| Cititorul de ganduri |
| "Mind Reader" Cristina DOROBAT- docri |
| Un fragment din aceasta proza a aparut in revista MOZAICUL, nr. 6-7/2007 www.aius.ro/mozaicul |
| Niciodata nu stiu, niciodata nu stiu
Ce ascunzi cand taci Ochii mei te privesc si-au cazut in genunchi... Dar tu taci, dar tu taci.. Intre noi este vid si uitare si frig Doar atunci cand taci [*] 1. Bratele Claudiei se sprijina pe masa intr-un triunghi isoscel cu un varf in miscare. Degetele se joaca intruna cu bricheta si ii obtureaza cu intermitenta chipul incat Tibi inregistreaza cadre separate ca la efectul de stroboscop. Mai e si bretonul acesta fistichiu, neastamparat la randu-i cu care se lupta ea insasi. Capatase un tic: sufla usor spre firele ce se arcuiau spre pleoape. Sunt la prima lor intalnire si ea pare ca se ascunde dupa un voal. Nu, Claudia nu e deloc o cocheta, e doar putin stinghera in ipostaza aceasta. Nu stie sa spuna prea bine cum de-a acceptat in cele din urma sa vina aici, in barul acesta unde chiar si la ora asta matinala tot exista riscul s-o vada vreun prieten la fel de gelos ca sotul ei. A ezitat pana in ultima clipa. Chiar si cand a sunat-o el sa-i spuna c-o asteapta inca ii era teama. Daca a intrat in jocul colegelor aranjandu-si parul dupa imaginatia lor apoi mai departe vrea sa fie singura in decizie. Si mai ales nevazuta, oricata prietenie si-ar fi declarat ele. Lui ce-i pasa? E liber sa zburde. Sigur, vorbesc deja de doua luni, zi de zi, pe messenger. Cat poti cunoaste astfel un om? Claudia are incredere. A fost placut surprinsa de cuvintele lui inca de la bun inceput. Era deja de un timp pe net, vorbise cu fel de fel de oameni, putea usor sa-i clasifice dupa primele replici. Apoi colegele de birou ii impuiasera capul cu cate vazusera si ele, care mai de care. Ea nu e in postura lor. Ii e greu sa explice dar Tibi pare ca intelege. O priveste incontinuu. Ii cauta privirea si ea ii raspunde. Pe fuga. Trebuie sa fie atenta in toate partile, trebuie sa-l tempereze pe el, |
 |
| trebuie mai ales pe sine sa incerce a se tempera. De mult n-a mai fost privita asa cum numai un indragostit poate sa priveasca. Tibi stie ca nu trebuie s-o atinga si atunci concentreaza in priviri tot ceea ce ar oferi prin atingere. Ii plac degetele ei lungi, ar mangaia pielea alba descoperita de manecile largi ale iei. Si de la umeri ajuge repede la gatul expus luminii. Suvitele parului negru cu reflexe albastrii se dau parca in laturi spre a darui libertate. De la cercurile subtiri de topaz ale cerceilor o linie perfecta spre baza gatului, spre acel caus obsedant pentru Almassy in “Pacientul englez”. Oriunde ar privi, Tibi nu rezista prea mult fara suportul ochilor ei spre care se intoarce de fiecare data. Ea ii raspunde, sunt clipiri de imbratisare vizuala. Magnetism de fractiuni de secunda. Claudia coboara pleoapele, isi aprinde o noua tigara, soarbe din paharul inalt cu gin. Tibi e volubil, joaca scena unei intalniri colegiale. Incearca sa fie amuzant, ii cauta zambetul. Numai atunci are incredere ca e dorit. Asa stie el. De teama sa nu fie ignorat, aluneca spre comic. Claudia cea din fata lui e alta decat cea din pozele vechi pe care i le-a aratat pe net. Complexul sau isi arata coltii. E asa de frumoasa... Sigura pe ea, cu gesturi clare, fara ezitari. Ce-i poate oferi el? Pluseaza. Ea rade discret. Tibi se indragosteste de cele doua cute mici care-i apar de fiecare data pe nas. Sunt parca pentru el. Imbujorata, strange apoi buzele. Nu e rujata, culoarea lor sangerie le dezvaluie consistenta. De altfel nici fardata nu e. Cand ajunge din nou la ochii ei Tibi se plimba pe conturul rimelului si ar mangaia liniile obosite. Din nou ochi in ochi. Zvarluga privire. Incearca s-o retina. Prizoniera privirilor sale. Sa-i puna intrebarea ce n-o poate rosti. Nu vrea cuvinte mari. Nu vrea amagiri. Asteapta doar raspuns la marturisirea simpla de a se fi indragostit de ea. Au vorbit si despre asta in lungile chaturi. Dar acum, fata-n fata cuvintele au alta greutate.
-Timpul e cel care construieste un sentiment. Imi doresc sa-ti declar ca te iubesc. Imi doresc sa ajungi sa ma iubesti. Buzele Claudiei se arcuiesc putin la colturi, pleoapele coboara de parca s-ar scutura de o povara, apoi il priveste drept in ochi. -Tu ai un loc special in inima mea. Acum de-ar putea, Tibi ar vrea sa alunece prin hubloul irisului pana in camara aceea a sufletului. Intelege ca ea nu poate rosti, macar de-ar putea el citi direct de-acolo de unde se tes gandurile. Nu-si imagineaza cum ar arata un gand, o fi precum un text? O fi rostirea unei voci interioare? Cum se pastreaza el? Se naste, se afirma si dispare? Lasand ceva in urma lui? Unde? Licarul din negrul pupilei se pierde si Tibi simte atingerea degetelor ei. -Trebuie sa plec. Abia am putut sa fug si pentru atat. Stau colegele in locul meu, pe rand. Ma bucur mult ca ai venit. Iti multumesc. -Mai stai o clipa. Sa te privesc. -N-as zice ca de-o ora m-ai scapat vreodata din ochi... rade Claudia eliberata de presiune. Tibi rade si el. Ii strange palmele intr-un gest amical, dar in atingere pune toata caldura dragostei lui. Mainile ei au zabovit o clipa, apoi s-au desprins si e gata sa paseasca pragul. In fata barului se mai imbratiseaza din priviri si pleaca fiecare in alta directie. Ea se grabeste spre tramvai. Se uita la ceas, isi reface pe chip masca pentru lumea in care se misca in fiecare zi. Tibi a facut mecanic doi-trei pasi spre coltul strazii. Strategic. Se opreste. Nu acela e drumul sau. Se opreste si pentru ca e incurcat. Pleaca de la prima lor intalnire cu sufletul neimpacat. E slab. Vrea o confirmare. Vrea un raspuns. Nu stie citi fara cuvinte. Rememoreaza fiecare expresie a chipului ei. O poarta in gand. Dar nu poate deslusi raspunsul. Ah, de-ar putea citi gandurile... Se intoarce, masina il asteapta cuminte. Urca, deschide radioul. “Taxi”. “Unde cauti tu, e iubirea?... 2. Cantecul asta l-a insotit zile si zile de-a randul. El stie una si buna, e indragostit de Claudia. I-e teama de ridicol. Vrea sa stie doar atat: da sau nu. E prudent, evita sa dea drumul framantarilor sale in fugarele discutii pe net. Mereu grabita intre doua lucrari, intre doua telefoane, ea vine sa-l sarute virtual, sa-i povesteasca visul de noaptea trecuta, sotia mezinului dar si sa-l intrebe despre el. O simte atat de firesc apropiata, ca pe jumatatea lui de zi cu zi. Femeie in toata firea, stie sa raspunda indraznelilor sale virtuale. Cand el dezvolta visul cu ochii deschisi al dezbracarii si atingerilor fierbinti ea ii intoarce gesturile in ecou. Din netul acesta cat o lume intreaga, sunt acolo numai ei, intre pereti nevazuti. Daca lumea s-ar opri atunci el ar sti ca este cu femeia iubita. Care-l iubeste. Oare? Demonul din el nu-i da pace. Nu o banuieste de usuratatea relatiei virtuale. Nici o clipa nu-l sageteaza gelozia. Doar viermele indoielii, dintre dragoste si o mixtura de amicitie, compasiune si egoism, viermele acesta roade fructul ce-ar putea fi atat de dulce. Se uita in ochii fiecareia. Pe strada, in metrou, in retrovizor la semafor, cand intinde mana sa ia restul de la cassa. Nu a avansat un pas macar din a trece dincolo de peretele transparent al chipului. Doar a capatat experienta in analiza expresivitatii umane. Femei care habar nu au ca sunt privite, care ignora barbatul din fata lor si tintesc undeva in alt spatiu. Femei care-i intorc repede o replica si nu se lasa explorate de laserul sau. Femei care par a cocheta cu ideea dialogului, dar care ascund un labirint in fata caruia nici macar nu stie cum sa patrunda. Pusa? Acolo a simtit o clipa ca aluneca spre gandurile ei. Dar pana sa constientizeze asta se certau deja ca de atatea ori de cand lucreaza la mobila pentru targ. O fi fost doar o parere? Ajunsese doar o obsesie? El vrea mai ales gandul Claudiei. Uite-o ca vine. Tibi porneste motorul si scoate capul pe fereastra: -Poftiti domnisoara mai repede ca nu pot sa opresc aici! Claudia se opreste o clipa speriata: Tibi ii vorbeste de pe locul soferului dintr-un taxi! Se uita prudenta in jur dar ce-ai putea retine din ceea ce ti se perinda prin fata ochilor intr-o zi pe Magheru? Coboara iute de pe trotuar, Tibi se intinde si-i deschide portiera din spate, abia ce-a apucat sa intre in