Din nou despre razboi Un om celebru a spus inca de acum multe sute de ani ca nu exista cuvant care sa nu se fi rostit deja. Oarecum asemanator putem spune despre comentariile pe tema razboiului, generic, in particular despre filmele care trateaza acest subiect. Si totusi filmul premiat al lui Steven Spielberg, "Salvand soldatul Ryan" este exemplu de efort creator pentru a identifica nuante cu accent de inedit, despre care Jay Carr de la “Boston Globe” spune ca este “filmul de razboi care incheie toate filmele de razboi”. Razboiul mondial incheiat acum peste jumatate de veac este prilej de meditatie din perspectiva ideilor construite si indelung finisate in societatea civilizatiei actuale. Ce se mai poate spune despre razboi? Nimic nou si totusi ... Dincolo de orice alt argument este axioma cruzimii, a violentei fara margini, a crimei organizate care este o asemenea intreprindere generata de om. Chiar cu asta incepe filmul. Debarcarea aliatilor pe coasta franceza in celebra zi de 6 iunie 1944 este un prilej de a demonstra cele de mai sus. Si mai ales faptul ca indiferent de motivatii si de justificari mobilizatoare pentru sustinerea morala a unui razboi, acolo, in focul luptei, fiecare individ este singur in fata unui destin haotic. Acea operatiune a concentrat un numar imens de oameni impinsi inainte intr-o incercare disperata de a strapunge aparent inexpugnabila reduta creata de germani. Fiecare soldat care a fost debarcat s-a trezit singur, in apa, sub foc, intr-un iures ce nu mai tinea cont de tehnicile de antrenament. Acolo a actionat doar instinctul de conservare din fiecare om. Si cum singura sansa de supravietuire era inaintarea si zdrobirea adversarului, soldatii anglo-americani au devenit eroi din cel mai primitiv instinct omenesc. Scene de groaza se deruleaza brutal in fata ochilor nostri. Focalizarea se face pe cateva personaje ce ulterior vor deveni centrale in povestea ce se va infiripa. Este impresionant tremuratul mainii capitanului Miller, cel care totusi reuseste sa isi pastreze autocontrolul si sa urmeze instructiunile primite la antrenamente, sa intuiasca realitatile din teren si sa isi conduca oamenii spre indeplinirea misiunii, implicit spre salvarea propriilor vieti. Este totodata aceasta o prima lectie de viata cand logica simpla, acceptarea scrasnita a indeplinirii intocmai a unui plan, reprezinta sansele de salvare dintr-un haos. Din acea inclestare asemanatoare in toate privintele oricarei lupte umane pe vita si pe moarte, primitiva de la esenta si pana la exteriorizare, au scapat doar cei care au fost mai cinici, cu mai mult sange rece, mai cruzi. Viata si-au castigat-o numai fiind nemilosi cu vietile adversarilor. Teama animalica incuibata in sufletele lor a facut ca sa traga fara nici macar o unda de meditatie chiar si in cei care ridicau manile in semn de predare. Tensiunea adunata se descarca in gestul de a omori chiar si pe cel care nu mai dorea sa lupte. Acolo de fapt nu se luptau oameni in numele unei ideologii, in numele unor motivatii inculcate de strategi si ideologi, erau oameni care se luptau, fiecare singur, orbeste pentru a trai. Ce ramane pe plaja dupa debarcare este pretul victoriei, un numar de morti care va fi consemnat undeva in istorie. Iar apa marii, devenita rosie, cunoaste cea mai cumplita poluare ce poate fi imaginata vreodata. Personajele noastre se regasesc intr-un punct de regrupare, un moment de respiro, cand atmosfera pare a deveni din nou suportabila. Si totusi mortii nu sunt uitati. Ei au un nume si fiecare nume este tiparit pe o scrisoare ce ajunge la rudele sale acasa. Un gest marunt de compasiune cu familia, un gest dureros de a onora jertfa ceruta acelui om. De aici incepe povestea filmului, dintr-o samanta de gand nobil, profund uman, de data aceasta omenescul fiind vazut in perspectiva