LECŢIA 4

Fără motivare nu există impuls şi puterea de a rezista la învăţare. Învăţarea se face în trepte, cu o gradare a cerinţelor, cu pretenţii dozate. Succesul vine atunci când cerinţele nu sunt nici mici nici mari.

Creativitatea în gândire şi căutarea de soluţii ale problemelor dezvoltă o gândire a posibilităţilor şi alternativelor.

Se vor evita stările de pesimism, conformism, frică, prejudecăţi, rutină.

Superioritate are cel care, în afară de a vedea şi a auzi, îşi pune forţele în joc şi îndrăzneşte să încerce. Un bun exemplu este cel al regelui şi al vizirului.

Tehnicile de învăţare sunt utile pentru a şti cum să fie folosite cât mai eficient propriile posibilităţi şi caracteristici în ceea ce priveşte acumularea informaţiilor.

Fenomenul sinesteziei constă în folosirea a cât mai multe organe de simţ concomitent. De exemplu, un degustător de vinuri foloseşte mai multe simţuri: mirosul, gustul, auzul (sunet), ochii (culoare). Sinestezie este, de asemeni, extinderea unei informaţii spre alte simturi, cum ar fi mirosul uni trandafir, acesta evocând culoarea roşie etc. Oamenii cu memorie fabuloasă folosesc sinestezia. Un cuvânt sau un număr vazut scris are corespondenţe, pentru ei, şi în alte sisteme senzoriale. Şereşevschi spunea despre profesorul Vâgotschi că acesta avea o voce galbenă cu aspect plat şi gust sărat. Se recomandă aşadar a experimenta fizic informaţia.Un alt exemplu este cel al copiilor: când vor să descrie ceva de dimensiuni mari ei îşi deschid larg braţele, iar pentru ceva mic ei arata cu degetele.

Unii psihologi recomandă răspunsul fizic total RTF care înseamnă experimentarea imaginativă cu antrenarea simţurilor şi a întregului corp. Se recomandă utilizarea ambelor emisfere cerebrale (emisfera stângă ţine de logică, gândire din aproape în aproape, abstracţia, iar cea dreaptă guvernează imaginaţia, intuiţia, fantezia), aceasta însemnând a gândi în imagini, vizualizări picturale, nu doar în cuvinte şi a memora imaginile respective. Noile chipuri se reţin prin asociere cu cineva cunoscut, acest lucru producându-se aproape insesizabil. Când se doreşte a se reţine o informaţie, trebuie asociată conştient cu cea mai apropiată informaţie cunoscută observând asemănările şi diferenţele.

Elementele metodei Lozanov sunt:

1. Utilizarea nivelului de unde cerebrale alfa pentru a dezvolta „o percepţie calmă şi intuitivă a datelor prezentate în scopul memorării”.

2. În 1955, Georgi Lozanov a descoperit că există o disponibilitate spre ideile şi emoţiile comunicate şi transmise pe calea cuvintelor, a gesturilor şi a atitudinilor, aceasta fiind un instinct numit „imprinting”. Un exemplu în acest sens este cel al puilor de animale care îşi urmează părinţii. Această disponibilitate se identifică cu sugestibilitatea, existând în diferite grade la toate fiinţele umane. Stimularea acestei disponibilităţi face ca să se elibereze marile rezerve energetice aflate în strafundurile inconştientului, creând starea de „hipermnezie sugestivă”.

3. Un alt element este folosirea muzicii; se utilizează stilul baroc, care are un ritm stabil de un sunet pe secundă, muzica lui Händel, Bach etc.

4. Materialul este prezentat într-o formă ritmică, sincronizată cu ritmurile corpului şi ale minţii. Informaţia este împărţită în fragmente scurte sau mici expresii, rostindu-se o expresie la intervale de 8 secunde, pe intonaţii diferite pentru a înlătura monotonia unui ritm constant. Lozanov a studiat corelaţia ritm-învăţare. Dintr-un material prezentat cu pauze de 1 secundă se reţine 20%, daca pauzele sunt de 5 secunde se reţine 30%, iar la pauzele de 10 secunde se reţine 40%. Cercetările au demonstrat că o pauză între unităţile de informaţie oferă celulelor creierului posibilitatea de a se odihni un moment.

