| Moulin Rouge Am lasat un titlu simplu cu gandul ca aceste cuvinte sunt magice si vorbesc de la sine pentru ca au in ele atata poezie....Asa am gandit eu... Dar realizatorii filmului au plecat de la ideea ca generatiile se schimba, modelele se transforma, reperele se redeseneaza si au simtit nevoia sa ofere tinerilor de azi o redescoperire a tot ceea ce implica aceste doua cuvinte: "Moulin Rouge". Ei se adreseaza deliberat mai intai generatiei MTV, cea care a deschis ochii in muzica difuzata pe canele de televiziune in ambalaj video cu valente artistice, o categorie aparte, acel asa numit "clip" care e ca o forma fixa din poezie. Tintele sunt multiple pentru ca pe langa fenomenul parizian de acum un veac este resuscitat si un gen muzical aparent desuet: musical-ul, ruda mai tanara a operetei. "Moulin Rouge" apare ca fiind prin excelenta un film muzical ca o ecranizare a unei operete moderne, renascute in marea naucitoare de clipuri. Dincolo de orice altceva, forta acestrui film consta in muzica. Sunt aici piese celebre din genul pop, piese care se integreaza perfect in scenariu si retraiesc o alta forma de succes fata de cea care le-a consacrat. Fie ca sunt pe alocuri schimbate versurile, fie ca sunt interpretate de voci celebre de muzicieni sau de actorii insisi (remarcabili cu totii cei care fac dovada acestui talent multiplu), cantece precum "Nature Boy", "Sound of Music" (o adiere din clasicul deja film cu Julie Andrews), "Lady Marmalade", "Like a Virgin", "Roxanne", dar mai ales "The Show must Go On" se insaileaza perfect in poveste. Chiar interpretarea pare mai naturala decat era la mai vechea opereta, replicile muzicale se imbina mai credibil cu acelea de dramaturgie. De aceea consider ca aceasta tinta a filmului este atinsa si se leaga de precedentele gesturi artistice ale regizorului Baz Luhrmann care a creat si "William Shakespeare's Romeo+Juliet", asa numita versiune 'Leonardo di Caprio'. Recunosc ca pana nu am citit despre motivatia modului de creatie a filmului am ramas sceptic si chiar agasat de amestecul de caricatura si desen animat de la inceput, de pretiozitatea vecina cu snobismul stilului european de a face film, de modelul fellinian depasit... Dupa primele cadre de introducere in subiect, simple si oarecum clasice, urmeaza o ametitoare sucesiune de cadre care explicate prin grila MTV devin recognoscibile desi raman la parerea ca se putea renunta la puerilitatea unor scene ce mi-au amintit de butaforia si coregrafia cu soricei si ursuleti din clasicul musical romanesc, 'Veronica'. Caracterele care intra in scena sunt mult prea ingrosate si gesturile sunt stridente. Din toate acestea se iese cu eleganta prin muzica. De la primul cantec se schimba parca si tonalitatea filmului, totul capata o pondere mai potrivita. Discutabila mi se pare si introducerea in epoca si in acel spatiu care pe langa farmecul, nativ as zice, parizian mai are si magnetismul special din Montmartre, introducere care s-a limitat la cateva sabloane. Incepand cu revolutia boemei, un fel de 'flower-power' avant la lettre, dar mai ales cu promovarea ideii ca in asemenea local de pierzanie, de lux, veneau exclusiv cei bogati, genul 'batrani si bogati', la un pas de a fi libidinosi si oricum grotesti. Spre final vedem insa o sala de spectacol in care deja eleganta e prezentata cu respect, varsta si infatisarea barbatilor sunt mai aproape de adevar si chiar apar si personaje feminine pe post de spectatoare. Regizorul pare a vrea sa joace un rol obiectiv prezentand atat perspectiva care infiera acea lume boema vazuta ca scala a desfraului dar si cea din interior, cu motivatie artistica, numai ca prima treime a filmului imi pare