sa luminoasa. In imensa incapere din Ministerul de Razboi american, acolo unde zeci de dactilografe editau scrisorile trimise acasa, o femeie are divina perceptie a identificarii unui nume. Scria pentru a treia oara un acelasi nume la destinatar, o aceeasi adresa. O mama oarecare dintr-o localitate anonima a unui stat american, primea infioratoarea veste a mortii la datorie a trei dintre fii ei. Cea care face aceasta remarca observa ca e vorba si de un al patrulea fiu aflat de asemenea pe front si inima ei o indeamna sa semnaleze aceasta, sa nu lase lucrurile sa treaca neobservate. Este un simbol acest gest, un simbol de referinta al societatii de azi, cel al implicarii civice, al depasirii indiferentei fata de un semen. Astfel bulgarele pornit de ea se rostogoleste si ia amploare ajungand la comandantul armatei care desi asculta comentariile seci si neputincioase ale colaboratorilor sai ne ofera un argument impresionant. Judecarea cazului prin precedent este aici onoranta, raporatarea facandu-se la anii razboiuluide independenta cand o situatie similara a impus istoricului presedinte Lincoln sa considere ca alinarea unei mame care a adus o asemenea ofranda tarii este fara de pret si mai presus de orice alt contra-argument. Astfel este decisa misiunea de salvare a celui de-al patrulea fiu al familiei Ryan, parasutat deja in spatele frontului. O misiune ce pare initial imposibila dar care ilustreaza un alt principiu al zilelor noastre cand viata fiecarui soldat conteaza, cand politica internationala este preocupata si de soarta unui simplu luptator ajuns intr-o situatie limita. Soldatul Ryan este cautat de 8 oameni condusi de capitanul Miller si ceea ce urmeaza este suita antrenanta de actiuni pentru acest scop. Dincolo de misterul cautarii, de incordarea cauzata de prezenta dusmanului sau de pretul uman ce se arata a fi platit, dincolo de portretele admirabile ale celor din echipa, se mai deslusesc cateva idei incitante asupra razboiului. Acesta pare privit mai mult ca o competitie extrem de dura, fara reguli prescrise decat cu anumite cutume sau superstitii (vezi celebrul cuvant "fubar"). Adversarii nu se urasc pe motive de rasa asa cum a pornit acel odios razboi. Americanul evreu se comporta ca un copil obraznic ce sfideaza soarta trista a prizonierilor germani, un german care tocmai scapa dintr-o inclestare om la om cu un american pe care il injunghiaza cruta pe cel las intalnit in drum dar in momentul in care ulterior incearca sa triseze speculand acest fapt isi gaseste rapid sfarsitul. Care este de fapt motivatia soldatilor aliati? Chiar daca este usor tezist, raspunsul sugerat de Spielberg este in ton cu obiectivele societatii de azi: respectarea ideilor nobile de libertate de orice fel, a drepturilor oamenilor, a legii nascute din spirit democratic. Ei lupta pentru un climat general si unic admisibil pentru a asigura perpetuarea speciei umane. Misiunea salvatorilor este clara dar ei nu pot fi indiferenti la situatia din teren si se angreneaza de doua ori in actiuni de lupta colaterale. Prima data pentru a nu trece nepasatori pe langa un punct advers ce poate pricinui moartea si a altor coechipieri precum le aratau marturiile de la fata locului. Aceasta lupta aduce pentru prima data in prim plan problema acceptarii unei misiuni de salvare a unui singur om cu un risc major de sacrificare a multor altora. Este un moment dramatic de maxima intensitate, cand capitanul Miller decide a nu lua viata unui german care se preda dar se confrunta cu un refuz de continuare din partea unui subordonat ce isi risca propria viata pentru nerespectarea unui ordin. Toate astea dintr-un amestec de motivatii inalte, civice sau profund umane de slabiciune sau calcul firesc. Detensionarea vine printr-un truc ingenios pregatit de scenarist: acum capitanul isi