| Teatrul Marin Sorescu din Craiova http://www.tnc.rdscv.ro/ Olimp in carje de Dusan Stankovic |
| Spectacolul "Olimp in carje" al Nationalului craiovean pare, o data in plus, a sta sub semnul amagitoarelor aparente. Titlul, subtitlul si numele personajelor feminine ne flutura pe orizontul de asteptare, celebra sintagma a unui amurg al zeilor. Nicolae Coande [*], ghid prin acest muzeu al carui curator, ca sa pastrez modelul comparatiei, este regizorul Mircea Cornisteanu, ne arata un Olimp "vazut ca ruina a existentei umane". Si continua ghidul: "Tragicomedia existentei umane surprinde in adancime bulversarea principiilor care deriva dintr-un Olimp decazut din statutul sau de panteon al zeilor." Iar noi, trecatori prin acest muzeu al vietii, ne asteptam sa vedem o diorama in consecinta. Mai putin cu morga stiintelor naturale si mai degraba cu verva anecdoticului. Cele trei zeite pot fi foarte bine si "gaitele" lui Kiritescu, sunt si caragialiene sau te duc cu gandul la Musatescu si numele istorice ale personajelor. E numai o pista falsa. Poate si pentru ca, totusi, textul lui Dragan Stankovic nu e prea generos in povestile Atenei, Sofiei si Feliciei. Aceasta lipsa de consistenta trebuie suplinita cumva si de aici condimentele cu care vine fiecare in parte, usor cu asupra de |
| “Parelnic” |
 |
 |
 |
| masura. Dar atentia trebuie indreptata mai departe de aparenta banalitate a conversatiei. Ai zice ca e derizorie. Marile spirite care pe vremuri dezbateau idei filosofice ajung sa comenteze preturile din piata sau sa se agate de evenimente precum achitarea facturii de la energia electrica. Numai ca viata e compusa si din asemenea "trivialitati". La orice varsta, la orice altitudine olimpiana. Un zeu poate gandi lumea si cu detaliile acestea. Nu, in nici un caz, Atena, Sofia si Felicia nu sunt "foste" zeite. Ele "sunt" zeite. Timpul nu are relevanta pentru divinitati. Trebuie cautat dincolo de aparente. Nu carnea face o zeita. Mirela Cioaba, Tamara Popescu si Iosefina Stoia sunt zeite prin ele insele. Formele lor pot insela dar trebuie cautat mai in adanc. Pentru ca formele sunt supuse timpului pe cand zeii nu acolo salasuiesc. Pentru a vedea un zeu trebuie sa fi trait un timp, sa fi acumulat experienta de viata. Sa cunosti. Numai asa o poti privi pe Mirela Cioaba. In ochii ei nu incape timpul: aceeasi vivacitate a ocheadelor de neastampar, acum ca si in urma cu, sa zicem, douazeci de ani, in «Trei gemeni venetieni». Buzele si rostirea decisa, apasata, bataioasa chiar, sunt amprenta ei dintotdeauna. O recunosti pe Tamara Popescu ? Grabitii ar cauta-o pe cea din rolurile de ingenua. Un initiat ii va regasi aceeasi poezie a ochilor ei. Acolo salasuieste zeul. Iosefina Stoia este ca un sfinx. Simpla ei prezenta umple spatiul spiritual. Cu zambet sau suspin. Cele trei zeite se joaca acum de-a oamenii. La un moment dat, de-a oamenii in varsta. Un zeu are grija de toti copiii sai. Sofia spune ca viata incepe abia din clipa pensionarii. Cand scapi de morisca responsabilitatilor si acumularilor. Cand agonisirea cea mai importanta, de intelepciune, te ajuta sa vezi. Divinul mai ales. Atena gusta viata si la aceasta varsta. Tocmai pentru ca a facut-o dintotdeauna, pentru ca amintirea paradisului poate fi identificata indiferent de anii increstati pe raboj. Zeitatea nu presupune doar artificiile ci si metamorfoza in scrum. Cum altfel ar putea un om sa duca plosca unui muribund ? Cum ar putea el sa nu capoteze privindu-si propriul viitor ? Numai o zeita poate face suportabila transformarea unui final anuntat dar in acelasi timp ignorat, totdeauna surprinzator. Credeam ca necunoscutul sperie. Zeita avertizeaza: ai grija de cel ce-ti pare cunoscut ! Certitudini avem rar. Parelnic ne este cel mai adesea cuvantul atata timp cat imprevizibilul pandeste dupa fiecare colt. Suntem doar oameni. Ni se pare ca stim, ca |