masina si a demarat, s-a strecurat intre doua suv-uri, a facut din deget la unul si a etalat un zambet angelic la altul, si-a asumat injuraturile universale pentru breasla taximetristilor si a intrat in giratoriu. Claudia doar ce-a inchis portiera si s-a asezat in fine pe bancheta Loganului, s-a dezmeticit si acum a intrat in rol. -Unde mergem doamna? -La piata. E bine? Tibi vede zambetul ei in retrovizor. O fi intamplare sau poate s-a asezat acolo unde se pot vedea prin oglinda? Dar indoiala nu-l tulbura atata timp cat o simte aceea pe care o stie de pe net, jumatatea lui. -La piata mergem doamna... Si apasa acceleratia, se strecoara pe langa cei care ezita si franeaza inciudat la semafor. -Cum de ti-a venit ideea asta cu taxiul? A cui e masina? -L-am rugat pe Nicu sa mi-o imprumute pana deseara. Sa-ti fie tie usor sa urci in masina mea. -Mai, mai, mai, bine te-ai gandit. Dar sa stii ca eu chiar trebuie sa cumpar o gramada. -Stimata doamna, o sa recunoasteti curand Giulestiul si Carrefour e la doi pasi. -Stii ca nu pot lipsi deloc, ma misc intre servici si casa, toata lumea intreaba de mine, ma cauta, toti ma asteapta. Simt ca inebunesc, parca nimeni nu poate trai fara mine. Of, acum am plecat mai devreme de la birou sa pot sa mai cumpar si eu cate ceva, vine vara si cand am scos din sifonier toate hainele am vazut ca ba au ramas mici, ba s-au mai rupt pe ici pe colo. Chiar, Carrefour e potrivit... Tibi se rupe de retrovizor, pare nici sa nu fi auzit cuvintele ei, se uita in dreapta, banda intai e mai libera, se baga pe ea, castiga o suta de metri si incearca sa revina in coloana. O sa faca la stanga. Se intoarce iarasi la oglinda, Claudia l-a urmarit tot timpul amuzata. -Ai sa razi dar ai sa vezi cat de bine m-am gandit. Nu de alta dar ia uita-te sa vezi pe ce strada am intrat acum... -Nu vad... A, ba da.. stai... Chibzuintei?...ha ha ha ...Tibi ai planuit totul la detaliu... -Si inca n-ai vazut tot... Trage brusc de volan si intra pe o alee cu tuia inalte. In furnicarul masinilor de la Carrefour cine sa mai stie de taxiul acesta? Tibi coboara si ocoleste prin spate, deschide elegant portiera si-i intinde bratul s-o ajute sa coboare. Claudia pune un picior pe asfalt si, cand se apleaca sa iasa cu totul, simte o atingere in san. -Hei! Ce-i asta? In fata ei un trandafir grena, cu petalele revarsate ca plusuri grele. Una cazuse in deschizatura bluzei. -Tibi ! Noi parca am venit la cumparaturi... -Stimata doamna, firma noastra de taximetrie ofera servicii integrate... Si spunand toate astea, a deschis portbagajul: cateva plase Carrefour, incarcate. -Ce-i aici? -Hei, dar toata saptamana ce-am vorbit noi pe mess? Mi-am notat toate cate le spuneai ca ti-ai dori sa le cauti. Claudia facu un pas inapoi, usor incuntata. -Tibi! De ce toate astea? -Sa poti sa ai si tu doua ceasuri fara griji. Sa pot sa am si eu doua ceasuri de fericire. Se uita in ochii ei. Tacere. Daca n-a reusit el sa citeasca pana acum in ei, apoi in clipa asta chiar n-ar fi avut vreo sansa. I-e teama de raspunsul ei. A fortat nota. A indraznit prea mult? A jignit-o? A expus-o cumva? Tot ce-si doreste acum e ca ea sa-l citeasca atent. Sa-i creada privirea. Claudia se uita la el. Omul asta a intrat in viata ei fara sa-l poata opri. Nici n-a vrut sa-l opreasca. Dar nu l-a ademenit. De ce sa se ascunda dupa deget? Nu l-a descurajat deloc si iata-i aici. Trebuie sa recunoasca, a gandit bine totul, a protejat-o. Tac amandoi. Apreciaza ca ii accepta aceasta clipa de tacere. Sunt din nou fata-n fata. Simte asaltul privirilor lui. Simte ca vrea sa deschida o poarta cu ei. Nu, nu se poate. Obloanele sufletului sunt bine ferecate. -Bine, Tibi. Sa mergem. Cum ne-o fi norocul. Si-l urmeaza grabita in holul pustiu al micului hotel din Regie. 3. Dreapta, cu pasul grabit care-i leagana soldurile bine conturate de fusta cambrata. Si-a pus ochelarii de soare, tinteste undeva departe, precis, e ca o naluca. Tibi a tasnit, culoarul e in penumbra, pantofii se afunda in covorul moale. Oricat de indemanatic ar fi cu cheia, brelocul masiv se loveste de lemnul usii intr-un zgomot dur, distonant. Mai ales cand li-e inima cat un purice. O deschide la perete si Claudia intra repede. Se simte si el stingher, e prima data in ipostaza asta. Mai zdrangane o data cheia cand inchide usa, dupa care grijile dispar. Sunt inauntru, intre pereti primitori, cu jaluzele trase, nu mai au grija de-a nu fi vazuti. Claudia s-a oprit dupa cativa pasi prin vestibul. Priveste roata imprejur. Daca si-a linistit deja sufletul in ceea ce priveste decizia de a veni aici, una pe care, discret, o anticipase, acum vrea sa-si mai ia o piatra de pe inima. Nu tinteste luxul, dar are o teama fizica de sordid. N-ar suporta aluzia unui colt patat. Zambeste deja, o amuza tonul de orange cu care e imbracata camera. Chiar cand sa se indrepte spre fotoliul plusat din colt, simte bratele lui invaluind-o si trupul sau lipit de spatele ei, simte cum o amusina prin par. Ii place, e un rasfat neasteptat, mici fiori ii trezesc simturi de atata timp adormite. Isi inclina capul putin, buzele lui aluneca acum pe linia gatului, o strange, o strange, sunt acum obraz lipit de obraz. Nici un cuvant. Sa nu tulbure clipa. Claudia intinde usor mana cu poseta, sa se elibereze, apoi se intoarce spre el. Imbratisati, in picioare, ca doi adolescenti din Prevert, se privesc lung. E numai dorinta. -Te iubesc, Claudia, sopteste Tibi. -Dragul meu... ...si buzele lui si buzele ei... E primul lor sarut. Cu ochii inchisi. Buzele ei sunt dulci si chiar acum Tibi se gandeste ce distanta fata de buzele atat de sarate ale Dianei de-acum un ‘veac’. E lacom el dar vrea sa nu se lase pe toboganul pierderii de sine. Si ii cuprinde buzele usor, cu fiecare milimetru, simtind arcuirea lor, bucurandu-se mai ales de daruirea cu care ii raspund. Claudia simte ca i se inmoaie picioarele. Oare de cand n-a mai simtit atata pasiune? Avea 17 ani, parul lung pana la solduri, era tare mandra de parul ei. Vedea privirile colegilor dar ramanea nepasatoare. Aurel o cucerise cu darul vorbirii. Era cultivat si cand mergeau la club pentru repetitii simtea ca se imbogateste tot pe-atat precum din cartile pe care le citea. Tibi e un impetuos. Ii raspunde cu varful limbii, ah, parca-i aprinde trupul. Trebuie sa se aseze. Pe-aici pe undeva era fotoliul ala... Isi cuprinde o clipa fata in palme. Cand ridica privirea il vede ingenuncheat in fata ei. Cum o fi ajuns CD-ul ala in mana lui? -Ce ai aici? -Holograf. -Da? Imi place. -Stiu. Si mie. Deschide-l... -De ce? Il putem asculta aici? -Ah, uite ca la asta nu m-am gandit... Si pe cand Tibi cauta repede o solutie, Claudia deschide cutia CD-ului. Aaaaa, deci asta era! In mijloc se imbujorase un inel. Piatra reflecta privirea lui, acum pe degetul imbratisat. -Cat inima mea... -Cat inima ta dragul meu... Din toate ale ei, vocea ii era cea mai apropiata. Prima data au schimbat mesaje pe chat. Acolo a fost primul semn al unui sentiment. Pentru ca dincolo de cuvintele ce se spun in cazuri din astea, Tibi a simtit un miez, o greutate a mesajului. Dar era inca o ipoteza. Ce poate sa faca o fotografie decat sa alunge niste temeri si sa intretina o dorinta? Vocea primului telefon a insemnat prima confirmare. Tonul cald, calm, mesajul bine articulat, chiar pragmatic -poate o amprenta a serviciului- i-au dat incredere. Tibi stie ca un cuvant al ei chiar are acoperire in semnificatie. Cand glumeste sau cand polemizeaza in telefon, e ca si cum ar fi unul langa altul. Spre deosebire de toti ceilalti, cu care greu comunica fara sa se priveasca in ochi, cu ea, nu e nevoie de asta. Ca-si doreste sa se poata vedea, tine, in cazul ei, de alt motiv: de o intregire pe care pana la Claudia nu a mai simtit-o vreodata. S-au mai intalnit la o terasa. Era o dimineata ciudata de august, parca soarele alungase trecatorii. Altfel Bucurestiul nu are niciodata vacanta. Abia se asezasera si Claudia incepuse cu ceea ce tinea sa explice de la bun inceput. Nu voia ca el sa-si faca iluzii. Da, ii placea de el, da, venise la intalnire pentru ca ii era drag, dar sa nu se astepte la ceva fundamental. Ea nu se poate desprinde de gandul ca exact in acea clipa se ascunde de proprii ei copii. Or asta e ceva care o stanjeneste