Teemu
Makinen despre Hugo Pratt:
"La
prima vedere, Pratt pare un artist dificil. Nu numai ca stilul sau pare
pe alocuri ciudat, dar intreg ritmul povestirii este mai lent decat in
albumele obisnuite de benzi desenate. O intreaga pagina poate fi dedicata
unor capete
vorbitoare sau unor tablouri statice ce creaza atmosfera, iar alteori
actiunii pure, neinsotita de text. Pratt a fost un mare povestitor si chiar
daca multe din albumele sale pot fi considerate ca fiind inchinate aventurii,
cel mai important factor este nostalgia si atmosfera unor timpuri trecute.[...]
Unora, stilul lui Pratt le poate parea brut. Totusi, el a fost un perfectionist
in ceea ce priveste colectarea materialului documentar. Fiecare detaliu
neinsemnat, mergand pana la modelul unui nasture, are un echivalent
in lumea reala [...] Pratt era interesat, mai degraba, de aparenta
generala si de jocul de lumini si umbre. Unele masini, cum ar fi automobilele
si trenurile, au fost redate cu un realism extrem (*). Stilul de
desen al lui Pratt nu a fost unul fix, ci unul adaptat ritmului povestirii.
Linii nefinisate si unghiuri de vedere stranii subliniaza intensitatea
actiunii, pana la nivelul abstract.
Pratt
a lucrat si ca scenarist, pentru prietenul sau Milo Manara. Pentru a estompa
si mai mult granita dintre viata reala si fanteziile lui Pratt, Manara
l-a transformat intr-unul din personajele benzilor sale desenate - H.P.,
maestrul aventurii."
. (*) asistat de Guido Fuga
Viata lui Hugo Pratt este, se stie, un veritabil roman - este de parere Patrick Albray, autorul paginilor dedicate lui Pratt in site-ul Univers BD. Dominique Petitfaux, autorul cartii "De l'autre côté de Corto", caruia Pratt i-a acordat lungi interviuri, si-a structurat lucrarea in doua mari capitole, radical diferite: "La ballade de Hugo Pratt", consacrat albumelor aparute pana in 1990 si "Hugo toujours un peu plus loin" dedicat, desigur, autorului seriei Corto Maltese. "Nu incape nici o indoiala ca viata lui Corto Maltese este una din vietile lui Hugo Pratt", tine sa demonstreze Dominique Petitfaux. Iata mai jos cateva extrase din capitolul al doilea:
"Trebuie inteles ca stilul meu actual este rezultatul unei intregi vieti de cautari: am lucrat cincizeci de ani pentru a ajunge sa desenez asa. Acum am inteles totul despre desen si as putea, in sfarsit, desena ca Milton Caniff, sau ca Alex Raymond, sau ca Walt Disney. As putea desena in orice stil."
"In ceea ce ma priveste, cred ca banda desenata ar putea fi o arta, dar n-as putea sa ma definesc eu insumi ca fiind un artist. Daca unii vad in mine un artist - foarte bine, dar eu ma consider un autoor de benzi desenate, chiar daca nu-mi place aceasta expresie, benzi desenate. As prefera mai degraba ceva de genul literatura desenata sau desene scrise ("dessins ecrits"). Si daca spun uneori ca sunt un artizan, este pentru ca alaturi de mine se afla coloristii, culegatorii de litere, desenatorii care ma ajuta la decoruri, editorii - Casterman are curajul sa editeze un tip ca mine, cu povestile sale nu prea catolice - traducatorii, fotogravorii, tipografii.... Sunt atatia oameni care isi au partea lor de munca in ceea ce fac eu incat consider activitatea mea ca fiind una de artizanat."
"Sa zicem
ca sunt un autor, un autor de literatura desenata. Iar in cadrul intrigii,
imi plac mult dialogurile. Dialogurile mele nu sunt dialoguri caracteristice
benzii desenate, am putea sa le regasim intr-un roman. In povestirile mele
multe lucruri, inclusiv desenele mele, exista in functie de dialoguri:
poate ca la baza sunt un scenarist si deci mai degraba un scriitor, un
scriitor ce inlocuieste descrierile - expresia figurilor, pauzele, imprejurimile
- cu desene. Desenul meu cauta sa fie scrriere. Imi desenez scrierea si
imi scriu desenele! Succesul benzii desenate se datoreaza, poate, acestui
fapt: eliminand textele referitoare la descrieri economisim timpul cititorilor,
iar cititorii de astazi sunt oameni grabiti."
"Daca
mi s-ar spune "Pratt,
imbatranesti, te gandesti la moarte mai mult ca inainte",
as raspunde "E adevarat, numai ca ma gandesc la moarte de foarte
multa vreme".[...] In tinerete nu te gandesti niciodata la
moarte, iar apoi, cand ai responsabilitati familiale, profesionale, trebuie
sa infrunti viata si iar n-ai timp sa te gandesti la ea. Insa la varsta
mea, cand esti sexagenar, moartea-i in camarad: ea sta cu mine la masa
si nu stii niciodata daca vei apuca sa-ti termini pranzul sau daca te vei
mai trezi a doua zi.
Si-atunci
imi fac bilantul vietii si imi spun ca am trait frumos, ca am realizat
multe lucruri. Lucruri bune sau rele, dar daca ai muncit ca mine se cheama
ca totusi ai facut ceva. Acum consider ca sunt platit pentru a fi batran,
pentru a-mi povesti experientele intr-un mod amuzant, pentru a nu fi uitat
- nu numai eu ci toti cei care m-au inconnjurat. Am o datorie fata de ei
si o datorie fata de moarte. Nu o privesc ca pe ceva teribil ci ca pe un
tovaras, din moment ce m-a crutat pana astazi si imi permite inca, la varsta
mea, sa ma misc si sa calatoresc in Africa sau in America."
"Posteritatea nu ma preocupa. Mi-ar place, pur si simplu, sa fi facut ceva util. Daca opera mea va putea ajuta pe cineva sau va putea fi un punct de plecare pentru opera sa proprie, daca albumele mele se afla in biblioteci, atunci e bine, chiar daca sunt acoperite de praf si de panza de paianjen, sau roase de vreun soarece... am fost util macar unui soarece! Cand o carte este citita, autorul revine la viata in persoana cititorului. Este un fel de reincarnare."
"Este
adevarat, am fost un om fericit. Apartin unei generatii care a cautat frumusetea,
fericirea. Chiar si astazi mi se intampla sa plec in calatorie pentru a
regasi prieteni alaturi de care am fost fericit. Povestim, ne amuzam din
nou impreuna, facem glume. Din timp in timp se intampla sa nu-l mai regasim
pe cate unul, trecut intr-o alta viata sau intr-un alt vis. Cand dorm am
posturi propice visului si pot, daca vreau, sa regasesc noaptea pe cineva
care nu mai este printre noi, sau pot sa-l fac sa retraiasca in mine atunci
cand privesc o carte, o scrisoare cu care are legatura. Prietenii mei nu
mor niciodata. Viata mea a fost bogata, iar eu sunt plin de emotii, de
frumos, de fericire."
Alte pagini web pe tema Hugo Pratt:
