strazile suburbiei, in mod firesc pentru ei, ascunzandu-se insa de tatal lor. Doar Ella are intelegere si tine ca ei sa nu se instraineze de cultura tatalui lor. Ella... Ea il iubeste pe acest pakistanez cu care isi imparte viata din tot sufletul. Sufera pentru copiii ei, sufera pentru George ca nu reuseste sa inteleaga si se chinuie pe sine chinuindu-i pe toti. Si daca ea are si curajul de a-si apara baietii de violenta lui George, tot ea are si autoritatea de a nu le permite baietilor sa-si “loveasca” tatal. Pentru ca ea ramane alaturi de el, cu dragoste... Despre toate acestea, toate reale, cu dragoste... Ayub Khan-Din a scris mai intai o piesa de teatru, prima data cand un debut s-a jucat cu casa inchisa, apoi scenariul acestui film regizat de un irlandez, Damien O’Donnell, film nominalizat la premiile britanice. Este chiar povestea lui, la varsta lui Sajid. O marturiseste cu seninatate, fara resentimente, inregistrand toate convulsiunile familiei sale datorate gradului diferit de toleranta si de acceptare a necesitatii unei “negocieri” continue pentru a supravietui frumos, atata vreme cat tot mai mult oamenii se cauta dincolo de limitele propriilor “triburi”. Titlul filmului este o acceptare si o ilustrare a acestei acceptari cum ca Orientul ramane in trasaturile sale definitorii. Dar cum se tese povestea, localizata nu departe de meridianul zero, cum este insusi destinul autorului povestii, dincolo de formalismul criteriului geografic, era descoperirilor geografice a ajuns de-acum era descoperirilor umane. P.S. Superb jocul actorilor principali, Om Puri si Linda Basset, de la accent si pana la naturalete, de parca oricand de am merge in Salford i-am regasi neschimbati in casa lor, in pravalia lor. Marius DOBRIN 23 februarie 2003 East is East, Marea Britanie, 1999 Cast: Om Puri Linda Bassett Jordan Routledge Archie Panjabi Emil Marwa Chris Bisson Jimi Mistry Raji James Ian Aspinall Lesley Nicol Gary Damer John Bardon Emma Rydal Ruth Jones Kriss Dosanjh Ben Keaton Kaleem Janjua Albert Moses Rosalind March Madhav Sharma Leena Dhingra Jimmi Harkishin Saikat Ahamed Ralph Birtwell Thierry Harcourt Gary Lewis Roger Morlidge Bruce McGregor Margaret Blakemore George Khan Ella Khan Sajid Khan Meenah Khan Maneer Khan Saleem Khan Tariq Khan Abdul Khan Nazir Khan Auntie Annie Earnest Mr Moorhouse Stella Moorhouse Peggy Poppa Khalid Priest Mullah Abdul Karim Helen Karim Mr Shah Mrs Shah Iyaaz Ali Khan Zaid Doctor Etienne Francois Mark Fat Twat Bouncer Receptionist Crew: Producer Director Writer Casting Directors Leslee Udwin Damien O’Donnell Ayub Khan-Din Toby Whale Joan McCann |