peste masura. Oricat de motivata ar fi sa-l intalneasca, o umbra va fi mereu cu ea, sa-i aminteasca pretul moral pe care-l plateste. Asta n-o poate face libera asa cum ar vrea el. Tibi o ascultase, nu-si gasise usor cuvintele. A inteles-o. Ce-ar fi putut sa spuna? Oricat ar fi vrut, nu putea sa preia din povara responsabilitatii ei. Se gandea in sinea lui cum este viata, exact cand simti ca ai atins fericirea descoperi ca exista un impediment ‘tehnic’. Dar el ar fi fost impacat macar sa stie ca sentimentul sau e impartasit. Ca, in fine, si-a gasit adevarata jumatate. A alergat atata dupa iubire. Vrea sa stie daca a gasit-o... Claudia l-a privit cu un zambet umbrit. Pe de-o parte il aprecia pentru ca o intelegea si accepase, aparent, situatia, pe de alta, ii simtea fragilitatea. Il vedea cum se agata de orice, poate, poate o va intoarce. Era in el barbatul matur care intelege ceea ce nu poate avea, dar era si imaturitatea de copil rasfatat care spera ca prin induiosare va primi ce-si doreste. Erau acum aici. Claudia era obosita. De-atata timp purta o povara. Tibi aparuse in viata ei ca o geana de lumina. Si pe cat o ajuta sa duca povara, pe atat i-o incarca prin duplicitatea in care intrase. Platea un pret. E atata bucurie in ochii lui pentru inelul de pe degetul ei incat pentru o clipa se simte descatusata. Cum au ajuns amandoi in patul racoros, cu cearsafuri orange, doua trupuri goale, nuante de sofran si aramiu si aproape alb, nu ar stii nici unul sa povesteasca. 4. Trupuri calde. E in ele soarele de la malul marii, e pulsatia dorintei. Tibi nu stie ce sa faca mai intai. Vrea sa vada, vrea sa guste, vrea sa atinga totul. Cu degetele, cu obrazul, cu buzele, cu totul. Toate simturile sunt excitate. Nerabdarea si placerea de a savura clipa. O clipa aparent imobila in care se concentreaza toate cele inchipuite ca fiind ale paradisului. Inca din pragul de la poarta raiului incepe fericirea si timpul poate sa dispara. Claudia ii urmareste miscarile, i-a ramas imprimat in trup traseul buzelor sale. Ii bate inima si mai tare. De parca nu-i era de ajuns apasarea morala, acum o doare si fericirea. Macar de-ar fi numai din pricina asta. Isi ascunde tremurul usor al degetelor in parul lui. Ii atinge umerii, il mangaie pe obraz, strange carnea lui tare si totusi modelandu-se fin dupa trupul ei. Tibi fuge mereu spre un picior de-al ei, spre un san. Cauta febril in spatele genunchiului cand piciorul e usor arcuit, se minuneaza de geometria soldului, priveste netezimea pantecelui tare de culoarea desertului. Dar oricat ar colinda pe trupul ei, oricat s-ar scufunda cu obrajii intre pulpele de nimfa, tot magnetismul ochilor e mai puternic. Se intoarce la ochii ei ca spre o sursa de energie. -Ah! Am uitat! Inchide ochii te rog.... Si Tibi sare din pat, da sa plece spre vestibul dar se intoarce mustrator ca atunci cand fetita refuza sa adoarma in asteptarea lui Mos Craciun. Claudia nu vrea in ruptul capului sa inchida ochii. Isi da si ea seama ca-i strica placerea jocului dar constientizeaza ca starea de veghe continua i s-a imprimat mult prea adanc in minte spre a o putea decupla fie si-o clipa. Fie si intr-o asemenea imprejurare. Gol, Tibi topaie caraghios prin camera si Claudia izbucneste in ras. O strangere de inima pentru el, de teama sa nu se risipeasca atmosfera de romantism. Apoi i-e necaz ca nu poate s-o surprinda asa cum planuise. Tot cotrobaind printre bagaje incepu si el sa rada imaginandu-si ce comic trebuie sa fie cu fundul gol spre ea. Razand amandoi el ridica bratele deasupra patului si incep sa cada petale de trandafir. Roze, rosii, albe, petalele zboara prin aer si incep sa acopere asternutul si trupul Claudiei. De dimineata Tibi negociase indelung cu florareasa pentru petalele alea adunate de la trandafirii care mai paliti care mai vioi, mereu cu imaginea din “American Beauty” in minte. Acum se uita amandoi la mica ninsoare si in camera se simte parfumul fanat al trandafirilor. Claudia intinde o mana spre el, il strange la piept. Cu el poate sa rada, cu el poate sa vibreze si acum i se deschide dintr-o dorinta fara oprelisti. Buzele lacome se frang si se sorb, sfarcurile il impung si pulpele il strang. Tibi simte ca sangele ametitor e gata sa expodeze, pluteste, limba lui o cauta cu disperare pe-a ei, atata miere n-a simtit vreodata. Si aluneca, aluneca, simte cum il inghite... Cand a intrat, cu totul a facut-o. Privirea lui era insurubata deja in ochii ei care-l hipnotizeaza. Isi incordeaza coapsele si se opreste din sarut. Se ridica putin din brate. O priveste fix. Conturul irisului... O lume intreaga e acolo. Un punct alb ii semnalizeaza parca in negrul pupilei. Si intra. Se lasa cu tot trupul. Claudia icneste putin. Ah! Si-l strange din coapse, degetele i se infig in omoplatii lui. Tibi a intrat. Carne si gand. Carnea aluneca usor si oridecate ori se retrage o face spre a se intoarce cu mai mare nerabdare si dorinta de a mai castiga un pas. Pasul mic al carnii se transforma in pasul urias al gandului. Din cateva miscari din coapse gandul a strabatut tot acel tunel intunecat atras de sclipirea care-l cheama. Ca Ulise, fara brate, doar carnea infierbantata si dezlantuita calauzindu-i privirea ademenita. Cauta infrigurat un raspuns. Tibi descopera ca a patruns in camara gandurilor ei. Se pierde o clipa. Si-a dorit atat de mult sa-i poata citi gandurile si iata ca are sansa asta. O clipa de descumpanire. Luciditatea asta insa e fatala, carnea se strange si aluneca inapoi. Propriul sau gand e tras afara de un curent ce-l departeaza de Mecca. Nuuu... Si Tibi isi aduna toate fortele si sarutarile ei lacome si mangaierile ei infiorandu-i pielea, fara sa piarda o clipa lumina ochilor ei, reintoarcerea e gata. Usor, portile trandafirii sunt larg deschise, parfumul poarta si carne si gand. Se lasa incet peste trupul ce-i vine in intampinare si tunelul acela se scurteaza parca. A ajuns! Simte fiorul ei si simte fosnetul gandurilor ce le-a adunat in timp. Tibi s-a obisnuit deja cu spatiul acesta ca o pestera calda. In care sclipiri si sunete nemaiuzite vreodata se succed intr-o ordine de neinteles pentru un muritor. Atingeri catifelate, mierea ca un lichid amniotic, Tibi disperat sa caute raspunsul pe care si-l doreste. Incepe sa distinga atatea si atatea alte ganduri. De jur imprejur sunt framantarile cu Ionut care trebuie sa mearga la scoala si raceste prea des, uite alaturi spaimele cu poznele lui Vlad, obsesia ca suna telefonul sa-i mai vesteasca o boacana, un repros. Dar nu, nu astea le cauta Tibi. Sunt mai in adanc lungile intrebari ale ei fata de sotul indiferent pana la autism. Tibi dispera, stie ca timpul se scurge fara mila si nu va mai putea sta mult aici. Se misca intruna, se roteste, rascoleste fiecare ascunzis. Sunt replicile pentru colege si prieteni, uite-le si pe cele nerostite catre Jana, vecina vesnic nervoasa. Mai intr-un colt calcule de rate la fel de fel de banci. Intr-un adanc, ah, se zareste un cadru dintr-o veche iubire a ei din care i-a povestit cate ceva pe messenger la inceputuri. Dar unde este el? Il ingheata spaima ca poate cauta in zadar, ca el nu exista in gandul ei. Bine ca i-a trecut repede, i-ar fi fost fatala expulzarea. Tibi se rusineaza ca a putut sa-si inchipuie asta. O superficialitate. Cum crede el ca o femeie precum Claudia ar face acest pas cu el fara sa aiba o sustinere emotionala si rationala? Brusc ii revine sangele in instalatia ce pierdea presiune. Navala de-acum resusciteaza vibratia. Doar i-e atat de draga... Dar el ei? Intrebare coroziva. Si cauta, si cauta si insista, mai adanc, iar si iar, pana ce simte ca-i pleznesc venele. “Lasa asta, lasa aia/ Lasa clota, lasa oaia/ Las-o si pe magaoaia/ Ca sa...” Vocile phoenicsilor izbucnesc in camera si sparg alveola de dragoste. Telefonul Claudiei relua refrenul acesta de demult. Ahhh ! In aceeasi clipa cand ea a intors capul speriata spre telefonul ramas deschis pe masa, privirea lui a cazut in gol, s-a trezit decuplat brutal. Cu totul. O descarcare in gol, instantanee. O prabusire. Lumina cruda a zilei s-a strecurat printre perdele si Tibi se simte tras inapoi de o mana nevazuta, in timp ce potirul fermecat se pierde deja la orizont. Nu mai e capabil de nimic altceva decat sa zaca