| SEMN Oameni buni, de ce nu mai auziti marea? Pe plaja pustie e ea cu aripi albastre Sufletu-i de copil vorbeste cu Soarele Despre mirosul culorilor Despre fluturi Despre lotusi Despre dragoste Despre porumbeii din oameni. Deodata apar demonii - vor s-o opreasca, Sa nu mai vorbeasca cu Soarele. Sa vorbeasca mai bine cu Moartea Despre vesnicia-nimic si nimicul-vesnicie Pe taramul unde nu s-a-ntamplat niciodata nimic Care sa roage Soarele sa mai si rasara Nu numai sa apuna mereu Pentru damnati. Demonii sunt multi si puternici - aproape au sufocat-o. Insa putin - caci sufletul ei ii arde cu focul nemuririi. I s-au patat doar aripile Cu cerneala sangeranda a indoielii. Eu vreau s-o fotografiez Dar ea nu ma vede - si filmul se tot voaleaza; O strig, dar nu ma aude - sunt prea departe Si neputincios... BALERINEI STEFFI S. Un univers inchis in spiritual; In centru - o fantasma din povesti; Pe lacul in lumina lunii ireal, Din zboruri siderale te opresti. Batand din aripi te cobori usor. Cateva clipe ne incanti - atat. Pe urma pleci din nou, ametitor, Ne parasesti in marea de urat... IARTA-MA! M-am apropiat incet de ingerul ce sagetasem In demonica vanatoare de vrajitoare. Era o fata... Am privit in ochii ei - Erau lacul in care-mi scosesem in larg fericirea; Am privit buzele ei - Erau elixirul tineretii, parfum de ambrozie din Olimp; Am privit mainile ei - Erau mainile mamei din copilarie. Si atunci mi-am spalat ochii in oceane de lacrimi, Am zguduit firea cu durerea mea nesafarsita, Am implorat Cerul mut de iertare Imi sagetasem Ingerul Pazitor... PRIMA ZAPADA Antiaeriana mea de pe birou suna asurzitor 8:30. Visul albastru in care inotam exploda in mii de bucati care acum, incet, formau contururile camerei anoste de camin. Am privit spre jaluzele - inchise, vorbeau de inca o zi mohorata de noiembrie. Le-am deschis insa si mi-a tremurat sufletul de bucurie - Iasul se imbracase in prima zapada. Am ramas mult timp la fereastra, zambind interior si savurand un Nicu Alifantis pe Radio Contact. Prima zapada...Gandul zboara departe inapoi, cand, trezit de pocnetul cald al lemnelor in soba din casa bunicilor, priveam extaziat spre fereastra inundata de alb. Sau cand ninsoarea dintai innobila bacovianul peisaj al orasului meu natal. Prima zapada...Astazi ce amintiri voi mai ascunde sub ea, la cine ma voi gandi mergand spre Universitate printre trecatorii prea grabiti pentru dansul iernii din jur, cu cine voi imparti aceasta zi?... |