RANDOM HEARTS Matematica si iubire Fara a sta mult pe ganduri asociem de obicei matematica unei anumite rigori si unui nesfarsit sir de formule si reguli care nu pot fi asociate cu sentimentul cel mai frumos si mai artistic, iubirea. Iubirea care e asociata printr-o suita de locuri comune ce evidentiaza mai ales caracterul ei cu neputinta de constrans, imprevizibil si spontan, dincolo de orice calcul. Dar nu trebuie sa uitam ca matematica, precum si celelalte stiinte, mai mult sau mai putin 'exacte', doreste sa descopere esenta acestei lumi si sa o transpuna in legi si descrieri formale care sa identifice totalmente structura universului. Si in aceasta incercare matematica nu putea sa ignore ceea ce nu poate fi incadrat aparent in nici o lege, ceea ce indeobste numim hazard. Si i-a tesut si acestuia o poveste, i-a rezervat un capitol de prin rang, este, daca vreti, un armistitiu intre rigoare si intamplare. Aceasta asociere mi-a fost sugerata de titlul original al unui film: "Random Hearts" care aseaza alaturi cuvantul-simbol inimi de cuvantul matematic aleatorii. Titlul sub care este difuzat in Romania: "Ironia soartei" face si el referire la hazard dar originalul mi se pare mai poetic si mai adecvat, fiind vorba nu de ceva amar ci de frumoasa dragoste nascuta dintr-o extrem de rara intamplare. Motto: "Intr-o lume perfecta ei nu s-ar fi intalnit". Si matematica vine imediat si poate sa ne ofere, in urma unor calcule estimative, propabilitatea de a se petrece aevea asa ceva. Un barbat si o femeie se cunosc pentru ca fiecare isi pierde partenerul de casnicie intr-un acelasi accident aviatic, descoperind astfel ca acestia aveau o relatie de dragoste. De aici si acel motto. Si calculele de probabilitate se raporteaza la extreme pure, de maxima certitudine pentru a descrie realitatea aleatorie. Lumea aceea perfecta nu exista. Cei doi descopera incet-incet ca traiesc printre oameni care si ei la randul lor au avut povesti cu scene de infidelitate sau pasiuni trecatoare. Cat de complicat este comportamentul inimii (sentimental vorbind) care dincolo de ceea ce pare a se prefigura prin rationament obisnuit, are o izbucnire de iubire ce poate ului dar care in esenta este la fel de rationala, atata vreme cat iubirea este ratiunea de a trai. Cei doi protagonisti din acest film ajung astfel ca dupa doua casnicii firesti sa se indragosteasca din nou, din toata inima. El se numeste William Van Den Broek dar toata lumea ii spune mai simplu Dutch (olandezul) si este sergent in cadrul departamentului care investigheaza cazuri de coruptie in randul politistilor. Despre cariera lui (e trecut de prima tinerete) aflam dintr-o scena care se petrece la tribunal, acolo unde trebuie sa depuna marturie si avocata aminteste de faptul ca este tot sergent desi s-a dovedit deosebit de capabil. Iar finalul filmului il gaseste in sfarsit locotenent pentru rezolvarea unui caz delicat. Asa cum glumeste el, trebuia sa incaseze un glont ca sa fie avansat. Scenariul i-a atribuit lui rolul de a descoperi infidelitatea, de a scormoni totul pentru a afla adevarul, fie si prin natura meseriei sale. De altfel si marturiseste ca isi reproseaza tocmai ca fiind platiti sa observe, sa fie atent la toate, nu a simtiti nimic din povestea sotiei sale care dura de ceva timp. Despre casnicia lor nu stim mai nimic si poate e mai potrivit asa, e vorba de o casnicie ca oricare alta, calma. Ea, Peyton, este fotomodel, mai tanara, fara copii inca. In dimineata dinaintea accidentului ea e usor contrariata sa-l vada acasa atata vreme cat munca il retine cu un program aglomerat. El ii