epuizat, osciland egoist intre satisfactia orgasmului si cenusa lipsei de raspuns. Claudia e deja in picioare dar pana sa apese tasta verde telefonul a amutit. Binecuvantata liniste. Butoneaza nervoasa pentru a afla cine a sunat. Nu vrea nimic altceva, se rupe de trecutul atat de apropiat, inca fierbinte. Trage un paravan ca sa nu lase acest trecut sa fie invadat de onctuoasa neliniste a oricarui apel. Grijile si propriile reprosuri adormite pana mai acum cateva clipe au ridicat din nou capetele amenintatoare. Se grabeste sa rasufle usurata cand telefonul se dovedeste a fi fost banal. Numai ca oricum mirajul s-a inchis. Se intoarce spre Tibi, ii zambeste cu duiosie ca unui copil a carui vacanta s-a terminat taman cand jocul frumos il purtase spre alte lumi. Se apleaca spre el si-i sopteste: -Multumesc din suflet dragul meu. Tibi o prinde de mana pentru un sarut. Calm, profund, rafinat. De-acum privirile lor impartasesc un acelasi trecut. -Gata. Trebuie sa plec. Si Claudia se ridica repede, cu miscari precise. In zece minute a fost si la dus, s-a imbracat sub privirile fascinate ale lui Tibi, s-a aranjat la oglinda. L-a rugat pe el sa faca patul si se bucura cand, iesind din baie cu alt chip, pe care cu greu mai poti ghici daruirea de-adineaori, camera a revenit la imaginea inocenta. Doar petalele de trandafir, tot mai fanate, s-au imprimat ca o marca. 5. Pusa priveste imprejur.’Pestera’ e primitoare, decorata cu gust in stil rustic dar cu o eleganta discreta incat chiar se poate cufunda comod in jiltul masiv de lemn, tapitat cam strident pentru gustul ei. Ziua a trecut cu bine. Daca starea asta a ei poate fi numita asa. Au plecat cu noaptea-n cap din Bucuresti si a profitat de asta sa anunte ca vrea sa doarma tot drumul, intinzandu-se pe bancheta din spate. A inchis ochii doar ca sa ramana in lumea ei si s-o lase in pace baietii. Cornel era concentrat la volan, afara se ingemana ziua cu noaptea, voia sa traga tare sa ajunga in Bacau pana la 11. Tibi parea vioi, avea chef de vorba, s-au apucat de fotbal. Pusa a macinat ore in sir intreaga ei poveste cu Bogdan. Odata si inc-odata. Se despartisera de trei ori dar acum era chiar serios. Uneori simtea ca-l intelege, il compatimea ca in noua lui viata pe care voia sa si-o construiasca alaturi de alta femeie dincolo de ocean ar avea undeva o radacina a iubirii lor de trei ani. Ea asa crede, ca a fost iubire. Cum de-a aparut Mona in toata povestea? Nu stie. Nu-si afla siesi vreo vina, nu-l blameaza nici pe Bogdan. Dar s-a revoltat de zeci de ori la gandul ca i s-a intamplat taman ei, exact cand se simtea cea mai fericita. Stie ca isi face rau singura dar se intoarce mereu, ca o victima la locul crimei, la clipa in care el a anuntat-o ca iubeste o alta femeie, cu care va pleca in America. Uite asa s-a perpelit tot drumul. Au trecut cinci saptamani de la ultima cearta, ii era rusine si acum cat se injosise pentru a-l pastra langa ea. Vedea bine ca in felul asta il indeparteaza mai cu temei, dar nu mai era stapana pe reactiile ei. Azi dimineata, iesind pe usa a inchis telefonul. Era dimineata zborului spre America si voia sa rupa orice fir cu trecutul. Dar tot la acel trecut se gandeste. In aceste ultime saptamani a sucit lucrurile pe toate partile, a plans pana la disperare si a ras de nebuna privindu-se in oglinda. A zapacit-o de cap pe buna ei prietena si, ca sa-i faca pe plac, a acceptat o iesire in oras cu un tip. Imposibil, inima ei pare a fi iremediabil pentru Bogdan. Colegii au lasat-o in pace tot drumul, chiar cand in lumina tot mai puternica a zilei se lipise cu fruntea de geamul rece al masinii urmarind goana decorului pana la ameteala. Soseaua dreapta, asternuta mai degraba prin camp decat prin sate, o ducea cu gandul tot la America. Cornel s-a strecurat prin Bacau de parca era de-acolo, cand a franat in fata Camerei de Comert a ramas nemiscat pret de cateva zeci de secunde iar ceilalti, de parca ar fi fost fermecati, l-au imitat. A fost cat sa-si traga sufletul inainte de a intra in iuresul prezentarii pentru care venisera acolo. Erau asteptati. Au instalat laptopul, ecranul era pregatit, Pusa a intrat repede in rol si a depanat expunerea. Lucrasera luni de zile pentru modelele astea noi de mobilier si acum venise momentul sa-si uimeasca toti clientii. Cornel a stat mai discret deoparte, mai mult s-a relaxat dupa drum, dar Tibi a fost mereu atent la vorbele Pusei spre a o sprijini la timp cu imagini. Dupa o pauza au raspuns amandoi la intrebari, pana seara au tinut-o in discutii cu fiecare, schimburi de carti de vizita, au distribuit pliante si CD-uri. Gazdele au fost primitoare i-au invitat aici la restaurantul acesta de sub stadion. Pusa ii zice 'pestera' pentru ca uita mereu cum se numeste. Il intreaba pe Tibi, el ii raspunde zambind de fiecare data stiind cum peste o jumatate de ora iar o sa-l intrebe. Tibi si Cornel urcasera si in tribuna de deasupra, au glumit toata seara pe seama micii vanitati a primarului Sechelariu al carui nume troneaza la intrarea in stadion. Pana la urma Cornel a plecat la hotel, voia sa mai vorbeasca in tihna cu cei de-acasa, sa faca o baie buna si sa adoarma devreme ca maine o s-o ia din loc iar cu noaptea-n cap, mai departe, spre Iasi. Au mai ramas la masa doar Tibi si Pusa. In locul zumzetului frenetic de pana acum a ramas linistea. Una limitata la masa lor pentru ca localul s-a animat cu clientii obisnuiti de seara. Chelnerii, toti baieti stilati, cu veste cambrate pe pieptul lucrat, roiau silentios de colo-colo. Chiar, gandea Pusa, aici s-a facut casting la greu. Blondul care i-a luat in primire de la intrare vine la ei si stinge becurile mari aprinzandu-le in schimb un lampion discret pe care nu-l remarcasera. Dintr-o data se simt in alt ambient. Se estompeaza celelalte mese, doar de undeva se aude o muzica de café-concert. Parca si cavitatea asta de pestera pare mai intima. Tac amandoi. Pusa priveste amar telefonul mut de langa tigari. Mut a ramas toata dupa-amiaza. L-a deschis dupa toata prezentarea pentru ca totusi undeva in adancul inimii ei spera ca va veni un mesaj de la el. S-a justificat reprosului propriu tacit ca trebuie sa-l tina deschis pentru seful de la Bucuresti. Aiurea... N-a sunat nimeni. Mai incolo este laptopul. Ce s-a mai zbatut sa faca rost firma de cartela pentru net cand pleaca la drum. Nu ar fi facut un pas fara posibilitatea de-a mai vorbi pe net cu Bogdan. Si acum? Are laptop, are net... in zadar... Toata ziua Tibi a stat calare pe calculator. Pe masina se mai enerva ca nu aveau semnal cat sa intre bine netul. Pusa credea insa ca alta era supararea lui. Acum are semnal dar nici el nu pare sa bage de seama masinaria uitata acolo pe masa. Blondul se apropie. -Ce va pot oferi? Tresar amandoi. Se uita unul la altul. Pusa se stramba usor: -Trebuie sa mergem... -Nu, de ce? Abia acum putem si noi sa ne linistim dupa ziua asta plina. Sa luam un desert pe gustul nostru. Te rog ada un meniu. -Nu prea am chef. E tarziu... dar vocea ei se pierde. De fapt nu vrea nimic. Inertia o face sa ramana pe loc. S-a trezit cu copertile uriase de piele deschise chiar la desert. -Ia uite! O pagina intreaga! S-au cufundat amandoi in lectura. -Clatite cu nuci si miere! Nu cred c-am mai mancat asa ceva... -Pai eu numai din astea fac. Vreau ceva special daca tot m-ai facut sa raman. -Deci de-acum cand am pofta de clatite la tine vin! zice Tibi razand si privirea lui ajunge prima data atat de aproape de privirea ei trista. Desi nu se gandise, acum realizeaza ca de fapt rostise mai mult decat pofta de clatite. -Ah, cum sunt barbatii... Imediat se invita la tine sa te mai si puna la munca, n-ai zis ca daca ti se face pofta ma inviti in oras....intra si Pusa in joc. -Dar nici un maestru cofetar nu se compara cu tine, pluseaza Tibi, stiind ca totdeauna un compliment e bineprimit, ceea ce se demonstreaza inca o data pentru ca Pusa se coloreaza putin in obraji, il atinge usor cu mana si revine la pagina deserturilor. -Eu vreau o inghetata cu amaretto si after eight ! si inchide meniul, se lasa pe spatarul inalt, intinde mana dupa pachetul de tigari. Tibi inca se suceste, e ca un copil care nu stie ce bunatati sa aleaga. -Gata, m-am decis si eu: tiramisu! Dar el citise si de pe pagina de alaturi. -Ce