| Ziua pe langa care trecem -Groundhog Day- La inceput a fost povestea. Legenda care dainuie si astazi, potrivit careia in a 40-a zi de la nasterea lui Isus, se poate prevedea durata anotimpului rece. In localitatea Punxsutawney, statul Pennsylvania, se apeleaza la o marmota, o rozatoare cu coada stufoasa, care in ziua cu pricina este scoasa din vizuina si daca isi vede umbra inseamna ca iarna dureaza inca 6 saptamâni drept pentru care se retrage pentru a-si continua visul, hibernarea. Eroul principal al filmului se trezeste legat de rozator nu numai prin nume, Phill, ci si prin ocupatie deoarece el prezinta stirile meteo la un post local de TV, dar mai ales prin 'hibernarea' pe care este fortat de imprejurari sa o traiasca, un vis care il va conduce insa catre o redescoperire a vietii. Phill, reporterul TV, ajunge in locul actiunii pentru a acoperi evenimentul care face din micuta localitate un pol al sarbatorii. Cu aere de vedeta insuficient apreciata, Phill, care isi arata destul de repede câteva trasaturi de caracter nu din cele mai laudabile, isi indeplineste misiunea cu o afisata plictiseala si dorinta de a reveni acasa. Nu de alta, dar urma sa prezinte stirile de la ora 17 de la sediul postului de televiziune, stiri pe care se pare ca nu le va mai prezenta niciodata. Obligat sa innopteze in Punxsutawney din cauza zapezii abundente aparuta prin surprindere, amara ironie la adresa buletinului meteo, se trezeste in fiecare dimineata retraind aceeasi zi de 2 februarie. Iar si iar, cu acelasi decor, aceleasi evenimente si aceleasi personaje. Primul sentiment pe care il incearca Phill este acela de prizonierat. Libertatea sa de miscare pare extrem de redusa si apasatoare prin monotonia aparenta. Se instaleaza repede un simtamânt de neputinta si zadarnicie dupa toate incercarile de a depasi o bariera invizibila a timpului. 'Phill sunt eu. ?i eu!. ?i eu!' Astfel ar putea rosti multi dintre noi parafrazând o celebra afirmatie pentru ca ne-am creat iluzia unui ritm de viata trepidant, cu o lacomie teribila a timpului. Numai ca de fapt ratiunea s-a complacut tot ma mult intr-o comoditate care ne-a izolta oarecum de realitatea vie care isi desfasoara spectacolul ei non-stop. Iesirea din tiparul autoconfectionat pentru inlantuirea zilelor creaza panica si in cele din urma un comportament violent. Phill ajunge la gesturi ce frizeaza nebunia in conditii normale, un comportament in contradictie chiar cu instinctul de conservare pentru ca el are deja certitudinea ca ziua de mâine va incepe la fel ca ziua de azi. El se expune cu voluptate unor accidente ireversibile intr-o derulare fireasca a timpului, sfidând moartea, dar si norme de comportament in societate. De la a conduce masina fara a respecta nici o regula de circulatie, producând distrugeri sau arunncându-se in prapastie si pâna la a fura cu nonsalanta din sacii cu bani ai unei banci pentru ca sesizeaza deja secunda de neatentie ce poate fi fatala. Este0 nevoie deci de un numar enorm de mare de repetari ale unui eveniment pentru ca omul sa descopere amanunte particulare, sa inteleaga lucruri pe care altfel le ignora cu seninatate. Apoi la Phill se naste dorinta de a face bine profitând de ceea ce traieste. Accepta starea ca pe un dar ceresc si imparte tuturor din binefacerile sale. E suficient un cuvânt bun, spus la timpul potrivit, atunci când cel de lânga tine are nevoie de asa ceva. Din nou: nu e un lucru usor, Phill il deprinde in multe zile, dar in finalul povestii va fi facut un bine tututror din acea comunitate. Descoperind oamenii din jur, eroul principal descopera inevitabil si iubirea, nu cine stie unde, ci chiar alaturi de el. Ca un adevarat artizan isi croieste strategia de cucerire, modul in care ii face curte colaboratoarei sale, care asemenea unei cetati, ii rezerva celui care vrea sa o cunoasca, noi si noi fatete. Dar pentru implinirea alaturi de omul iubit merita sa platesti pretul timpului. Poate parea o smecherie faptul ca Phill afla intr-o zi un amanunt care ii face placere ei pentru ca a doua zi ("a doua" intr-o enumerare conventionala pentru ca suntem tot in 2 februarie) sa-i produca acea placere ca si cum ar fi venit de la sine. Poate fi deci o smecherie, dar sa acceptam efortul de a fi pe plac celui de lânga tine. Nu e usor, dar merita. Pentru iubirea pe care ti-o doresti trebuie sa fii mereu atent la celalalt, sa-l intelegi, sa-ti armonizezi vorbele si faptele cu el. ?i când iubirea s-a instalat, recompensa pentru Phill este zapada diminetii, semn ca ziua de 2 februarie a trecut si a venit in sfârsit o noua zi pe care acum o intâmpina alaturi de persoana iubita. Este aceasta o eliberare? Raspunsul este nuantat. Aparent da, pentru ca acum Phill poate merge oriunde, isi poate duce povestea mai departe. Dar care poveste? Pentru ca visul hibernal a croit o alta poveste pentru viitor incât cei doi (acum vorbim despre DOI) isi doresc sa ramâna in acest colt pitoresc de care nu s-au plictisit desi Phill ii cunoaste toate amanuntele. Dar lumea este atât de miraculoasa incât nu ne trebuie decât ceva mai multa atentie pentru a o savura. ?i mai ales sa deschidem ochii mari, sa deschidem sufletul spre oamenii din lumea asta miraculoasa. Nu iarna este lunga sau scurta, ci propriul nostru drum spre cunoastere. Marius DOBRIN 14 februarie 2000 |