dezvaluie identitatea sa civila, informatie ce era plina de mister pentru ceilalti si facea obiectul unui pariu intre ei, cu o miza ce crestea mereu. Cine era capitanul Miller? Un simplu profesor de limba nativa intr-un colegiu oarecare american, un om acoperit de indiferenta celorlalti intr-o viata normala, dar care pe front a trebuit sa poarte raspunderea oamenilor din subordinea sa. A trebuit nu numai sa execute corect niste ordine dar si sa ia decizii majore la fiecare pas. Un om care simtea ca nu isi poate opri tremurul mainii in momente importante dar care privea oamenii cu intelegere si caldura. Balanta intre nemultumirea salvatorilor de a vedea cum se pierd oameni dintre ei pentru a duce acasa un singur om, atata vreme cat ei insisi aveau o mama, si gestul intr-un tarziu identificatului Ryan de a ramane la post macar inca o operatiune cruciala alaturi de cei care ii devenisera ca niste frati, balanta aceasta morala este inclinata firesc spre solidaritatea innascuta in conditii grele, chiar daca nu perfect reala dar necesar realizabila. Numai ca acest ultim gest se dovedeste a fi chiar ultimul pentru capitanul Miller care totusi a indeplinit misiunea dar cu ultimele puteri cere un singur lucru celui salvat: "Sa meriti asta!" Si in finalul filmului, peste ani, intr-un cimitir al eroilor, unde se insiruiesc pietrele tombale cu cruci sau cu stele iudaice, un alt simbol peste timp, imbatranitul Ryan o aduce pe sotia sa spre a depune marturie in fata mormantului salvatorului sau ca a meritat... Miller are si el clipa sa de indoiala in oportunitatea misiunii, atunci cand se gandeste in termeni contabilicesti, sperand ca toate costurile umane sa fie echilibrate de meritele celui salvat. Macar acesta sa gaseasca remediul unei boli incurabile sau sa inventeze ceva care sa revolutioneze tehnologia. Indoiala in credinta fata de o idee este umana si filmul nu propune nici o solutie fals fericita. Varstnicul Ryan se arata a fi un om obisnuit, un simplu turist american care ajunge in Europa inconjurat de familia sa.care se draseaza sotiei sale astfel “ Spune-mi ca am fost un om bun. Spune-mi ca am dus o viata buna”. Atat. Dar esential pentru filosofia de azi care se opreste la omul mediu, simplu, normal, firesc, cu plusurile si minusurile lui. Multiplicarea acestui om bun este un obiectiv al guvernarii societatii si pentru el, individualizat, identificat, se consuma resurse cu generozitatea cu care in demagogie se consuma pentru abstractiuni butaforice. Comentariile americane despre acest film vorbesc de “privatizarea patriotismului” sau de “umanizarea sensului datoriei”. Pe de o parte cetateanul este luat ca atare, in toata umanitatea sa, o piesa pe o tabla de sah uriasa, iar pe de alta institutiile guvernante sunt regandite spre o mai profunda relatie cu cei guvernati, o relatie de parteneriat. In Statele Unite acest film a venit si dupa o lunga perioada de atitudine critica fata de razboiul din Vietnam. Noi putem adauga si perspectiva conflictelor din Balcani si din Irak. Pentru ca pacifismul real a fost mereu folosit ca o arma de fortele ce se opun civilizatiei si in termeni realisti “razboiul” va mai fi necesar pentru a indrepta raul din lume. Cum se poarta de acum inainte un razboi ? Cum se interpreteaza el ? Deja avem cateva raspunsuri, deja s-a lansat noua strategie. Salvarea unui om este salvarea unei idei... Fara sa ne gandim la “pret” si la “merite”. Ideea rationala, mostenirea divina cultivata din generatie in generatie, slefuita de intelepti, este acum mai presus de orice altceva. Marius DOBRIN 16 aprilie 2001 Paramount Pictures O productie Amblin Entertainment in asociere cu Mutual Film Company Regia: Steven Spielberg Scenariu : Robert Rodat Muzica: John Williams Distributia: Tom Hanks Matt Damon Tom Sizemore Jeremy Davies Edward Burns etc |