Istoric
Prime Computer Services

Primele marturii arheologice si atestarea documentara

     Targu-Neamt se numara printre vechile asezari din Moldova, cu vestigii arheologice din neolitic si din epoca bronzului. Cele mai vechi urme de locuire s-au gasit in asezarile de la Lunca - Poiana Slatinei, Oglinzi - Cetatuia si Bai, care se afla situate in preajma izvoarelor de slatina din sud-estul Culmii Plesului. Aici s-a descoperit un bogat material ceramic care apartine culturii Starcevo-Cris (mileniul VI-V i.d.Hr.).
     Cu o evolutie care a durat circa o jumatate de mileniu, aceasta cultura a fost succedata de cultura ceramicii liniare si de cultura Precucuteni (mileniul V-VI i.d.Hr.), atestate prin siturile de la Tarpesti, Lunca, Oglinzi, Topolita, Davideni.
     Elementele ceramicii pictate de la Pometea, Lunca - Poiana Slatinei, Oglinzi - Fata Slatinei, Raucesti - Munteni, Tarpesti, Petricani, Valea Seaca, Poiana sau Vanatori apartin civilizatiei Cucuteni (mileniul VI-III i.d.Hr.).
     In apropierea izvoarelor sarate s-au descoperit elemente ceramice de brichetaj care erau folosite la obtinerea sarii prin evaporare.
     Zona a fost locuita si de comunitati ale epocii bronzului tracic (circa 1800-1100 i.d.Hr.), atestate prin descoperirile de la Lunca, Oglinzi, Vanatori, Savesti, care sunt atribuite culturilor Costisa si Noua.
     Cu ocazia efectuarii sapaturilor pentru fundatiile spitalului orasanesc (1847), s-au descoperit urmele unei vechi cetati, considerata dacica, dupa obiectele gasite in pamant: "secrie de piatra si de stejar scobite pentru morti, oase petrificate, harburi de fier zguriat, harburi de lut ars, instrumente din piatra si alte obiecte de diferite trebuinte". (D. Constantinescu, 1972; C. Buzdugan, 1981). Obiecte din epoca geto-dacica s-au gasit la Targu-Neamt, Ocea si Urecheni, in urma unorr sapaturi relativ recente (M. Bentea si I. Antonescu, 1967).
     Pe teritoriul actual al orasului, s-a inchegat o asezare statornica si importanta in perioada premergatoare contituirii statului feudal Moldova (C.C. Giurescu, 1972). Aparitia acestei asezari a fost favorizata de pozitia sa in intersectia unor drumuri comerciale pe un teritoriu adapostit si insorit, inconjurat de paduri, pasuni, fanete si terenuri arabile . In apropiere erau izvoare si fantani de slatina, din care se obtinea sare. Periodic, se efectuau schimburi de produse in natura sau cu plata in monezi, localitatea capatand functia de targ. Treptat, termenul de "targ" capata sensul de asezare care a depasit stadiul rural, devenind sinonim cu acela de oras.
     In secolul al XII-lea, s-a produs un salt in dezvoltarea orasului, prin cresterea populatiei, in urma colonizarii unor teritorii din Transilvania cu sasi originari din Flandra, care a u trecut si la est de Carpati, asezandu-se la Targu-Neamt si in alte orase din apropiere (Baia, Suceava, Roman). Sasii au adus o seama de mestesuguri, din care se remarca acelea de obtinere a stofelor si panzeturilor, transmise si populatiei autohtone din oras si din satele invecinate. Totodata au contribuit la dezvoltarea comertului, pastrand relatiile de schimb cu sasii din orasele transilvanene.
     Populatia de origine saseasca a determinat organizarea orasului dupa modelul transilvanean, avand in frunte un soltuz (carmuitorul orasului) si 12 pargari (membri ai sfatului orasanesc), alesi din randul celor mai destoinici mestesugari si negustori. In ajunul anului 1600, Neamtul pastra aceasta conducere proprie (N. Iorga, 1918).
