Cautand informatii despre acest film pe Internet, dincolo de miile de referinte mentionate de un motor de cautare, am fost uimit sa intalnesc un criteriu simplu de identificare a popularitatii. O pagina de prezentare pe Internet a filmului, un site dedicat, a fost accesat de aproape 9 milioane de ori din 1997 incoace, numar ce devine semnificativ in comparatie cu zecile de mii sau sutele de mii de accesari la pagini cu informatii economice sau tehnologice intrate de mult in constiinta publica drept nume celebre. Iar daca acest argument nu vi se pare relevant, luati-l drept o invitatie de a explora aceasta uriasa biblioteca virtuala. Despre 'Pacientul englez' s-a spus ca este "povestea de dragoste a secolului". Dar se pot face clasamente? Se poate aplica o ierarhie? Sufletele si povestile lor se mixeaza printr-o lege atat de putin controlabila stiintific incat nu sunt nicidecum comparabile in intregime si poate ca in asta consta insasi farmecul lor. Dar putem declara cu mana pe inima ca povestea de dragoste dintre principalii eroi ai flimului este fascinanta.In primul rand pentru ca oamenii isi doresc sa recunoasca in povestile lor cazuri reale peste care mitologia sa astearna fictiunea. Iar datele generale ale personajelor principale indeplinesc aceasta dorinta. EL este Laszlo Almasy, un geograf ungur care a studiat in amanuntime desertul libian intre 1931-1936, de la el pastrandu-se marturii scrise, fotografii. El a descoperit chiar acele picturi rupestre. EA poarta numele unei Lady al carei sot a fost de asemenea pasionat de cercetari geografice. Pentru cei care se simt atrasi de curiozitatea aflarii identitatii celor de la care s-au imprumutat date veridice personajelor le recomand o adresa de Internet unde vor gasi numeroase alte informatii colaterale. (www.sff.net/people/scsmith/ep/). Apoi, povestea de dragoste dintre un explorator al desertului, Almasy, geograf cu aplicatie, si Katharine, purtatoare de titlu, de educatie si de cultura, este tulburatoare prin incadrarea ei armonioasa in peisajul generos in simplitatea lui. Tonurile de culoare, umbrele, ba chiar si o replica directa a unui personaj trecator din film creaza impresia de mistuitor feminin al desertului, incat nu mai stii la un moment dat daca admiri o duna de nisip sau o forma unduitoare de femeie. Chiar si Almasy exploreaza trupul femeii iubite cu pasiune de explorator, ca atunci cand intalneste o oaza si ii cauta un nume asa se opreste intr-un loc sau altul. In film se vorbeste de iubirea pasionala care mistuie totul, o atat de potrivita metafora intr-un decor in care furtuna de nisip se comporta aidoma, ajungand pana la a schimba mediul inconjurator. Dar farmecul aparte al acestei povesti de dragoste, asa cum mi s-a infatisat mie, vine de la un alt ingredient: stralucirea intelectului. Cine este martorul graitor al iubirii lor ? O carte, adevarat personaj care acumuleaza intamplarile si le poarta peste timp. Si nu este orice carte, este o carte de istorie, si nu a unui autor oarecare ci a celui numit parinte al istoriei, Herodot. Astfel pare ca aceasta poveste isi afla rostul ei intr-o istorie care a adunat atatea alte povesti intre atatia alti oameni, dar cum curgerea ei este eterna, si noi avem in fata ochilor doar o picatura intre ce a fost si ce va fi. Prima declaratie de dragoste vine din istorie prin povestea spusa de Katharine in jurul focului. Iar ultima suflare ii apartine tot ei care noteaza pe ultimele pagini ale cartii de capatai a lui Almasy: "Dragul meu, te astept- cat de lunga este o zi in intuneric, dar o saptamana?". Era trecerea ei in istorie. "Murim, murim imbogatiti cu iubirile noastre si cu cei de-un neam cu noi, cu simtirile savurate…" Chiar daca pare a fi un regret, temerea ei ca si-a consumat putina lumina pe care o mai avea pentru a reproduce desenele din vremi imemoriale de pe peretii pesterii, sau pentru a scrie, este de fapt revelatia intelectualului care isi afla ratiunea de a fi in manuirea uneltelor mintii. Vi se pare o poveste de dragoste originala si doar atat? Eu cred ca este ceva mai mult. Pentru ca nu degeaba titlul 'vorbeste' de un englez