zici de un coniac de Jidvei? Pusa il priveste printre rotocoalele primului fum. Copilul se transforma in barbat. Apropie genele, cauta sa-l descopere, stie ea, barbatii sunt toti la fel. Tibi se explica : -Meritam un mic rasfat dupa ziua asta grea. Ba chiar in general... si glasul ii scade, o umbra ii ramane pe chip. Noroc ca vine blondul la timp cu paharele incalzite in care coniacul se legana umpland aerul de parfum.Au ciocnit, clinchetul i-a inviorat si gustul bun al bauturii ii face brusc volubili. -Pentru ce am ciocnit? - intreaba Pusa. -Pentru dragoste! -A! atunci cred ca am baut degeaba. -De ce? -Dragostea mea s-a dus. -Cum s-a dus? -La modul cel mai propriu. E in aer! -Cum in aer? Nu ma mai ameti... -La modul cel mai real posibil...Omul pe care-l iubesc, ma rog, pe care l-am iubit sau, nu stiu, daca si cat l-am iubit, a plecat. Nu la Focsani, nu la Bacau ci tocmai in America. O fi in avion la ora asta. Beau sa uit. Si Pusa mai soarbe o data din pahar, fumul tigarii ce ardea singura pe marginea scrumierei o incomodeaza, inchide pleoapele, se freaca putin la ochi si apoi se scutura. -E tare coniacul asta... -Dar bun. Deci ai inchis un capitol in viata ta. Dai pagina si va incepe altul. -Tu nu-ntelegi ca-l iubeeesc! De cinci saptamani incerc in fiecare dimineata sa mi-l smulg din suflet si seara adorm tot cu el in gand? -Cum s-a justificat in fata ta? -Pur si simplu ca s-a indragostit de alta. Nu stiu unde a cunoscut-o, nu stiu cum s-a petrecut totul, nu stiu daca nu cumva el demult voia sa plece sau ea l-a ademenit la pasul acesta, nu stiu.. nu stiu nimic....Pusa strange paharul in mana, priveste fix telefonul asta blestemat... -Bine dar asta inseamna ca el nu te mai iubeste, chiar daca acceptam ca te-a iubit vreodata. Pusa il sageta cu privirea, Tibi intelese brusc ca a mers prea departe. Si se grabeste sa adauge: -Se intampla ca un sentiment sa moara. Pur si simplu. Fara explicatii, oricat ai cauta vreuna. Stiu, ti-e greu, ai vrea sa intelegi, iti vine sa te dai cu capul de toti peretii dar trebuie sa recunosti ca nu poti schimba nimic. -?i-e usor sa vorbesti... Toti spuneti asa.... -Acum poate ca mi-e mai usor dar cand am fost si eu in locul tau la fel am facut. Pusa il priveste ciudat. Il stie de trei ani dar nu s-a gandit vreodata ca Tibi sa sufere din dragoste. Cat de bine ascundem sentimentele fata de altii... -Nu pot trai fara dragostea lui... -Trebuie sa poti. Oricum dragostea lui e acolo in inima ta, in amintirea ta. E viata ta, n-o poti sterge cu buretele. Ce a fost, a fost. Nu-ti rapeste nimeni trecutul. Te poti hrani din el. Dar trebuie sa accepti realitatea. Trebuie sa ti-o asumi. E conditia necesara pentru a ramane cu mintea limpede. -Crezi ca sunt nebuna? -Acum nu dar in curand...si cand ea il fulgera din priviri Tibi adauga razand: daca o tii tot asa cu fata spre trecut... -Nu exista altul ca el. -Poate ca nu. Poate ca da, insa asta nu are importanta. Oamenii seamana si se deosebesc in nuante atat de fine incat poti spune si una si alta. Oricum nu e o reteta pe care s-o aplici identic. -Sunt disperata! Si lacrimile nu mai pot fi oprite. Pusa se rusineaza de slabiciunea ei dar nu se mai poate opri. Cu lacrimile se prelinge si rimelul, o enerveaza, se simte expusa, damnata, hilara. Tibi intinde mana si cu o atingere usoara culege picatura de culoare. Ca un pictor ce si-a inmuiat penelul depune pe propriul chip un punct. Sub pleoapa de jos a ochiului drept. Si se stramba ca un clown, intruchipare de rasu’-plansu’. Pusa s-a oprit surprinsa de gest. Era o amintire tandretea. Cata poezie la baiatul acesta! Intinde si ea bratul stang si atenta sa nu-l zgarie cu unghiile ei lungi, sterge rapid cu inelarul urma lacrimei rapite. Ca si cum ar fi un desen neizbutit spre a elibera spatiul pentru unul nou. Tibi ii cuprinde palma ce se retragea, isi culca obrazul in causul ei in amintirea unui gest dintr-o alta viata. Pusa isi retrage palma, oftand. -Eliza, prietena mea, parca nici nu ma aude cand imi descarc si eu sufletul. Eu ii povestesc zilele mele nesfarsite cu ochii pe telefon, noptile in care impart tavanul in doua coloane pe care sa insir argumentele pro si contra. Si ce crezi ca-mi intoarce ea? Grija ca Sandu al ei isi ia BMW si-o sa goneasca de-acum ca nebunul. -Nu te supara pe ea. Pana la urma face un lucru bun. Iti arata, poate fara sa vrea, ca viata merge inainte cu sau mai ales fara cineva de care ne agatam cu disperare la un moment dat. Ca oricat ne-ar fi noua greu sa credem, altii au probleme cel putin la fel de mari ca ale noastre. Cine sa stea de tine cand are el insusi grijile sale? Nu te poate ajuta nimeni in afara de tine insati. -Bine dar cand el plecase in Italia o scoteam in oras in fiecare seara, ii tineam de urat... -Foarte frumos. Stii deci reteta... Dar probabil e mai greu cand trebuie sa ti-o aplici chiar tie. -Nu pot... Sunt goala pe dinauntru... -Nu vorbi asa... Sunt drame si mai mari. Uite, am o prietena pe net care e undeva prin Ardeal. Cu ea ma mai ajut sa traduc pliantele in germana. Nu e sasoaica dar a crescut in mediul acela, rezoneaza mai bine la germana, practic traieste cu gandul acolo. N-a fost casatorita niciodata. Fuge mereu cand o rog sa-mi povesteasca viata ei. Nu lasa deloc masca unei jovialitati reconfortante dar incerc sa-mi inchipui cum poti gestiona o singuratate de-o viata. Traieste aproape numai virtual. Netul o ajuta sa evadeze din micul ei orasel spre a putea cunoaste oameni. Nu e deloc o pustnica, doar ca asa s-a croit destinul ei. Ei bine, pana la urma a intalnit un om. Unul cu care, in timp, a descoperit ca se potriveste. La ea calculatorul a stat deschis non-stop, oricand online in asteptarea unui mesaj de la el. Stii, doar o mica problema a fost intre ei...cum se intampla, ori decate ori intalnesti pe cineva potrivit, intervine o problema tehnica. Nu te grabi sa zambesti... ma refer la sutele sau miile de kilometri, ma refer la starea civila. Ei bine, el era casatorit. Irevocabil. Poti sa crezi? Ea a strans din dinti si a mers mai departe. S-a resemnat in rolul ei virtual. Mai stii cantecul acela: “Aceasta mintita iubire/ Oricum e mai mult ca nimic” ? Blondul le-a adus desertul: o extravaganta inghetata captusita cu bucatele de after-eight, mentolata, cu sclipiri discrete de lichior, un tiramisu care tremura usor plutind pe o mare de sirop. S-au repezit sa se infrupte, s-au lins pe buze fiecare, au intins ca la comanda mana dupa paharele de coniac. Localul era dominat de Joe Cocker: “N’oubliez jamais!| -Si macar s-au intalnit? -Din fericire da! O intreaga poveste si acea prima intalnire a lor, o sa ti-o spun altadata. Ideea e ca trei ani de zile ea si-a croit fericirea pe masura ei. Isi facusera o casuta a lor. O casuta de email. Acolo isi lasau mesajele pentru cand nu erau amandoi online. Cuvinte mari, cuvinte numai de ei stiute, alteori doar nimicuri. Dar erau nimicurile care colorau viata lor secreta. -Ah, nu cred c-as putea rezista astfel! -Vezi, ea era fericita. -Aoleu, de ce spui la trecut? A lasat-o? Voi, barbatii... -A murit. Pusa scapa lingurita din mana si frisca sare pe tricou. Tibi da sa o curete dar ea ii da scurt cu palma. -Lasa ca-ti dau eu din frisca mea, glumeste Tibi. -Nu fi obraznic! i-o intoarce repede Pusa dar cand ii vede figura nedumerita isi da seama ca el vorbise chiar serios si izbucneste in ras. Abia rasul acesta al ei il face sa prinda curaj. -Vezi, asa ca sunt dureri si mai mari. E de-ajuns doar sa privesti cu atentie in jur si vei descoperi cate framantari. Si stii ce-a fost in inima ei? Pentru ca nici macar nu a avut cu cine sa vorbeasca despre durerea asta, nu a avut unde sa verse lacrimile. A ramas doar casuta lor de mail, dovada ca n-a fost vis. Si o candela pe desktop. Poate nadejdea unei intalniri in viata de apoi. Asa-mi place sa cred, adauga soptit, sorbind din coniac. -Tibi, ce-ti doresti tu in clipa asta? Cu privirea pierduta undeva in jos, pare ca murmura ceva. Se uita in treacat spre laptopul inchis pe cand ridica ochii si pana sa ajunga la ai ei, pe chip i-a aparut lumina precum zorile fac uitate umbrele noptii. -Am invatat ca fiecare zi in care ma pot da jos din pat si nu ma doare nimic este o zi castigata. Ma bucur de tot ceea ce primesc in fiecare clipa. E atat de frumoasa viata incat imi doresc s-o pot gusta si sa pot darui la randul meu din ceea ce primesc. Da, imi doresc sa ne putem darui noaptea asta. Si Tibi rosti aceste cuvinte cu privirea infipta in privirea ei, cu o voce sigura, dar calda, incat Pusa simte ca in tot pustiul in care s-a trezit de-un timp un suflet bun i s-a oprit in fata. Acum. Aici. -Hai! I-a raspuns cu privirea la fel de indrazneata, l-a strans de mana si a ras usor, scuturandu-si parul pe spate, uimita ea insasi de cata nebunie a putut dovedi. Parca de teama sa nu-si piarda curajul se ridica, isi culege bricheta si tigarile si rade. -Nu-mi vine sa cred, ca fac asta.... Tibi zambeste, i-e teama si lui sa nu se destrame vraja, surprins si el de cum s-au intors lucrurile. Face semn blondului, care de altfel demult era pregatit cu nota, localul era de-acum pustiu. Au coborit scarile tinandu-se de mana, chelnerii la fel de ceremoniosi dar poate o idee mai obositi se aplecau sa-i salute, sa le deschida usa, parca ar fi cu totii vorbiti sa poarte povestea mai departe in noapte. 