     Numarul imigrantilor sasi asezati in orasul Neamt creste in secolul al XIV-lea, cand tatarii sunt siliti sa se retraga spre rasarit. Prosperitatea economica din aceasta perioada situa Neamtul pe pozitia a doua in Moldova, dupa Baia, care era capitala. Pe raul Ozana si pe afluentul sau Nemtisor, s-au construit mori de apa, pive pentru sumane si dartse pentru postav, care dadeau produse de buna calitate, cunoscute si in afara granitelor Moldovei, despre care documentele secolului al XV-lea fac numeroase mentiuni. Datorita cerintelor mari de la aceasta importanta intersectie de drumuri, apar slodnite, mici fabrici de bere, bautura preferata a populatiei de origine saseasca. Comerciantii exportau postavuri, ceara, miere de albine, pilicele, piei crude, piei tabacite, oi, vite mari, cai s.a., pentru care erau tarife vamale oficiale intre 1 si 10 grosi, in functie de produs si calitate.
     In primele decenii de existenta a orasului, a fost construita, pentru aparare, o fortificatie de lemn, dar intre anii 1380 si 1390 domnul Moldovei Petru Musat ridica in vecinatatea orasului, pe abruptul stancos al Culmii plesului, Cetatea Neamt, nucleu militaro-social situat la intersectia unor importante drumuri comerciale, Cetatea Neamt, nucleu militaro-social situat la intersectia unor importante drumuri comerciale. Cetatea Neamt a fost refacuta, intarita si amplificata de Stefan cel Mare, care a realizat o retea de fortificatii puternice la hotarele tarii.
     Cetatea a fost atestata documentar la 2 februarie 1395 de catre regele Ungariei Sigismund de Luxemburg, care emite un act "ante castrum Nempch" (inaintea cetatii Neamt), cu ocazia asedierii cetatii intr-un razboi impotriva domnului Moldovei, Stefan Musat (1394-1399). Acesta obtine victoria de la Hindau (Ghindaoani), in apropierea orasului, si ostile invadatoare se retrag peste munti.
     Datorita puterii de aparare de aparare a cetatii, orasul se dezvolta din punct de vedere economic, ajungand unul din principalele targuri ale Moldovei, fiind cunoscut si peste granita pentru activitatea comerciala. Privilegiul comercial acordat de catre Alexandru cel Bun, la 8 octombrie 1408, negustorilor din Liov prevedea ca cei ce vor cumpara "...vite cornute sau berbeci in Bacau sau in Roman ... in Baia sau in Neamt, sau in alte targuri ale noastre" sa plateasca vama numai in targul de unde a cumparat vitele, luand dovada cuvenita cu pecete de la vames (C.C. Giurescu, 1967). Targu-Neamt devenise la aceasta data, datorita pozitiei strategice si importantei economice, centru vamal cu pecete, avand insemnele vechi feudale: cruce, flori si sageti (N. Iorga, 1932). "Pecetea cea mare" a orasului, folosita la data de 25 ianuarie 1599 pe un zapis scris cu litere slavone la Neamt, avea caracteristici gotice "S. CIVIUM DE NIMCZ" (Sigiul orasenilor din Neamt) (Stefan Gorovei, 1978). Pana in prezent se cunosc patru orase extracarpatice care au avut sigilii latinesti: Baia, Campulung (Muscel), Roman si Neamt. Pecetile care au circulat pana in secolul al XVIII-lea au avut simboluri specifice (cruce, sageti, flori), dar pe unele gasim corzi de frunze de vie si struguri. Existenta viilor in tinutul Neamt este atestata de documente emise in anii 1429, 1430, 1437, 1441, in utlimul precizandu-se locul uneia dintre ele "mai sus de Cetatea Neamtului". In secolul al XVI-lea, cultura vitei de vie era pe sfarsite, si in anul 1641, misionarul catolic Baksic, vizitand Neamtul, consemneaza, ca "nu exista vii".
 


Evolutia orasului

     Targu-Neamt, aparat de cetate si favorizat de controlul pe care il exercita asupra drumurilor comerciale ce legau Dunarea de nordul Moldovei si de Transilvania, "...devenit si capitala de tinut", va cunoaste o indelungata perioada de prosperitate, pana la jumatatea veacului al XVI-lea. In anii 1467 si 1476, orasul a avut de suportat doua incedii pustiitoare (C. Buzdugan, 1981). In aceasta perioada - era alimentat cu apa potabila prin doua conducte de ceramica: una, formata din olane descoperite cu ocazia unor sapaturi avea traseul pe sub Dealul Cetatii spre centrul orasului, iar a doua cobora din cartierul Pometea, prin dreptul bisericii "Sfintii Voievozi", spre o fabrica de bere, avand olane de alta factura. Pe Ulita Mare a targului erau cismele de apa pentru consumul populatiei si cismele cu uluc pentru adapatul animalelor.
     In secolele XV-XVI, Targu-Neamt a fost o asezare infloritoare, considerata "oppidium" (1503), "oppidium populorum" (1562), "civitas" (1636) (colectia de documente Eodoxiu Hurmuzaki). Targul si-a avut hotarul si ocolul deosebit de al Cetatii-Neamt. Teritoriile apartineau domnitorului cu tot ce era pe ele: sate, vii, mori, iazuri, prisaci, velnite etc. si ninmeni nu putea vinde sau instraina o palma de pamant. Targovetii puteau fructifica aceste terenuri cultivandu-le, plantand vii si livezi, tinand vite, avand iazuri, prisaci.
     Pentru folosinta terenului, se plateau dari catre domnie. In hotarul ocolului Neamt intrau satele: Petricani, Savesti, Cehlaesti, Netezi, Bercesti, Corutchiresti, Razboieni, Popesti (pe Cracau), Giurgesti (pe Topolita), Rauca (Raucesti) (C.C. Giurgescu, 1967).
     Cetatea-Neamt era folosita de domnitori, in timpul amenintarilor de razboi, pentru adapostirea familiei si a visteriei. D Cantemir nota in "Descrierea Moldovei" ca locuitorii gasesc in cetate o scapare sigura.
     In secolul al XVII-lea, Targu-Neamt incepe sa decada. Teritoriul rural se reduce treptat, iar activitatea comerciala si mestesugareasca se diminueaza datorita impozitelor apasatoare. In aceasta perioada au afectat orasul desele razboaie si incursiuni indreptate impotriva cetatii. De fiecare data orasul suferea mari distrugeri si incendii, asa cum a fost pe timpul ostilitatilor turco-polone, dintre anii 1672 si 1699, desfasurate pe teritoriul Moldovei, cand cetatea a fost atacata in numeroase randuri (1673, 1674, 1683, 1684, 1689, 1691). Calatorii straini, ajunsi pe aceste meleaguri la sfarsitul secolului al XVII-lea notau:
     "...orasul Neamt asezat ... intr-o vale ocupata toata de pruni, meri si alti pomi. Nu exista vii ... Sunt 100 de case de romani cu 550 de suflete. Au doua biserici de lemn, una Sf. Mucenic Dumitru si alta Nasterea Maicii Domnului. Aici se ia vama negustorilor care merg in Transilvania". (Baksic, 1641).
     "...au jefuit, au dus oamenii in robie, pe unii i-au ucis, au ajuns pana la munti." (Giovanni Battista Vulponi, 1687).
     "...Acum din nou dusmanii s-au luptat cu polonii in Moldova ... la Baia, Suceava, Neamt, nu au mai ramas decat doar zidurile goale, nu zic de la case, dar inca si la biserici. " (Giavanni Battista Vulponi, 1687).