mai degraba partizana ideii ca banii sunt malefici si batjocoresc iubirea, ca poezia este sistematic data la o parte de obscenitate. Patronul localului, Zidler, o figura tipica de prin vechile ilustratii de epoca, este un amestec de mercantilism, tendinte de proxenetism dar si un real simt artistic, un fond de omenie. Vedeta de la Moulin Rouge este Satine, supranumita 'diamantul stralucitor', si evolueaza cu talent in spectacole de revista dar si ca o curtezana . Isi doreste o cariera artistica serioasa, spera ca prin favorurile castigate barbatilor influenti sa devina o a doua Sarah Bernhard. La fel ca in alt film despre curtezane, "A Destiny of Her Own", cea din rolul principal este evidentiata prin frumusete iar celelalte sunt fatis mai urate. Satine este interpretata de Nicole Kidman si s-a dorit ca ea sa devina emblematica pentru ideea de Moulin Rouge. S-a lucrat pictural, s-a facut risipa de fantezie estetica promovand o serie de ipostaze ale vedetei, de la rosul aprins al dragostei si pana la lumina lunii, mai adecvata fiind expresia folosita de Stephanie Zacharek (Salon Arts & Entertainment): "Moulin Rouge este l'amour fou scris in neon". Principala imagine pe care o promoveaza este cea din cantecele revistei in care joaca, a femeilor care se incred exclusiv in pietrele pretioase, vazute ca trainic suport pentru clipa in care frumusetea dispare si admiratorii se indeparteaza. Lumea in care se misca este lumea spectacolului, etern incadrata in rigorile propriului mecanism. Pentru ca si azi o cariera artistica se construieste nu doar cu renuntari ci si cu compromisuri de multe feluri. In aceasta lume a spectacolului si spectaculosului ajunge tanarul Christian, provincialul atras de mirajul parizian, care crede cu tarie in 'adevar, frumusete, dragoste si alcool' (deviza revolutionarilor-copiilor boemei), cel care cucereste cu versurile sale nu doar cohorta de artisti mai mult (Lautrec) sau mai putin institutionalizati, dar si chiar pe Satine. Dincolo de neprevazutul care se joaca nonsalant cu destinele si ii aduce fata-n fata pe cei doi protagonisti, Satine este cucerita de tandretea sincera, pura, a unui barbat altfel decat cei care ii cumparasera favorurile, este pentru prima data uimita sa descopere ca un barbat vede in ea mai mult decat un trup si o placere de-o clipa. Nicole Kidman nu reuseste sa demonstreze ca personajul ei simte cu adevarat fiorul dragostei asa cum o face Ewan McGregor, celalat protagonist, mult mai in rol si mai expresiv. De altfel ea nu imi pare a reusi nici sa motiveze oarecum aprinderea lui Christian, nu arata nimic altceva in afara de un chip destul de imobil in sentimente. Nu imi pare a avea un sex-appeal devastator. Nu are nici poezie in lumina lunara, nu are nici explozia pasionala a unei curtezane desavarsite. Sigur, Cupidon nu isi explica niciodata alegerile... Oricum in cazul de fata e vorba de un 'coup de foudre' care nu poate a se baza decat pe pasiunea puternica, pe amorul pur si simplu, poate aprins la Christian de propria sa fantezie poetica. ?i de aici incepe de fapt, in opinia mea, miza filmului. Satine si Christian isi declara iubire dar simultan apare un al treilea personaj, Ducele, care este fascinat de vedeta de la Moulin Rouge si dincolo de caricaturizarea lui, trebuie sa recunoastem ca fascinatia lui este de inteles si Cupidon l-a sagetat in egala masura si pe el. In aceleasi tuse groase ca de la inceput, regizorul vrea sa ne prezinte un personaj rau, o fata maladiva a dragostei. Omul cu bani si putere dar fara minte, un sablon de odios. E o capcana aici. Nu aceasta este miza. Sigur ca o femeie ca Satine, dar nu numai una ca ea, este pragmatica si se gandeste