care este de fapt ungur, oricum cu identitate fluida. Este un mesaj din care aflam ca omul este din ce in ce mai clar conturat ca tinta a organizarii societatii. Atenti la lumea reala de azi, cu confruntarile ei, nu putem ramane insesnibili la ultimele cuvinte notate de Katharine: "Noi suntem adevaratele tari, nu granitele desenate pe harti cu numele celor puternici… Stiu ca vei veni si ma vei duce in palatul vantului, al susurului apei… Asta e tot ce imi doresc, sa merg intr-un asemenea loc cu tine, cu prietenii, intr-un tinut fara harti." Drama celor doi eroi provine tocmai din identificarea tribala a oamenilor, fie si in vreme de razboi, trecand peste ratiunea de a fi om, INDIVID.Apoi toate elementele colaterale: echipa mixta de exploratori, imbinarea cantecului unguresc si a acelui nord-african si mai ales personajul care "vine", Kip, cel care reprezinta un inceput de poveste, o generatie care arata altfel si care poarta mesajul uman in noua conjunctura a lumii, toate acestea vorbesc nu atat de inspaimantatoarea, pentru unii, mondializare, ci de alaturarea in firesc a fragmentelor de caleidoscop care suntem cu totii, indiferent de locul in care ne-am nascut. Almasy o intreaba pe sensibila sora caritate care il ingrijeste, Hana, de ce oamenii se arata atat de legati de simpli necunoscuti numai pentru ca sunt din tara lor, atunci cand se intalnesc intr-un loc departat, indiferent de conjunctura. Poate simpla apartenenta la un trib sa tina loc de calitatile umane cautate de fiecare? Oare Hana ar fi deschis larg usa casei sale, asa cum a facut in locul de campare din Italia, unui necunoscut in Canada numai pentru ca era conational cu ea? Pe de alta parte Almasy isi scruteaza propria constiinta asumandu-si faptele: "Tradarile din timp de pace sunt mai mari decat cele din timp de razboi". El, care a descoperit picturile ce reprezentau acei oameni zburand sau inotand, oricum miscandu-se liber intr-un mediu fluid, plutind, descopera pe propria piele farmecul dulce al legarii de cineva. Desi e aproape nepoliticos la inceput prin refuzul inserarii desenelor ei spre a le introduce in volum, pentru ca nu cumva sa isi creeze obligatii, sfarseste prin a fi dependent de prezenta ei alaturi. Filmul apeleaza constant la simboluri intelectuale, culturale si nu pot incheia decat cu amintirea a doua dintre ele, de data asta culese din povestea paralela ce se deruleaza ca o intermediere. Adapostindu-se cu pacientul sau intr-o manastire parasita din Italia (spui Italia spui cultura), parca intr-un alt timp decat o adapostise el pe Katharine intr-o grota cu arta de la inceput de lume, Hana completeaza treptele rupte ale scarii interioare cu numeroase carti gasite in biblioteca devastata de razboi. Este o metafora pentru capacitatea culturii scrise de a permite oricui escaladarea unor praguri spirituale. De la etajul la care se refugia, Hana are o alta perspectiva asupra intregii povesti a pacientului ei, asa cum omul cultivat intelege altfel viata din jurul sau. Dar cea mai frumoasa secventa ramane, dupa emotia mea, aceea in care Kip o ridica pe Hana printr-un scripete la care foloseste propriul sau corp drept contragreutate, o ridica pana aproape de tavanul bisericii din satul in care au poposit, cu o faclie in mana, astfel ca ea sa admire picturile murale. Este aici o imbinare de religii si culturi (Kip este sikh, Hana este evreica, picturile apartin crestinismului) care spune tot. Aceasta inaltare pentru arta, in cautarea artei, prin efort indvidual si prin alaturare de suflete, incheie si adnotarile mele pe marginea 'Pacientului englez', un film intrat in galeria marilor creatii cinematografice. Marius DOBRIN 10 decembrie 1999 'The English Patient' Scenariu si regie: Anthnoy Minghella Pe baza romanului omonim al lui Michael Ondaatje (nascut in Sri Lanka din sange olandez, sinhalez, tamil, stabilit in Toronto) Contele Almasy Ralph Feinnes Katharine Clifton Kristin Scott Thomas, cunoscuta noua din filmul lui Lucian Pintilie, "O vara de neuitat", in care a avut de departe cea mai buna prezenta artistica, mai naturala. Hana Juliette Binoche Kip Naveen Andrews |
 |