Romeo si Julieta

Julieta in Craiova

De Julieta am citit cu ocazia avanpremierei intr-un ziar local. Ca are 26 de ani dar arata de 14, cantarita cu plasture cu tot, plasturele de pe un picior unde s-a lovit la repetitii. Povestind ca sosind prima oara in Craiova a luat tramvaiul, desi Craiova nu are tramvai. Cum voia sa mearga intr-o vizita la adresa Craiovita numarul 9 si i s-a explicat ca de fapt e vorba de cartierul Craiovita Noua...
Ei bine, articolul acela din 'Editie speciala', pe langa indemnul de a merge la teatru spre a vedea sanii dezgoliti ai Julietei, are meritul de a fi introdus-o pe Julieta asa cum este ea in interpretarea Oanei Bineata. Ea are datele fizice ale personajului, ea ofera prin joc o varianta plauzibila pentru o fetita indragostita. Copilaroasa prin atitudine, pentru ea totul este o joaca pana la intalnirea lui Romeo. O cu totul alta abordare decat in obsedanta referinta a lui Zefirelli. Pe marginea patului, dand din picioare chicotind cu doica si mama ei, Oana este perfecta. Alergand nebunateca prin sala, pasind pe fotoliile unui rand lasat liber, apoi brusc aparand in loja din spate, dansand in baia de lumina a unui reflector care o urmareste, este o intruchipare a exuberantei copilaresti. Sunt scenele cele mai frumoase ale celor doi indragostiti. Romeo paseste de pe un fotoliu pe altul, incordat si in acelasi timp transfigurat de flacara dragostei pentru Julieta de la capatul celalalt, alergand spre imbratisare exact cand rostisera 'la revedere'.
Julieta este incantata de propunerea nuntii cu Paris, e doar un nou joc. Cu ce o cucereste Romeo? Nu stiu. Pentru mine nu este vizibil. Dar ce contez eu? Important era ca ei sa-i placa. Tot timpul Julieta e cea care conduce, ea se maturizeaza brusc intr-un ceas de joc, devine dintr-o data o femeie care stie sa implineasca pasiunea. Apoi are puterea de a intra in jocul sortii cu luciditate, de a intelege totul, asa cum noi toti cu greu putem intelege asta dupa o viata. Asa este Oana. Un capriciu. Cu atata personalitate incat convinge si prin contradictoriu. Acesta este spectacolul ei. Aproape exclusiv.
Nu vreau sa-l nedreptatesc pe Romeo. Doar ca el ramane in limitele, onorabile desigur, ale unei interpretari corecte. In ochii mei este dezavantajat de costum. Esteca toate celelalte voit modern, de undeva de "dupa blocurile gri". ?i totusi mai putin firesc, nici chiar ca in cartier, nici chiar ca al unui tanar non-conformist de azi. O predominanta de negru uzat, saracacios, care sterge din culoarea jocului acestui Romeo interpretat de Catalin Baicus. De altfel mai este si semnul calvitiei remarcat in ciuda tunsorii la zero. Romeo oscileaza cam brusc intre romantismul blajin si visator la agresivitatea unui baiat de baiat. Cel care il potenteaza este parintele Lorenzo. In fata lui are cea mai profunda infatisare de barbat. De altfel acesta este si meritul lui Adrian Andone, ca da nastere unui Lorenzo care este chintesenta intelepciunii, credintei, a vietii. Pacat ca rolul lui Principelui nu este de o anvergura mai mare spre a fi alaturi de Lorenzo un al doilea pilon de forta pentru ceea ce trebuie sa insemne viata. Angel Rababoc, imbracat in alb, apare prea putin fata de negrul lui Lorenzo.
Dezechilibre mai exista in piesa. Cele doua familii rivale nu sunt, paradoxal, la fel de vivace pe scena. Valentin Mihali imprima Capuletilor propria sa personalitate ludica. El nu sta o clipa locului, fie si numai din priviri. Spre deosebire de Tudorel Petrescu, un Montague tacut, pierdut in decorul intunecat. In familia sa mai degraba Monica Modreanu exteriorizeaza mai mult. Ea este masca tragediei pe cand Cerasela Iosifescu este o Lady Capulet care incanta sala mai ales in jocul ei cu Paris. Marian Politic este adevaratul 'june prim' al teatrului craiovean, adus mereu la partituri bufe. Aici impune prin joc, mai ales prin cel dincolo de replici, in scenele dinamice de un comic spontan.
Suntem totusi invitati in Italia, comedia nu cedeaza nimic. Doica Natasei Raab este la fel de stralucitor ca al echipei Capuletilor unde numai Tybalt da chip urei. Violenta nascuta din ura aminteste la inceput de 'West Side Story' numai ca dansul actorilor romani e pe undeva frant exactcand ar trebui sa explodeze.
Este de altfel dilema intregului spectacol. Cat de fidel poate ramane unei montari clasicedupaShakespeare, cat de modern poate fi spre a cuceri publicul de azi? Cat conteaza varsta spectatorului? Este o blasfemie sa amintesti de Leonardo di Caprio pentru cine a cunoscut mai intai pe Laurence Olivier?
Mai putem asculta noi acum tiradele originale? In intregime? Mai pot rosti actorii versurile incarcate de metafore si de simboluri intr-o lume obisnuita tot mai mult spre cultura imaginii si muzicii? Cat de credibila ramane povestea pentru tinerii care cunosc mai degraba viata reala de acum decat transfigurarile artistice de veacuri? Noi nu mai putem fi spectatorii lui Shakespeare. Atunci un barbat juca rolul feminin, acum e de neconceputcaJulieta sa nu se dezbrace pe scena. Atunci poate ca se extaziau la versurile sofisticate, acum coloana sonora care se aude din boxe profesioniste ne facesa vibram. Regizorul Yiannis Paraskevoupoulos a inserat si jocul de-a replicile originale, a lasat si o schimbare de decor la vedere, a dinamizat jocul si a incercuit sala in final cu actorii rostind numele si aratand fotografiile atator indragostiti. Cuvantul regizorului, 'Romeo trebuie...', din caietul program este dedicat "in memoriam Lia si Vasilis".
Intervievat de Patrel Berceanu, el declara: "Piesa se adreseaza tineretii noastre, cand lipsea experienta si totul era liber. Ne indragosteam fara teama atunci, pentru ca nu stiam... cred ca peste un an nu as mai simti nevoia saregizez aceasta piesa pentru ca dragostea ideala mi se va parea nostima."
Asta o spune la 34 de ani.
Ramane de vazut cum va gandi peste un an. Pana atunci ramane de vazut cum vor veni tinerii, cum vor intelege ei acest spectacol pentru doua vise, dupa cum le propune regizorul grec: 11 tablouri cu visul lui Romeo, 6 tablouri pentru cosmarul Julietei.
Care este farmecul acestui mit ? Catde slefuit este sanul statuii  Julietei din Verona? Semn ca dincolo de estetica savanta ramane ceva simplu care dureaza. Pentru ca rezoneaza cu ceva din noi.
Asta seara la stirile TV in cateva minute e vorba de un tanar care a impuscat-o pe cea care nu voia sa-i raspunda dragostei lui, dupa care s-a sinucis.
 