la sansa de a-si atinge visul, isi motiveaza gesturile reprobabile pentru unii mai puritani prin lipsa unei alternative decente. In jocul dragostei adevarate apare mai importanta insa trairea intima a fiintei. Pana la urma doi barbati iubesc aceeasi femeie. Nu mai are importanta ca unul a venit in iubire dinspre poezie si altul dinspre distractia cumparata, au ajuns la stadiul ca o doresc atat de puternic pe femeia care le-a aprins focul incat nimic altceva nu mai conteaza. Poate ca la Duce este si amplificarea datorata intampinarii unui refuz... Poate... Dar poate si ca la Christian e mai degraba efectul inchipuirii sale, poate ca el vede in Satine mai degraba proiectia artei sale. Accentul cade mai putin pe alegerea pe care o are ea de facut: a pleca din acea lume a spectacolului pentru care a trait, spre a merge cu barbatul care i-a revelat o alta fata a dragostei sau a ramane cu Ducele pentru a ajunge actrita de succes dupa cum a visat o viata... Accentul se muta pe framantarile celor doi barbati. Ce simt doi barbati care iubesc aceeasi femeie, care innebunesc la gandul ca este stransa in brate de celalalt? De ce nu poate accepta niciunul dintre ei relatiile sexuale ale celei iubite cu altcineva? In film este dus totul la paroxism, la gesturi irationale (crima pentru Duce) sau emfatice si crude chiar cu femeia iubita (vezi Christian cu copilareasca sa oferta cu banii de pe urma avutului sau) ... Oare dragostea nu poate fi insotita de ratiune? Cata patima e admisibila? Poate ca un raspuns il ofera filmul incluzand scena cu exprimarea sud-americana a tangoului, dans sexual prin insasi natura lui, acolo unde se poate gasi un echilibru intre pasiunea trupului si a mintii, reteta care genereaza cu adevarat miracolul frumusetii. Cum se intampla mai adesea, femeia este cea care este mai tare si alege, din pacate cu propria ei plata. Jertfa feminina este ceruta in "Moulin Rouge" si de alta conditie clasica: spectacolul trebuie sa mearga mai departe. Zidler este personajul complex ce ii da vestea sfarsitului tragic, ii cere sacrificiul sufletesc, ii decide continuarea apeland la sufletul ei artistic... "The Show Must Go On"... Este o deviza frumoasa dar care poate avea si aspecte de cruzime in ea. Lumea spectacolului merge mai departe. Satine lanseaza noua premiera, exotica poveste-parabola ce se petrece in India, ocazie pentru a va semnala ca Hollywood are o replica pentru lumea indiana a filmului si entertainment-ului, Bollywood. "Show must go on" este un truism pana la urma pentru insasi viata reala (“...noi suntem actorii care-o giucam”). "Show must go on" este adevaratul motto pe care il vad eu, totodata o inepuizabila provocare artistica de idei. Altfel filmul se deschide cu replica de mai jos, o replica pe care Lautrec o rosteste ca o cheie miraculoasa care salveaza dragostea din ratacirile rationalulu: "The greatest thing you'll ever learn Is just to love and be loved in return." [cel mai important lucru pe care il poti deprinde este doar sa iubesti si dragostea sa-ti fie intoarsa (impartasita)] Marius DOBRIN 5 iulie 2002 Moulin Rouge Regie: Baz Luhrmann Scenariu: Baz Luhrmann, Craig Pearce Distributie: Nicole Kidman (Satine), Ewan McGregor (Christian), John Leguizamo (Toulouse Lautrec), Jim Broadbent (Zidler), Richard Roxburgh (Duke of Worcester), Christine Anu (Arabia), Linal Haft (Warner), Jacek Koman (The Unconscious Argentinean), Garry McDonald (The Doctor), Natalie Mendoza (China Doll), Kylie Minogue (Green Fairy), Lara Mulcahy (Mome Fromage), Caroline O'Connor (Nini Legs-in-the-Air), Deobia Oparei (Le Chocolat), Kerry Walker (Marie), David Wenham (Audrey), Matthew Whittet (Satie) 20th Century Fox |