6. Pusa se uita la firma stadionului si rade: -Bravo Sechelariule! Esti o gazda pe cinste! Da parca Pinalti era cu folcloristele... Izbucneste si Tibi in ras, protesteaza cu gesturi largi pentru ca aici nimeni nu vrea sa cumpere pe nimeni, doar sunt si ei doi calatori rataciti in noapte care cauta sa numere stelele impreuna. -Hei, dar tu ai prezervativ? Si figura Pusei devine brusc serioasa, parul ei scurt parca se zburlise intrebator. Ca un copil speriat ca pierde jucaria promisa. Infipta in mijlocul strazii, asteapta raspunsul corect de la Tibi. Care s-a oprit surprins si doar un claxon nervos si faza lunga a unui Audi il face s-o traga de mana pe trotuar. -Lasa ca gasim imediat la un non-stop. Oricum trebuie sa ne aprovizionam. Si de mana ca doi strengari pornesc grabiti cu ochii in toate partile dupa un market deschis. Tibi ia un carucior si se pierde printre sirurile cu marfa, Pusa se tine cu pasi repezi dupa el tot cautand prezervative. Murmura mereu si el ii face semn sa vorbeasca mai incet. Orice ar intreba-o gandul ei e intr-un singur loc. Sampanie, frisca, struguri, toate-i trec prin fata ochilor fara sa le acorde mare importanta. Lui Tibi tare mult ii place starea asta copilaroasa a ei de femeie ce vrea sa-i impartaseasca mangaierile. O intelege, sunt amandoi intr-o postura similara: ea in convalescenta, el intr-o epuizanta incertitudine si lipsa a unui orizont. La cassa iata si stativul cu prezervative, Tibi roseste putin, Pusa e gata sa bata din palme si parca i-a revenit vederea. Inspecteaza cate a pus Tibi in cos, a tintit raftul cu dulciuri si a ales o ciocolata amaruie. Pana la hotel au mers de brat, agale, trup langa trup. Semafoarele isi faceau semne la trecerea lor, reclamele luminoase le calauzeau pasii. Stelele? Pusa le-a zarit o clipa cand Tibi s-a oprit s-o sarute. Ar fi vrut sa lacrimeze putin, ar fi vrut sa poata arata ca nu a uitat, dar ...nimic. S-au oprit acum in fata unei vitrine. Se preface ca se uita la rochitele de pe manechine pe cand de fapt scruteaza reflexia siluetelor. Nu-i vede chipul in geam dar nu s-ar fi mirat sa vada chiar pe Bogdan. N-a fost sa fie. Oare poti primi in viata ce-ti doresti? A obosit. Se strange la bratul lui Tibi si pana la hotel merge privindu-i profilul. Sunt colegi de-atata timp si iata ca totusi nu stie cine e el cu adevarat. Iata ca la doi pasi de ea a fost mereu un barbat capabil de romantism, de inteligenta, de ce nu?! Stie ca nu-s de-ajuns pentru iubire. Dar pot fi o premiza. Ei, dar ce face ea aici? Nu de o noua amagire are ea nevoie acum... Oare ce ganduri o avea el? Prin ce tari o vrea sa plece? Cu cine? Ah, de-ar putea sti ce gandeste el acum!? Ce gandeste receptionerul aparent preocupat de ceea ce vede in calculator stie prea bine si nu-i pasa. Ce-o sa gandeasca maine Cornel n-o intereseaza. Dar Tibi? In lift il tine la distanta, fixandu-l cu privirea. Prea blanzi ochii acestia, ai grija fato! De la iesirea din lift pasii se afunda in mocheta, lumini discrete se aprind automat cu un pas inaintea lor si se sting in urma, calauzindu-i spre basm. Intr-o camera de-a ei n-a intrat nici un barbat. Cate griji isi facea ca Bogdan nu cumva sa-si piarda interesul pentru ea daca vreun detaliu din intimitatea ei nu e cum trebuie. Si uite ca altcineva ajunge intr-un spatiu al ei. Nici nu-i pasa. Cat Tibi a intrat in baie oricum n-a miscat prea multe lucruri de unde ramasesera dinainte de masa. A aranjat toate cele trebuitoare in jur, practic, sa le aiba la indemana, parca ar fi fost intr-o naveta spatiala. Si apoi s-a asezat in fata oglinzii. Se priveste lung. De fapt nu pe ea se vede ci o derulare accelerata a cate a sperat pentru sufletul ei. Ofteaza, se ridica si se opreste la fereastra. Draperiile au ramas de-o parte si de alta, de aici, de sus, orasul se compune din licurici. Multi. Doar cate unul ratacit se zareste pe sus. Incepe sa se dezbrace singura. Se aseaza apoi pe pervazul lat, isi impune sa suporte geamul rece, stie ca are de platit un pret. Asa o gaseste Tibi. Gol si el, abia cand a ajuns langa ea il vede vag in fereastra, il simte cald lipit de trupul ei. Mai arunca o privire undeva in zare si se intoarce spre sarutul lui. Tibi o ia in brate, se leagana in pasi de dans, se impiedica de scaunul ramas in fata oglinzii si se prabusesc amandoi pe patul larg, primitor. Cand Tibi se trage spre margine pentru a se desface din meleu, Pusa ii striga : -Stai ! Unde vrei sa fugi ? Si, ca o leoaica torcand, se indreapta spre el, cel hipnotizat, lipit de tablia patului. Cand sanii ei nu grozav de mari dar tare indrazneti ii ating genunchii simte un fior in tot corpul, electrizat si dezarmat. Intinzand bratele ii place sa se joace cu degetele in ciufulitul ei par blond si-o trage usor spre trupul sau, cat i se prabuseste intre pulpe. Ocolindu-i fructul ca o felina prada. Se prelinge spre el, ar asemui-o cu un sarpe, de n-ar fi atat de fierbinte. L-a fixat din priviri si e gata sa-l inhate. Pusa simte ca-i bate mai tare inima. De atatea ori a iubit, de fiecare data a pierdut. Cum trebuie sa procedeze ca sa fie fericita ? Ce vor barbatii acestia ? Ce trebuie ea sa stie spre a-i pastra ? Nu vrea sa-i vada buzele frumos arcuite, nu vrea sa cada in plasa zambetului sau, prefera sa controleze ea jocul. Ii cauta liniile fetei, barbia sau cutele fruntii. Degetele lui se plimba pe umerii ei, alearga sa-i sprijine sanii, se ridica spre ea sa-i prinda sarutarea dar ii daruieste doar varful buzelor. Ea isi pastreaza o minima distanta spre a nu-l scapa din priviri. Vrea sa fie lucida in fiecare clipa si cum de la masa a inceput sa se deschida, asteapta doar clipa in care sa-l inghita. Cine e barbatul acesta ? Ce ganduri are ? Ah ! S-a lasat cu tot trupul peste carnea lui, cu toata privirea ei spre adancul albastrului sau. Din emotia patrunderii se dezmeticeste ca adusa de val in golful gandurilor sale. Trebuie sa caute repede. Cu barbatii nu stii niciodata cand se termina. Isi controleaza cu grija miscarile bazinului, il lasa cat sa se acomodeze in ea, dar privirea ei scormoneste printre gandurile lui tot mai vizibile. Femei... Asta vede... Femei... Nici nu se astepta la altceva. Dar trebuie sa mearga mai departe. Isi incordeaza coapsele si se ridica putin, alunecand pe captiv dar exact cand sa para a scapa coboara fulgerator inghitindu-l de tot si bucuroasa ca a atins-o acolo unde si explorarea ei inseamna mai mult. Aici ar trebui sa fie alte ganduri dar iata ca sunt tot femei. Hei, dar stai asa...Acum isi da seama Pusa ca Tibi are de fapt in gand o singura femeie. O vazuse multiplicata dar toate oglindirile sunt cu chipul aceleiasi. Mintea lui e imbibata de o singura femeie.... O clipa se emotioneaza, un val dulce se revarsa cand vede ca totusi exista si asemenea barbati. Nici nu mai conteaza ca nu este ea aceea... Simte ca mare lucru nu mai poate citi in el si totusi mai incearca o data. Sa-l scuture zdravan. Si strangandu-l bine il antreneaza intr-o miscare nebuna, fara sa-l scape o clipa din ochi. O urmeaza si in respiratie si in strigatul acela repetat al daruirii. Sunt un singur trup, se despart si se cutremura intr-o ardere hipnotica dar orice coltisor al gandurilor sale nu ascunde nimic altceva decat acelasi chip. Fericita trebuie sa fie femeia aceea si Pusa se opreste ca la un semn al unei baghete fermecate. Doar pieptul se misca, respiratia e pe buze, a ramas intre ei o vibratie de-o petala. Cand se lasa cu muscatura fatala, Tibi simte explozia iar Pusa nu vede decat sclipirile multiplicate ale aceleiasi femei. Doar atat. Ce a mai fost, doar noaptea aceea a stiut. In zori, pe cand goleau paharele precum ei insisi se simteau goliti, pe cand de dincolo de dealuri ajunsese deja o raza de lumina pe trupurile lor impacate, un sunet strident i-a speriat. Era un SMS : “Am sosit cu bine.*.Bogdan “ Drumul pana la Iasi s-a spart in doua taceri de care Cornel n-a indraznit si n-a avut chef sa se atinga. Dupa doua saptamani Pusa a plecat la un job mai bun. Nu s-a mai auzit nimic despre ea. Doar Tibi a primit un mail in care-i spunea cat de mult o fericeste pe femeia din gandul lui. S-a mirat la inceput, nu apucase vreodata sa-i povesteasca despre el insusi. Pana cand intr-o zi a inteles ca si gandurile lui pot fi citite. 7. Claudia apasa acceleratia de cum iese din Bucuresti, vrea sa se elibereze mai repede. Fuge de toata acea pacla sufocanta in care se petrece viata ei de la un timp. Ce bine s-a potrivit drumul asta pana in satul bunicilor... Ori de cate ori se intoarce aici se insenineaza. Respira mai usor nu doar pentru ca e sub munte ci si pentru ca regaseste tot ceea ce s-a adunat mai frumos in viata ei. Toata lumea idealizeaza copilaria. Ea are insa mai mult, are aici acele repere de suflet care au ajutat-o in fata fiecarei greutati. Cuvintele bunicii i-au rasunat in minte, i-a fost mai usor. Bunica, Dumnezeu s-o odihneasca, o citea intotdeauna. Si privea drept si vorbea drept. Simplu. Cu atat mai profund. Din ziua nuntii ii spusese ceva. Vazuse ea ceva ce nu vazuse nimeni. Claudia era atat de fericita incat n-a priceput atunci pe moment. Se casatorea din dragoste, il iubea pe Ovidiu, el o iubea, a fost si este sigura si acum de asta, numai ca in felul lui. Abia tarziu a inceput sa apara dezamagirea, sa incolteasca disperarea ca toata fericirea proiectata la douazeci de ani devine tot mai imposibila cu cat trece an dupa an. Nu poate intelege unde a zburat dragostea de-atunci. Cum de a devenit pescuitul mai important decat familia, cum de prietenii lui sunt totdeauna rasfatati si ea doar o anexa utila... A trecut peste grija fata de ai lui si indiferenta fata de ai ei. A trecut peste instituirea prioritatilor lui si neglijarea celor ale ei. A acceptat toate deciziile impuse de el, niciodata consultata. Dar o doare ca in ochii lui nu mai gaseste nimic. A disparut tandretea, au disparut cuvintele calde, a ramas doar sexul. Si-a aparut gelozia. Cumplita. Otravitoare. Revoltatoare prin nedreptatea ei. Toate astea pana la Tibi. Nu se simte deloc vinovata. La intalnirile cu Tibi a mers cand paharul se umpluse de mult. Al cine mai stie catelea pahar. Laura o batea la cap sa divorteze si inca nu-i povestise toate cate le are pe suflet. Mioara o mustra pentru ca nu e fericita in supusenie asa cum e ea. Fetele din birou sunt care mai pragmatice, care mai nepasatoare, cum e felul fiecareia. Dar Claudia nu tine seama de nimeni, e responsabilitatea ei. Daca primul lor copil a fost ultima lor bucurie impreuna, al doilea ar fi putut fi reinnodarea sentimentului ratacit, dar s-a dovedit repede ca mai degraba a insemnat mai rau. I-a facut baieti, dupa cum orgoliul sau masculin clama. Acum e mereu atenta sa-i fereasca de apucaturile urite ale lui. Ovidiu devine violent la bautura pentru ca apoi, a doua zi, rusinea pe care totusi o arata sa-l inversuneze o data in plus. Pentru copii raman doar gesturile de parada pe care si ei au invatat a le deosebi de ceea ce ar fi de sperat de la el. Si totusi, Claudia vrea ca baietii ei sa aibe un tata. Daca ea, ca fetita, a simtit lipsa tatalui fugit de-acasa, oare cata nevoie au ei, ca baieti, de prezenta tatalui?! Asa cum e el. Asta i-a fost dat. Sufletul ei? Cine mai are ochi sa-l vada? Poate nici Tibi pentru ca si lui i-a ascuns aproape totul. Ce rost ar avea sa fie o umbra intre ei? Vede bine ca nici asa nu poate sa ramana. Au trecut patru luni de la intalnirea aceea, el a fost mai mereu plecat in delegatii. Parca fuge de ea, de unde pana atunci una doua ii aparea in cale. Nu poate sa-i spuna adevarul. Il tine bine ascuns intre gandurile care nu-i dau pace. Poate ca el nu stie, Tibi este reazemul ei. Cu el se simte egala in aspiratii, respectata ca personalitate. Dincolo de dragalaseniile lui, uneori copilaresti, vede in cuvintele lui ca o pretuieste pentru ceea ce spune, pentru ceea ce face. I-a daruit exact ceea ce avea nevoie. A vrut sa-i daruiasca si ea din ceea ce-si dorea el. Zice c-o intelege in decizia de a ramane alaturi de Ovidiu si mai ales de a nu-si minti copiii. Claudia vrea sa-si poata privi baietii in ochi cu sufletul curat. De la intalnirile cu Tibi a ajuns acasa cu un sentiment ambivalent: fericita si obosita de grija ca totul e furat. Uite ca grija asta o insoteste si aici in satul copilariei. De cum au inceput curbele astea spre Rucar a incetinit. Nu doar pentru ca era sloata ci pentru ca vrea sa se elibereze macar pentru o zi de toate. Sa se regaseasca ea, cea de odinioara. La Bucuresti baietii au ramas la socri, sa-i rasfete, a ramas Ovidiu haladuind cu amicii lui pe la baltile inghetate, ea a venit sa ia un brad din munte. Opreste la intrarea in sat, nea Fane o astepta in poarta. -Iti place fato ? Claudia se uita surprinsa la bradul asta ramuros, inalt, drept. De un verde inchis, pur, cum de mult n-a mai vazut. Nea Fane o lasa putin sa-l mangaie, sa-l miroase, apoi il insfaca si-l aseaza pe masina, il leaga zdravan. -Multam nea Fane, sa traiesti! -Doamne ajuta! -Mai raman pana maine pe-acasa pe-aici. -Apoi no bini ca s-a bucura si sufletul baba-ti. Dupa alte doua curbe uite si casa bunicilor. De cand nu mai era locuita parca intra incet, incet in pamant, dupa cum zice poetul. Curtea pustie, tinda pustie, muscatele din feresti sunt uscate de mult. Gaseste cheia la imbinarea stresinilor, aceeasi din copilaria ei, lunga, cu urechile mari, incercuind trei petale rotunde. Ce se mai chinuia pe atunci sa nimereasca pozitia potrivita in broasca, de cate ori n-o tot rasucea pana sa invete sa deschida... Pe salita ingusta asteptau si papucii bunicii dar si espadrilele ei din clasa a IX-a, cusute cu margarete. Un paianjen se lafaia pe tislaifarul cu un baietel de mana c-o fetita intr-o lume de basm: "Ciupercute de pe vale, de ce ne stau gandacii-n cale?" Deschide ferestrele sa intre aerul proaspat. In camera bunicii miroase inca a levantica, iar cand deschide scartaind sifonierul se pravale parca peste ea imaginea paltoanelor lustruite de atata purtat, costumul de sarbatoare al bunicului, rochia pe care bunica n-a mai purtat-o de la nunta Claudiei. Parca nici praf nu e pe dantelele sofisticate. Se uita lung la pozele inramate de pe pereti. Cat de fericita o fi fost bunica? Nici la nunta uite ca n-a zambit dar asa era obiceiul in momentele importante ale vietii. Uite-o pe mama, saraca. Cum e sa alegi singuratatea? Si mama inca mai zambeste. Baremi eu am fost cu gura pana la urechi de mica. Ha, ha, ce de mai nazdravanii faceam... Cand intra in camera ei, Claudia isi tine o clipa rasuflarea. Ca si cum ar astepta sa vada de nu cumva de sub patul inalt apare lungana aceea cu parul pana la solduri si care la saisprezece ani era si domnisoara si baietandru. Cartile ei, o Doamne, cat a mai citit... Apoi registrul cu foi decupate pe care l-a folosit cand a fost pentru un an bibliotecara satului. Bunica l-a pastrat ca pe un ceaslov. Drept ii ca e ca o arhiva. Cand il deschide poate sa turuie despre fiecare ce carte a imprumutat. Cand il inchide, totul dispare. Il pune de-acum in bagaj sa nu uite sa-l ia cu ea maine, are nevoie de multe semne din anii aceia frumosi. Se uita la soba, e gata umpluta cu lemne. La lumina chibritului citeste la un colt din ziarul dintre aschii. Focul se aprinde repede, tirajul o face sa vuiasca. Cand era mica-mica se ascundea dupa fusta bunicii pana se mai domolea zgomotul asta. Acum scoate asternutul din lada, alege pernele cu monograme. Imbratiseaza astfel trecutul. Cuvertura inflorata o