Marius Dobrin
25 septembrie 2005

P.S.
"Romeo si Julieta" este premiera care inaugureaza noua stagiune a teatrului craiovean care acum isi personalizeaza titulatura: 'Teatrul National Marin Sorescu'. Cu sala mare denumita 'Amza Pellea' si sala mica 'I.D. Sarbu'.
Directorul general, Mircea Cornisteanu, vorbea in cuvantul de deschidere ca nu a mai existat o premira craioveana a acestei piese de peste 100 de ani.

'Romeo si Julieta'
de William Shakespeare
Traducerea: Dan Amedeo Lazarescu
Versiunea scenica: Mircea Cornisteanu
Regia: Yiannis Paraskevopoulos
Scenografia: Lia Dogaru
Selectia muzicala: Kosmas Efremides

Romeo  Catalin Baicus
Julieta  Oana Bineata
Montague Tudorel Petrescu
Capulet  Valentin Mihali
LadyMontague Monica Modreanu
Lady Capulet Cerasela Iosifescu
Lorenzo  Adrian Andone
Escalus  Angel Rababoc
Doica  Natasa Raab
Mercutio Dragos Macesanu
Paris  Marian Politic
Tybalt  Nicolae Poghirc
Rozalina  Adela Minae
Benvolio Mircea Tudosa
Petrucchio Emanuel Popescu
Tyberio  Dragos Spahiu
Pietro  Cosmin Radescu
         
Imagini preluate din Caietul program
Fotografii executate de Constantin Padureanu si Florin Chivu
1