5. Atitudinea şi comportamentul profesorului (gesturi, tonul vocii, expresia facială) trebuie prestabilit pentru a transmite elemente de creştere a motivaţiei şi a încrederii în sine.

Se constată îmbunătăţirea metodei de învăţare în timp: în 1966 Lozanov raporta 100 cuvinte/zi, în 1974 - 1800 cuvinte/zi. În 1977 s-a raportat o reţinere în memorie de 3000 cuvinte/zi în care studenţii au reţinut într-un interval de 6 luni 88% din materia predată, iar după 22 de luni au reţinut 57% fără a se face reîmprospătarea cunoştinţelor. În anii `80 metoda a început să fie ocultată.

Lozanov afirma: „O dată ce ai învăţat să-ţi deschizi mintea, capacitatea de a memora şi de a-ţi reaminti pare aproape nelimitată, neexistând nici un alt punct de blocare”.

6. La un institut francez se foloseşte o metodă asemănătoare sugeostopediei. Se folosesc o serie de sugestii care deschid emoţia şi exprimarea total liberă. Cursanţii primesc alte nume şi ajung să-şi depăşească jena de a se exprima. Critica nu este admisă. De exemplu, fiecare cursant îşi face o listă cu 10-15 momente din viaţă când a avut emoţii puternice; evocarea personalizată a unui eveniment creează emoţia care, prin diferite sugestii, este menţinută în conştient pe perioada învăţării.

7. După ce se folosesc de metoda de relaxare Schultz şi metoda exprimării total libere se obţine o stare de învăţare în care practicantul devine atât de dornic de a învăţa încât face un mare efort de a se abţine să înceapă chiar în momentul respectiv, înainte de a termina autosugestia. El simte dinamismul plăcerii de a învăţa care creşte gradat. Se memorează la niveluri miraculoase, iar acest lucru trebuie să fie pentru cursant ceva absolut normal, să se bucure de această stare fără a pune întrebări de genul: „Cum se poate?”, „Cât se poate?”, „De ce se poate?” etc. El trebuie doar să se autosugestioneze permanent pozitiv şi să se bucure de abilitatea obţinută folosind-o .

8. Repetiţia ajută procesul de învăţare, dar monotonia ei îl împiedică. Astfel, Lozanov foloseşte intonaţia şi ritmul (acestea se produc în emisferă cerebrală dreaptă):

-Ton normal (declarativ);

-Ton şoptit (încet, ambiguu);

-Ton dominant (autoritar).

9. Metoda lui Lozanov are efect de avalanşă: depa 7 zile (sesiuni de învăţare) se distinge o creştere netă faţă de prima zi. Sugestionarea prealabilă duce la creşterea cu 60% a performanţelor. Sincronizarea cu respiraţia duce la o îmbunătăţire cu 78% a asimilării imediate. Toate se potenţează, au un efect cumulativ. Se recomandă repetarea cu ritmul: memorare pe apneea pe plin, pauză, expiraţie, inspiraţie, repetare pe apneea pe plin.

Psihologul Alan Lakein recomanda folosirea din plin a întrebării: „Care ar fi modul cel mai bun de a-mi folosi timpul acum?”

Arthur C. Clarke spunea: Singura cale de a descoperii limitele posibilului este de a merge dincolo de ele, în imposibil”.

Cercetările moderne eu relevat că psihicul uman nu are, în mod real şi absolut, limite; dimpotrivă, este parte a unui domeniu infinit al conştiinţei care cuprinde tot ceea ce există dincolo de spaţiu şi timp, în realităţi neexplorate încă (The Holotropic Brain)

Autosugestii:

1. Îmi place foarte mult să învăţ acum.

2. Resimt o stare profundă de calm şi sunt deschis către noile idei şi cunoştinţe acum.

3. Dau întotdeauna răspunsurile corecte la momentul potrivit.

Autor: Capuşneac Ioan-Mîndrişor