     "...Un orasel a fost in vale, astazi sunt colibe." (jurnalul expeditiei lui Sobieski, 1691).
     In secolul al XVIII-lea caracterizat prin domniile fanariote si prin exlpoatarea accentuata de catre Poarta), orasul nu va mai cunoaste gloria trecuta, cu atat mai mult cu cat Cetatea Neamt a fost distrusa de Mihail Racovita in 1718, la cererea expresa a turcilor.
     In anul 1757, Constantin Racovita face danie Manastirii Neamt mosia si vatra targului cu livezi si locurile de tarina, padurea si vadurile de mori. Acum locuitorii erau obligati sa plateasca bezmenul pentru dugheni si dijma din tarini.
     Un factor al decaderii economice si politice l-a constituit mutarea capitalei Moldovei la Iasi si orientarea drumurilor comerciale catre acest oras, in timp ce vechile trasee raman secundare. Volumul schimburilor de marfuri scade vizibil de la un an la altul.
     In aceasta perioada, in oras au inceput sa patrunda masiv evreii, veniti dinspre nord. Legile nu permiteau evreilor sa-si cumpere pamant si de aceea ei luau in bezmen (inchirirere pe termen lung sau fara termen) de la Manastirea-Neamt un loc de casa in partea centrala a orasului unde isi construiau o locuinta cu spatii comerciale (N. Iorga, 1925).
     Viata economica si social-politica se invioreaza incepand cu secolul al XIX-lea, deoarece Targu-Neamt este singurul centru polarizat al depresiunii subcarpatice si al zonei montane. In oras se organizau targuri saptamanale si iarmaroace vestite. Impulsul l-au dat romanii care au venit din Transilvania si s-au asezat aici in numar mare, formand o mahala a targului, " mahalaua tutuienilor", adica a oierilor. "Intre anii 1813-1822 a plecat la Salistea Sibiului un numar de 20 de familii de tutuieni (oieri), insumand 81 de persoane. Dintre acestia, 14 familii s-au asezat la Targu Neamt, intemeind numita mahala." (Gh. Radu, 1989). In decursul anilor ce au urmat, numarul celor veniti din Transilvania a crescut, intemeindu-si gospodarii si in Humulesti sau in Blebea. Cei veniti de peste munti au adus cu ei rase bune de vite si unele indeletniciri specifice cum este mestesugul de a face branza buna de oaie. Tot tutuienii au adus in Targu-Neamt si teascul de facut oloi din seminte de canepa, superior prin randament celui local, si roata de tors lana. Tutuienii veniti dintr-o zona textila renumita erau vestiti pentru tesutul sumanelor si al panzei de in. Semnificative sunt in acest sens afirmatiile marelui povestitor Ion Creanga in "Amintiri din copilarie "  : "...Tutuienii veniti din Ardeal ... lucreaza lana si sunt vestiti pentru teascurile de facut oloi."
     Tutuienii din Targu-Neamt au dus, in scurta vreme, departe in tara, renumele unei puternice industrii si al unui infloritor comert cu tot felul de tesaturi de lana si branzeturi de calitate. Incepe sa reinvie comertul cu vite si iau fiinta noi fabrici de oloi, velnite, fabrici de bere. Se diversifica mestesugurile pe baza prelucrarii lemnului, pielior si lanii.