propune o iesire seara in oras, discuta despre aniversarea tatalui ei si Peyton este cea care ii propune sa faca dragoste. Asta dupa o privire fugara pe ceas, stiind ca trebuie sa se intalneasca mai tarziu la aeroport cu iubitul ei. Daca nu am fi preveniti, aceasta scena casnica ar fi perfect normala. De altfel nuvela care a stat la baza scenariului, scrisa de Warren Adler, insereaza din primul capitol un dialog al celor doi iubiti despre felul in care se comporta acasa si aflam ca pentru asta convenisera tocmai sa nu comenteze, sa lase acasa ceea ce tine de familia fiecaruia, tocmai din respect si afectiune pentru perechea sa. La aeroport abia Peyton il suna pe Dutch sa-i anunte o neprevazuta deplasare la Miami, pentru a rezolva o sedinta de pozat pentru catalogul firmei la care lucreaza. O minciuna atat cat amestecata cu realitatea sa se plaseze in zona credibilului. Dupa telefon o vedem asteptand sa intre in avion alaturi de iubitul ei, Cullen Chandler. Pentru echilibru ni se prezinta si dimineata lor, mai formalizata putin atata vreme cat ea, Kay Spencer Chandler, este om politic, aleasa in Congres, iar el avocat de succes. Intelegem repede ca viata lor este ocupata de profesiune dar atmosfera este linistita si legatura principala este fetita lor de 15 ani. Pentru ca el ii spune ca pleaca la New-York ea trebuie sa faca fata situatiei delicate cand este anuntata de identificarea lui in avionul de Miami. Si este prima marturie despre caracterul ei puternic care tradeaza pentru o clipa seninatatea relatiei lor conjugale si rapida reactie de stapanire de sine si control. Este poate prin natura sa feminina mai 'tare' decat Dutch in perceperea realitatii si in acceptarea destinului. Kay inchide brusc un capitol important din viata ei si se concentreaza exclusiv pe ceea ce urmeaza. Este si acesta un atribut al unui om politic adevarat. Singura data cand o vedem pe Kay vorbind despre dragostea pentru Cullen este la inmormantare cand marcata de durere evoca momentul in care s-au cunoscut si au inceput povestea lor de dragoste. Iar cuvintele cu care incheie sunt semnificative pentru noi toti: "Am petrecut zile minunate dar prea putini ani". Dutch insa este framantat de intrebarea simpla "De ce?", o intrebare la care nici 'matematica' nu are raspuns. O inregistrare pe robotul telefonic scoate la iveala intrebarile pe care si le puneau cei doi iubiti cu privire la viitorul lor, semn ca sentimentele lor erau serioase si ca totdeauna, situatia complexa. Cartea este mai generoasa cu ilustrarea punctului lor de vedere pe cand filmul spune prea putin si poate ca mai bine nu ni-i prezenta chiar de loc, spre a nu cobori cumva din importanta demersului lor, de a le refuza 'dreptul la opinie' in judecarea trecutului. Altfel Dutch pare a iesi abia acum din 'copilarie' si a intelege ca sufletul omului are nuante complicate afland de povesti similare si moduri de depasire. Kay are surpriza sa afle ca sotul ei avusese o aventura si cu prietena ei, cea care o ajuta in politica. Ei insisi isi analizeaza trecutul si toate astea pentru a nu lasa impresia ca totul se trateaza in alb si negru, pur si impur. Pentru ca farmecul acestui film este modul in care se naste iubirea celor doi supravietuitori. Sfidand oarecum canoanele, de acolo si in acel moment cadn era mai putin de asteptat. Dar inima are ratiunea ei si asta uitam mereu. Kay este cea care isi intelege sentimentul si se exprima cu curaj, cu transparenta, cu obiectivitate. Ea percepe prima iubirea dintre ei asa cum ramane pragmatica tot timpul, de la protejarea fetitei de scandalul ce se poate