intinde langa soba iar pe pat scoate plapuma al carei satin rosu straluceste la lumina flacarilor ce joaca si pe pereti. Cand scoate din sacosa merele cumparate de dimineata descopera ca n-au deloc parfumul pe care-l aveau acelea insirate pe sifonier toata iarna. Eh... Uitase de apa. Ia galetile din bucatarie si iese in curte. Capacul cam intepenit se da greu la o parte dar clipocitul apei din adanc parca e un salut. Nu mai e cum era, sufla din greu de-atata invartit la roata. Lavoarul compus numai din arcuiri metalice mai are doar savoniera pe care si-o cumparase pentru excursia din clasa a 6-a. Plita se incinge si cand pune mana pe cana de apa tipa scurt. A uitat. Cand da cu apa pe fata parca simte prezenta bunicii alaturi veghind sa nu uite vreun coltisor. Stergarul simplu, cu arnici, impaturit frumos la un loc cu celelalte. Camasa ei de noapte, de la saispe ani, cu poalele pline de trandafiri rosii, cu altii albi brodati pe guleras si pe decolteu. Sanii ei de-atunci, sanii ei de-acum. Cat s-a schimbat trupul ei, prin cate a trecut. cu bucurie si cu spaima. Mai topaie grabita prin camera sa aprinda o lampa, s-o aseze in fereastra de la drum, sa puna doua mere pe plita si sa goleasca si un pliculet de zahar. Cand se baga in pat chicoteste singura la primul contact cu racoarea plapumii, apoi se chirceste in vechiul ei ascunzis. Doar ca acum a luat cu ea telefonul. La lumina ecranului, scrie doar atat: "Usa e deschisa. Te astept". Apoi inchide telefonul. 8. Cand a primit SMS-ul, Tibi tocmai iesea din Pitesti. De fiecare data cand tranziteaza orasul asta uita pe ce banda sa se inscrie la giratoriul acela mare. Nu situ cum se face ca indicatorul de Bucuresti ii sare primul in ochi iar pe cel de Campulung il zareste abia cand deja s-a inscris pe directia buna. S-a intunecat putin, lumea se grabea spre casa, aerul cetos era impodobit ca bradul de Craciun cu atatea faruri, semnalizatoare si stopuri. Dimineata, telefonul Claudiei l-a prins in Sibiu. Era la clienti vechi asa ca a putut sa le turuie despre noile lor produse, nici prea multe intrebari n-au mai fost si a putut sa se grabeasca spre Claudia. Nu-i mai auzise glasul din vara, doar pe net ce mai schimbasera cateva vorbe. Pe oriunde plecase prin tara, si cautase tot mai des asta, cauta sa comunice cu ea. De nu era online tot ii lasa un mesaj. I-a povestit totul. Ma rog, aproape totul. Oricum i-a marturisit despre noaptea cu Pusa. Nu i-a fost usor. A cautat sa imbrace totul rational, sa nu para nici a scuza lamentabila si nici sa induca vreo urma de repros. A vrut doar sa-i intareasca increderea ca fata de ea tine la sinceritate si ca numai cu ea se simte cel mai liber in gandire. Nu a mai intrebat-o niciodata despre sentimentul ei. I-a acceptat postura problematica si a continuat cu o relatie ce multora le-ar fi parut ciudata. Relatii virtuale s-au mai vazut, dar a lor era greu de definit. Nici cuplu de indragostiti declarati, nici companioni de drum lung, ceva din fiecare si mai ales ceva care nu e bine statuat, nici macar exprimat. Tibi a cunoscut multe femei. Fiecare cu farmecul ei. Si totusi Claudia inseamna cel mai mult pentru ca langa ea se simte cel mai bine. Cel mai adevarat. Desi slab, ea ii da incredere. Desi adesea sovaielnic, ea ii arata simplu ce optiuni are. Desi tacuta, cuvintele ei spun cel mai mult. Un singur lucru nu i l-a spus. Cat ar fi el de grabit, in Campulung incetineste cand trece pe portiunea caselor vechi. Ca si cum ar tranzita putin prin alt timp. La intrarea in sat isi da seama ca n-o intrebase ce numar are la poarta, cum arata casa bunicii. I-a vorbit de locul asta de multe ori dar nu i-a ramas in minte o infatisare anume, toate povestile ei par a fi fost plasate in spatiul magic de dincolo de gard. S-a intunecat de-a binelea, pe drum e pustiu. Ruleaza incet, se uita in fiecare curte pana recunoaste masina Claudiei. Isi face si el loc in curte, la fereastra palpaie lampa, cu primii fulgi pe obraz apasa clanta veche a casei. In camera miros de mere coapte, jarul arunca pe pereti lame rosietice pe langa usa incovoiata a sobei. A stins lampa, orice legatura cu lumea. Trupul Claudiei ardea. S-a mulat dupa el si a luat-o in brate. S-a amuzat sa-si sincronizeze respiratia cu a ei. Cat a dormit, ce a visat, Tibi nu stie sa spuna. Dar a fost cel mai dulce somn de barbat pe care si-l poate aminti. In linistea de-afara si dinlauntru s-a simtit cel mai acasa, implinit. Cand buzele ei se jucau cu lobul urechii drepte s-a infiorat, trupul i s-a desfacut ca plutind pe o apa linistita si a intarziat sa tina ochii inchisi precum facea de copil sa mai pastreze visul sub pleoape. Si Claudia a vrut sa se rasfete, a intins bratele ca el sa scoata camasa de noapte a copilariei. S-au sarutat mai intai usor, ca si cand ar fi marcat un teritoriu, revenind apoi apasat, iar si iar, aici si aici si aici. Tacuti, par totusi ca vor sa-si spuna ceva. Zambesc amandoi in intuneric cand, nerabdatori sa ajunga la gandul cel mai ascuns, el se trezeste dintr-o data pe drumul ei de mult deschis. Intrand tot mai adanc, simte bucuria unei revederi. Parfumul se imprastie in camera micuta, respiratia e tot mai sacadata de goana aceasta dupa un raspuns. Tibi trece repede acum de toate gandurile acelea ale ei, fara sa scape ca parca sunt mai intunecate si mai crispate. I se strange inima ca pe acelea nu i le poate alunga dar tinta nu-i decat intr-un singur loc. Claudia desluseste de-acum si ea printre gandurile lui. O arde toata aceasta noapte pe care numai aici ar fi putut-o avea, singurul loc unde este ea cea cu adevarat. Si se deschide pentru el caci daca nu poate rosti, trebuie totusi ca el sa stie gandul ce i-l poarta. Ii vede concentrarea cu care o exploreaza, indarjirea cu care ii rascoleste printre ganduri si atunci se ofera tot mai mult, trupul ei se ridica in intampinarea lui si cand miscarile lor devin sincrone raspunsul e tot mai aproape. Acum intelege si ea de ce in mintea lui i se pare ca se uita intr-o oglinda. Toate celelalte ganduri ale lui sunt mici si molcome, de fiecare data plasate dupa chipul ei. Patrunzand el mai adanc, ajunge si ea mai aproape de cel mai intim. Sunt acum o singura forma incandescenta, un meteorit in spatiu in cautarea unui adevar. Cand ultimul strop de energie a explodat, pe cerul amandorura au citit acelasi raspuns: "Da! Cand moartea ne va uni!" 9. Mesaje offline Claudia catre Tibi: Cand am intrat in biserica, in dimineata de Ajun, am simtit ca sufletul mi se linisteste. Cand parintele m-a intrebat ce am de marturisit, am soptit cu greu. Mi-a spus ca intelege dar ca la impartasanie sa merg doar cand voi primi dezlegare. A fost un Craciun cu mirosul de brad al unui timp si al unui loc adevarat. Urmeaza un timp al unui purgatoriu asumat. Sper sa fie sub semnul acesta: "I se iarta mult caci a iubit mult". Tibi catre Claudia: Cand am dat si ultima fila a cartii, am simtit pentru o clipa precum Carturarul dinainte de Miezul Noptii. Intr-adevar, spusele lui s-au dovedit a fi adevarate. “Iti vei afla calea proprie catre iluminare pe rogojina de ruga a carnii”. La urma urmei, el a inteles de atunci sensul vietii mele in acesti cativa ani. Pe rogojina de ruga a carnii eu am gustat dulcele si amarul. Am primit un mail de la Zsolt. De cand a facut site-ul pentru Korosi Csoma Sandor a ramas cu gandul la calatoria aceluia, pe jos, de aici pana in Tibet, cautandu-si identitatile istorice. Acum vrea sa mearga si el in cautarea identitatii personale. Iata ce-mi scrie: "Citesc o carte scrisa acum 20 de ani de cineva care s-a dus pe urmele lui. Descrie ce dificultati avea Csoma cand a pornit in drum (acum 200 de ani), apoi descrie dificultatile lui ce a avut acum 20 de ani, iar eu stiu despre ce vorbesc ei, inteleg, fiindca o mare parte a dificultatilor (azi, 2007) le intalnesc si eu - si in acest fel straniu, soarta lui Csoma, a mea, si a mai multor oameni intra intr-un dans comun. Vrei sadansezi si tu?" Dragostea mea, da, vreau. Pentru a ajunge la intalnirea cu tine trebuie sa ajung la intalnirea cu mine insumi. Nori-n casa-au cazut ceasu-n gol a batut Fiindca taci, fiindca taci Fiindca taci, fiindca taci Dar cat de mult...te iubesc.... Cand tu taci... [*] "Cand tu taci", muzica si versurile: Victor Socaciu |