 

Secolul al XIX-lea si consolidarea functiilor orasului

       La mijlocul secolului al XIX-lea, la Targu-Neamt se aflau 59 de mesteri sumanari, 46 de mesteri croitori si 3 fabrici de postav. Cea mai importanta si mai bine utilata fabrica era fondata de Mihail Kogalniceanu in 1853, cu utilaj adus din Germania, folosind initial forta apei, iar ulterior o masina cu vapori de 24 CP. A fost cea dintai fabrica integrata de lana din Moldova, cu un proces tehnologic avansat, pentru toate etapele succesive ale procesului de productie. Se obtineau postavuri, ciorapi tricotati, paturi, covoare, pleduri, cergi si altele. Fabrica prelucra anual intre 50.000 si 60.000 oca de lana, avand peste 120 muncitori. Mihail Kogalniceanu vinde fabrica in 1879 colonelului E. Alcaz. Dupa 6 ani, colonelul demonteaza fabrica si o muta la Buhusi, unde functioneaza si astazi.
       Un eveniment imortant din viata orasului se produce la 16 octombrie 1852, cand in cadrul unei mari solemnitati, domnitorul Grigore Ghica, Mitropolitul Moldovei, staretul Manstirii Neamt si mult norod inaugurau spitalul, spiteria si Scoala Domneasca (D. Constantinescu si colab., 1972), edificii care s-au ridicat prin grija si cheltuiala Manastirii-Neamt.
       Despre aceasta solemnitate vorbeste Ion Creanga in "Amintiri din copilarie": "... Eu, impreuna cu alti baieti, isonari ai bisericii, stam aproape de Ghica-Voda care era de fata la acea serbare, inconjurat de o multime de lume, si nu ne mai saturam privindu-l".
       Spitalul s-a inaugurat inaintea acelora din Piatra-Neamt si Bacau, functionand cu 40 de paturi (D. Constantinescu si colab., 1972). In anul 1853 isi deschide portile Scoala Nr. 1 de Baieti, "Scoala Domneasca", unde au invatat Ion Creanga (Stefanescu), Vasile Conta, Gh. Atanasiu, iar 5 ani mai tarziu (1858) se deschide si prima scoala publica pentru fete, "Scoala Nr. 1 de Fete" in casele lui Mihail Kogalniceanu. De acum au putut sa invete toti copiii urbei Neamt.
       Viata politica incepe sa fie traita cu intensitate, populatia orasului manifestandu-si entuziasmul fata de Unirea Principatelor intr-un mod cu totul deosebit. Aceste momente le-a vazut si le-a trait Nicolae Grigorescu, care la 24 ianuarie 1859 era la Agapia: "... Am lasat tot, am pus saua pe cal si fuga la targ. Atunci am vazut eu ce va sa zica bucuria unui popor. Cantece, jocuri, chiote in toate partile. Iti ieseau oamenii in drum cu oala plina de vin; care cum se intalneau luau vorba de Cuza, de unire, se imbratisau si incingeau hora in mijlocul drumului. Si era un ger de crapau pietrele. Da unde mai sta cineva in cas ? Am vazut batrani care plangeau de bucurie ... vro saptamana n-au putut lucra ... Mi-aduc aminte ca stam seara pana tarziu si faceam desenuri alegorice despre Unirea Principatelor." (Alexandru Vlahuta, 1910).
       Adunarea Legiuitoare a Romaniei a votat in anul 1863 Legea privitoare la seculizarea averilor manastiresti si trecerea lor in proprietatea statului, ceea ce a permis orasului Targu-Neamt sa se elibereze de sub hegemonia Manastirii Neamt.
       In anul 1864, in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, a intrat in vigoare Legea organizarii administrative, in urma careia orasele urmau sa fie conduse de un primar si un consiliu comunal. De aceea, incepand cu aceasta data, in fruntea orasului este numit un primar, ajutat de 10 consilieri alesi dintre cei mai destoinici locuitori.
       La sfarsitul secolului al XIX-lea, "Marele dictionar geografic" prezinta orasul Targu-Neamt intr-o usoara dezvoltare economica si social-culturala, cu multe strazi, bine ingrijite si prunduite, opt biserici, doua scoli de baieti si una de fete, 77 stabilimente comerciale, numeroase ateliere de tabacarie, cojocarie, tamplarie, fierarie, croitorie, cizmarie si altele, cu un comert si un iarmaroc renumit in toata tara pentru lemn si produse din lemn, cereale, tesuturi de lana si din in, branzeturi, pasari, vite etc.

 