 |
| am cunoaste. Doar ni se pare. Ne construim falsi idoli. Olimpul nostru e acum televizorul dupa cum ne-o arata franc regizorul. Ne-am construit o mitologie a epocii. Telecomanda e bagheta magica pentru a ne muta dintr-o legenda in alta. Miturile de acum sunt stiintifice, asa ne spune din ecran doctorul Corni, ritos, asa a ajuns sa propovaduiasca si Sofia dupa vrafurile de pagini citite. Si deodata vine cineva ce ne pare cunoscut. Cand reactia noastra tine de vulnerabilitatile noastre si mai putin de intelepciune. Intelegem prea tarziu ca a venit Sorocul. Domnul Soroceanu. Ingerul recrutarii pe lumea cealalta. Ca in «Meet Joe Black», ingerul nu doar ca pare cunoscut, dar se si apropie cuceritor de fiecare. Si doar fusesem avertizati. Dar cine ar fi putut rezista privirii lui Angel Rababoc ?! Voi care cititi aceste randuri, de veti ajunge ca domnul Soroceanu sa vi se para cunoscut, feriti-va privirile din calea lui ! Ingerul acesta parelnic tine balanta intre «cunoscut» si «necunoscut». Domnul Movila este «cunoscutul». (Ca personaj, caci altfel machiajul consistent il face de nerecunoscut pe Valeriu Dogaru). Este si el un trimis al zeilor. Nici in mitologie nu exista o justitie cum ne place noua muritorilor sa credem ca am statuat. Dar in mod cert Olimpul pune suflet. Asa se explica vizita la capataiul iubitei din tinerete a domnului Movila. «Necunoscutul» da buzna, «patrunde-n casa si in gand». Marian Politic este impins in scena cu agresivitate. Este insa agresivitatea unui inocent. Pentru ca dincolo de masca avem revelatia unui |
| unui fermecator tanar. Este el un Paris developat in negativ ? Se misca admirabil intre zeite, replicile au savoare si se succed cu un ritm debordant. Vitalitatea talentului sau si rezonanta spirituala cu zeitele explica succesul acestei scene. Cea mai reusita din spectacol Tanarul este cel sacrificat. S-a ridicat impotriva zeilor. Nu este un Prometeu ci mai degraba un miel. Nu este el un miel imaculat dar dupa ce este sacrificat in urma sa apar mai degraba semnele inocentei. Aruncat porcilor precum margaritarere, putem citi aici si avertismentul christic. "Dar piara oamenii cu toti/ S-ar naste iarasi oameni". Doar Olimpul dainuie, chiar daca zeii au chipuri mai greu de deslusit. "Comedia ultimelor zile", dupa cum spune subtitlul, este de altfel un spectacol gandit dupa regula olimpiana a frumosului geometric. Viorel Penisoara- Stegaru a creat un spatiu de joc, spatiul vital, care se deschide spre cele patru puncte cardinale. Mai intai treimea zeitelor, a intimitatii cu dulce si amar. Apoi usa dinspre afara. Pe acolo pe unde intra si moartea: necunoscutul, cunoscutul si cel ce-ti pare doar cunoscut. Parelnicul mesager al pacii. Al pacii eterne. |
| [*] Nicolae Coande "A fost sau... n-a fost comedia ultimelor zile?" Supliment de cultura - Nr. 99, 21-27 Octombrie 2006 http://www.supliment.polirom.ro/article.aspx?article=535 |
 |
| Tamara Popescu, Iosefian Stoia, Mirela Cioaba |
 |
« Olimp in carje »... sau ... « Comedia ultimelor zile » De Dragan Stankovic Traducerea Mihai Axente Regia Mircea Cornisteanu Scenografia Viorel Penisoara Stegaru Distributia : Sofia Mirela Cioaba Atena Tamara Popescu Felicia Iosefina Stoia Dl.Movila Valeriu Dogaru Soroceanu Angel Rababoc Junior Marian Politic Marius DOBRIN 3 iunie 2007 |
| Marian Politic si protagonistele |
| Angel Rababoc si Valeriu Dogaru |
| Dragan Stankovic |
| Imagini preluate din Caietul Program redactat de Nicolae Boangiu Fotografii realizate de Constantin Padureanu |