declansa (Dutch este cel care declara ca pana la urma totul se afla de catre toata lumea) si pana la strangerea lucrurilor ramase in apartamentul celor doi amanti. Decide sa ramana in cursa electorala din convingerea ideilor si atitudinii sale si din nou pentru fetita. Simte ca in inima sa a luat nastere un sentiment de iubire pentru Dutch si il afirma curajos si delicat, cu luciditate, bucurandu-se de sansa pe care i-o acorda destinul. Pare a gasi locul in care sa se simta iubita, protejata, unde cuvintele nu mai sunt necesare spre a implini un sentiment frumos. Si are si puterea de a face un pas inapoi atata vreme cat simt eca el inca ezita, inca o iubeste pe fosta sa sotie. Cu vocea ei calda (sa urmariti toate replicile ei, de la cele scurte dar incarcate de semnificatie si pana la cele profesionale dar umanizate) il anunta ca doreste un capitol nou in viata ei si nu accepta sa se intalneasca 'in 4'. De altfel Kay mai are o replica de un umor amar, cand agasata de insistenta de rascolire a trecutului ii declara lui Dutch ca de fapt in fata sotiei lui se simte de doua ori invinsa, aluzie si la o alta eterna intrebare retorica a multora "de ce nu ne-am cunoscut mai inainte?!" Random Hearts.... raspunsul matematic la o intrebare despre iubire. Filmul este are si cateva ingrediente precum o poveste politista in care este implicat Dutch, secvente de campanie electorala americana, Kay fiind republicana, alt impact cand e femeie si ajunsa in tr-un scandal de infidelitate. Un schimb de replici savuroase are loc dupa scena lor de dragoste cand dincolo de tacerea sufletului dulce-linistit, ea il intreaba daca este cumva democrat, caz in care ar avea ce vorbi, i-ar da carti sa citeasca. Cronicile pe care le-am citit il plaseaza cu aproximatie pe la mijlocul unei scari de valori, vorbind de lipsa de indrazneala a lui Sydney Pollack (cel oscarizat pentru "Out of Africa", film considerat varful sa de cariera) in dezvoltarea cazurilor. Toate il remarca si ca prezenta pe pelicula, implicat in campania electorala. Daca Harrison Ford face un rol egal cu sine insusi, ajutat mult de scenariu pentru a intelege framantarile personajului sau, mai putin din jocul actoricesc propriu-zis, protagonista feminina este evident marcanta pentru acest film. Kristin Scott Thomas este perfecta in rol, valorificandu-si talentul pe toate planurile, de la voce si zambet, pana la privirile deosebit de bogate in continut. Farmec discret, trasaturi nobile, naturaletea omului obisnuit, imaginea unei femei puternice care depaseste cu suflet si ratiune provocarile destinului. Este aceeasi mare artista care ar fi meritat premiul Oscar pentru care a fost nominalizata cu neuitatul rol din "Pacientul englez". Talentul ei este cu atat mai remarcabil cu cat ea nu se rezuma la a se juca pe sine insasi, biografia ei fiind oarecum opusa imaginii pe care o etaleaza. "Random Hearts" imi pare a fi o reusita provocare la meditatie pe tema destinului, a hazardului dragostei, a rigorilor sociale. Dutch o intreaba la un moment dat pe Kay daca toata povestea aceea e pe de-antregul regretabila. Vorbind strict in planul sentimental, ce bine ca lumea nu este perfecta si probabilitatea aceea calculata de matematicieni da o sansa intalnirii unor suflete intr-o mai potrivita armonie. "Random Hearts" Productie 1999 'Columbia Pictures' Regia: Sydney Pollack Scenariul: Kurt Luedtke dupa un roman de Warner Adler Adaptarea de Darryl Ponicsan Cu: Harrison Ford, Kristin Scott Thomas, Charles S. Dutton, Bonnie Hunt, Dennis Haysbert, Richard Jenkins, Paul Guilfoyle Marius DOBRIN 24 februarie 2002 |