Orasul Targu-Neamt in secolul al XX-lea

       Ascensiunea orasului a continuat si la inceputul secolului al XX-lea, pana in anul 1916, cand Romania participa la Primul Razboi Mondial. In perioada anilor 1916-1918, orasul trece prin greutati impuse de razboi, la care se adauga iarna cumplit de grea a anului 1917, in care o parte din populatie a fost secerata de boli, de foame si de frig. Dupa incheierea pacii si infaptuirea unirii tuturor romanilor, situatia economica si social-politica incepe sa prospere. Creste numarul locuitorilor si se dezvolta functia turistica a orasului, prin imbunatatirea cailor de comunicatie rutiera si introducerea transportului auto.
       In perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, Targu Neamt a avut mult de suferit datorita pierderilor determinate de pozitia sa in imediata apropiere a liniei frontului, ceea ce a determinat evacuarea populatiei. Dupa razboi, orasul se reface si isi diversifica functiile economice si administrative.
       In prezent, functia industriala a orasului este prioritar spre industria textila, industria confectiilor, a blanariei, a lemnului (cherestea, butoaie, scaune, mobila - corp mobila sculptata), industria alimentara (branzeturi, semiconserve de fructe, preparate din carne), industria materialelor de constructii si industria cauciucului. Prin pozitia sa si prin noua arhitectura, care imbina stiulul geometric cu elementele traditionale ale zonei, reprezinta un centru turistic important cu un nou patrimoniu bogat, care asigura tranzitul spre obiectivele turistice de importanta internatinala, Dina nul 1986, circulatia turistica se poate orienta si spre transportul feroviar fiind data in exploatare calea ferata electrificata Pascani - Targu Neamt.

 

Extinderea in teritoriu si textura stradala a orasului Targu Neamt

       Etapele de evolutie teritoriala a orasului Targu-Neamt sunt greu de reconstituit, deoarece cladirile vechi, din materiale putin rezistente, au disparut aproape in intregime, ca urmare a deselor invazii sau a sistematizarii urbane din perioada contemporana.
       Primul nucleu orasanesc, cu o vatra urbana de dimensiuni mici, a fost premergator secolului al XIV-lea.
       In secolele XIV-XV s-a dezvoltat o concentratie urbana la poalele dealului Neamtului, din Culmea Plesului, intre biserica domneasca si fosta Ulita Veche, la vest-nord vest de actualul centru (Al. Ungureanu, 1980).
       In cursul dezvoltarii istorice, evolutia teritoriala a fost stimulata de aparitia unor noi tipuri de zone functionale si de includerea la oras a unor foste asezari rurale.
       In secolele XVI-XVIII, orasul a avut o extindere moderata, iar in secolul al XIX-lea a avut o crestere teritoriala mare. Acum au aparut cartiere suburbane noi, cum este "Mahalaua Tutuienilor", intemeiata de romanii veniti din Transilvania.
       In anul 1890, suburbiile orasului erau: Neamtu, Beraria, Boistea, Haralambie, Paraul Ursului, Pometea, Prundu si Tutuieni. (C.D. Gheorghiu, 1895), unele avand o dezvoltare functionala bine conturata.
       In secolul al XX-lea, cresterea in suprafata a fost realizata prin extinderea unor cartiere vechi si prin inglobarea la oras a localitatilor suburbane Condreni, Humulesti, Blebea si a Bailor-Oglinzi, care in prezent apartin administrativ de orasul Targu-Neamt.
       Textura stradala a orasului exprima etapele evolutiei teritoriale si diversificarea functiilor. Centrul a evoluat spontan spre forma pietei alungite sau a pietei-strada. In planul orasului se evidentiaza doua axe principale de circulatie: una din directia nord-est spre sud-vest, care strabate orasul ca o componenta a drumului national 15 C, iar alta pe directia vest-est, cu legatura spre zona montana (DN 15 B) si Valea Bistritei, sau spre drumul national de importanta europeana E 85, cu legatura la Cristesti. Aceste artere principale sunt dublate sau chiar triplate de strazi paralele.
       Unele cartiere au influente rurale, casele vechi fiind construite pe talpi de stejar, cu pereti de barne, in prezent tencuite. Acoperisurile sunt realizate in patru ape, acoperite cu dranita, ulterior cu tabla sau tigla. Prispa a fost inlocuita cu cerdac, care are decoratii cu motive florale, geometrice si uneori zoomorfe, executate prin cioplituri si crestaturi in lemn sau prin traforaj. In "Tutieni" s-a pastrat fizionomia sud-transilvaneana, casele fiind mari, avand forma patrata, cu pridvor inalt pe mai multe laturi, cu stalpi de caramida si arcade rotunde sau in acolada.
       In zona centrala se mai pastreaza un numar mic de case de tip aristrocatic, cu o anumita distinctie arhitecturala. Sunt cladiri masive, de dimensiuni mari, cu fatade frumos ornamentate. Pe arterele principale s-au construit blocuri de locuinte cu magazine la parter, in forme variate si cu ornamentatii in maniera geomatrica.
       Spitalul Orasanesc, Scoala Domneasca in care astazi functioneaza Muzeul de Istorie si Etnografie si alte cladiri publice sonstruite in secolul al XIX-lea pentru a adaposti diverse institutii au o arhitectura impozanta, adaptata la necesitatile functionale.

 

Evolutia numerica si structura populatiei

       Inceputurile popularii acestei asezari se pierde in negura timpurilor, cu foarte mult timp inaintea descalecatului Moldovei (1359) si a primei atestari documentare (1389-1392). Vestigiile arheologice descoperite fac dovada locuirii teritoriului orasului si a imprejurilmilor sale inca din perioada comunei primitive. Cele mai vechi marturii dateaza din neolitic si epoca bronzului, urmate de elemente ale civilizatiei geto-dacice (c. Buzdugan, 1981), atestate de cele 19 obiective arheologice semnalate sau cercetate pe raza orasului si de cele 170 puncte arheologice din imprejurimi (Gh. Dumitroaia, 1992).
       In feudalismul timpuriu (secolele XIII-XIV), populatia orasului era numeroasa, determinand mentionarea sa in lista rusa de orase din Moldova (1387-1392) pe locul III, dupa targul Iesilor, pe Prut, si targul Roman, pe Moldova (C.C. Giurescu, 1967). Pe masura ce relatiile de productie feudale s-au cristalizat si la asapostul Cetatii Neamt s-au dezvoltat comertul si mestesugurile, a crescut populatia orasului, fapt semnalat de calatorii straini care au trecut pe aici. Au existatsi perioade de regres, datorita deselor invazii si distrugeri, care au afectat toata tara.
       Prima inregistrare oficiala a populatiei orasului se face in anul 1772, reluata in 1774, de catre administratia militara rusa, din necesitati de intretinere a armatei in razboiul ruso-turc (1769-1774). Conform acestei statistici, Targu Neamt avea 145 de case, din care 6 pustii si 128 birnici, la care se adaugau 11 slujitori ai bisericilor, scutiti de biruri. In recensamant, unele familii sunt numite dupa locul de provenienta: ungurean (5), muntean (15), brailean (4), rus (4). Se fac cunoscute si ocupatiile locuitorilor: ciubotar (3), curelar (1), cojocar (2), pescar (2), solonar (2), blanar (1), olar (1), carciumar (5), barbier (1), soponar (1), potcovar (1), salahor (1), morar (2), porcar (1), berbecar (1), soltuz (1).
       Cu tot declinul vadit, pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea, Targu Neamt avea o populatie mai mare decat Piatra Neamt. Abia in primele decenii ale secolului al XIX-lea acesta il intrece, in anul 1835 Targu Neamt avand 519 familii, iar Piatra Neamt 601 familii (V. Tufescu, 1970). In acest secol, viata economica si social-politica reinvie in tara, atragand dupa sine si cresterea numerica a populatiei.
       In Targu Neamt se stabilesc multi romani transilvaneni care si-au parasit locurile natale datorita opresiunilor economice, persecutiilor religioase si limitarii drepturilor politice de catre institutiile administrative ale regalitatii ungare. Populatia orasaneasca era grupata pe bresle. Asociatiile de negustori se formasera dupa criteriul limbii sau asocierii (greci, romani, armeni, evrei), iar meseriasii - dupa specificul muncii lor (olari, croitori, cojocari, talpanari, blanari etc.).
       In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, au migrat spre oras multi mesteri tamplari, tabacari, cojocari, dulgheri, fierari, caretasi si alte categorii, din localitatile invecinate sau chiar din zone mai indepartate, deoarece meseriile erau din ce in ce mai bine platite. In 1890, populatia orasului era de 6.690 suflete, din care 3.074 erau barbati, iar 3.616 femei (C.D. Gheorghiu, 1895).
       La inceputul secolului XX, in anul 1915 populatia orasului era de 9.115 locuitori, dar in Primul Razboi Mondial scade datorita mortalitatii ridicate. Dupa razboi, in 1921, populatia orasului era 8.693 locuitori si in anii urmatori cresterea a fost lenta, in 1941 inregistrand 10.209 persoane. Al Doilea Razboi Mondial a determinat pierderi de vieti omenesti si evacuarea locuitorilor la apropierea liniei frontului. In toamna anului 1944, o parte din cei refugiati nu s-au mai intors. De aceea la recensamantul populatiei din 1948, Targu Neamt avea 8.948 locuitori.
       In a doua jumatate a secolului XX, orasul s-a dezvoltat economic, edilitar si social, in anul 1950 devenind centru administrativ al raionului. Numarul locuitorilor a crescut la 10.373 in 1956. Multi locuitori isi schimbau locul de munca din domeniul agricol in cel industrial sau comercial.
       La recensamantul din 1977, s-au inregistrat 15.953 locuitori, iar la cel din 1984, numarul locuitorilor a crescut la 18.080.
       La 1 ianuarie 1993, in orasul Targu Neamt locuiau 22.396 persoane, dintre care 11.505 de sex femeiesc si 10.891 de sex barbatesc. Ca structura etnica, 22.102 sunt romani, alaturi de care locuiau 112 romi, 34 evrei, 19 maghiari, 12 germani si 119 alte nationalitati. Dupa religie, 21.811 (97,4%) sunt ortodocsi, 166 sunt ortodocsi de stil vechi, 66 adepti ai religiei crestine dupa evanghelie, 26 adventisti, 82 romano-catolici, 9 greco-catolici, 40 adepti ai cultului mozaic, 9 penticostali, 187 alte religii.
       Dupa 1993, populatia orasului are un ritm de crestere lent, ajungand la sfarsitul anului 1997 la o populatie totala de 22.700 locuitori.

 

Traditiile

       Targu Neamt, cu Valea Ozanei strajuita de Cetatea Neamt si cu satul Humulesti in vecinatate, acum cartier al orasului, a format o comunitate puternica, omogena prin traditii si obiceiuri. Erau vestite mestesugurile tesutului dimiei si al confectionarii sumanelor de culoare cafenie, cu brademburguri negre, al tesutului panzeturilor de in si al cusaturilor nationale, in culori vii, naturale.
       In prezent, costumul national se poarta numai cu ocazia unor festivitati sau a sarbatorilor traditionale de catre populatia varstnica. In localitatile rurale, majoritatea locuitorilor au costume nationale mostenite in familie, pastrate cu mare grija.
       Traditia se pastreaza si in domeniul prelucrarii lemnului. Sculptura in lemn este bine reprezentata in biserici si in arhitectura locala, casele avand ornamentatii bogate, la credacuri si la porti. Toamana, de "Sf. Maria", cu prilejul Zilei orasului, are loc un targ al mesterilor lemnari, care evidentiaza anual realizarile mai deosebite din acest domeniu.
       In apropierea orasului, unele familii au pastrat traditia unor mestesugari, transmise din generatie in generatie, pana in perioada actuala. Vestite prin forme si armonie cromatica sunt "bunditele de Ghindaoani" sau mastile colectionate de batrani sau realizate de Nicolae Popa din localitatea Tarpesti - Petricani. Acesta este cunoscut si peste hotare pentru muzeul de arta populara din casa sa si pentru talentul sau creator in domeniul "artei naive".
       Cu ocazia Craciunului, a anului nou si a altor sarbatori de iarna, in zona orasului Targu Neamt, se pastreaza obiceiuri arhaice, bine conservate, cu motive si elemente ale mitologiei populare, in care se impleteste fantasticul cu realitatea inconjuratoare, vazuta prin prisma comunitatii satesti.
       In aceasta perioada, turistii pot participa in mod direct la un imens spectacol folcloric spontan, realizat pe strada, fara a fi regizat.

1