"Ea" nu este o mobila uzata, o rabla de masina, o bicicleta, o haina de blana, o bijuterie, o carte rara sau orice altceva credeti c-ati putea cumpara cu 400 de dolari. "Ea" este o femeie. Nu una gonflabila, ci una in carne si oase. Cu 400 de dolari cash, intr-unul din locurile rau famate din Bucuresti, puteti cumpara o tinara mult mai usor decit v-ati lua o cutie de crema de ghete sau un tub de pasta de dinti. Si asta deoarece vinzatorii va dau voie s-o "probati", pe cind crema sau pasta le-ati cumpara "in orb".
Cumparatorul devine, la rindu-i, stapin absolut si poate face orice din "sclava" sa, de la a o scoate pe strada, la "produs" si pina la a o lua de nevasta. Cu efort minim, dar risc maxim, o echipa de reporteri al caror nume va fi tinut sub tacere au gasit un proxenet din zona Matasari care avea fete de vinzare. I-au cistigat increderea, au "negociat" pe limba lui si au reusit s-o cumpere pe Diana, o fata silita sa se prostitueze de la virsta de 10 ani.
"Ea e fata. Vrei s-o dezbrac?"
Echipat cu o camera de luat vederi ascunsa, merg in zona Matasari, unul dintre paradisurile prostitutiei bucurestene. Sint cetatean strain, nu vorbesc decit limba engleza si am venit in Romania pentru a cumpara, pe bani putini si fara batai de cap, o fata. Doi colegi sint "translatori". Intrebam doi indivizi intilniti pe strada de unde putem cumpara o fata. "Mergeti la Piciu, il gasiti trei case mai incolo. Are ce va trebuie, si femei de-o noapte, si de-o viata". Tigan, mic, indesat, Piciu nici nu clipeste cind ne face oferta. Se vede pe el cit e de bucuros ca-si va vinde "marfa" cu suprapret: "Sigur, frate! Haideti incoa' sa vi-o arat!". Ne duce intr-o
Casa veche, darapanata, murdara. Acolo isi tine "marfa." Mica de statura, vopsita
blonda, cu sinii mari, fata vine "la control" fara sa cricneasca, ca la iarmaroc. "Ea e fata! Are titele mari, fundul mare. E curata, n-are boli, uita-te la ea. Nu bube, nu absolut nimic. Vrei s-o dezbrac?" ne intreaba Piciul, intorcind fata pe toate partile. "Buna, nu?" ne intreaba din nou.
Piciu ia uimirea drept ezitare, pluseaza si dezbraca fata. Dupa "control", ne invita in curte sa negociem pretul.
"Imi dai 300 de parai si faci ce vrei cu ea!"
"Bai, uite, stii, care zic eu, imi dai 300 de parai si faci ce vrei cu ea!"
Vorbeste cu translatorii, dind sfaturi strainului, adica mie. Ne preda "modul de utilizare" al "produsului" cu suflet: "O iei, o imbraci, o incalti, o tii pentru tine personal. Da' cind mergi pe strada, s-o tii aproape, ca nici un peste nu iti da garantie. Si eu am luat-o de la altul, din Banat. Fata n-are acte, n-are nimic! Da' 18 ani are, pe cuvintul meu".
Nici o clipa nu ne-am gindit ca, hocus-pocus, cumparam "pe bune" o femeie ,ca sa ne luam atitia bani la noi. Dar nici sa ratam asa un "chilipir gazetaresc" nu ne lasa inima. Il convingem pe Piciu ca vom veni mai tirziu cu banii, cu conditia sa pastreze "marfa". Nu venim pe seara, cum am promis, ci peste citeva zile. Nu inainte de a-i gasi un viitor adapost. Abia dupa ce ne asiguram ca o putem scoate, intr-adevar, din ghiarele pestelui si-i putem oferi o viata noua, ne intoarcem sa perfectam tranzactia.
"Poti sa intri aici in camera cu ea, s-o iei la un scurt, daca vrei s-o incerci"
Cind ne vede, Piciu face scandal: "Pina la unspe seara v-am asteptat atuncea
si n-ati venit, ce dracu'!" Ne spune ca a vindut-o pe respectiva fata, dar ca nu e o problema, mergem cu el si ne arata alta. "Pe mine ma cunoaste toata lumea pe-aicea si e imposibil sa nu gasim vreuna pentru voi," selauda Piciu. Ne duce intr-o casa murdara, din Plevnei, si ne arata o fata despre care sustine ca ar avea 19 ani. Fata se numeste Diana si este proprietatea unui alt proxenet, Buric, din zona Stefan Furtuna. Piciu ne spune pretul, din nou fara sa clipeasca: 400 de dolari. "Poti sa intri aici in camera cu ea s-o iei la un scurt, daca vrei, s-o incerci," ne spune Piciu. Si-mi face cu ochiul.
"Da' nu ma bate nimeni?"
Ne decidem: o cumparam. Iesim in strada. Fata pare speriata de noul ei stapin: "Da' nu ma bate nimeni?" "Nu te bate, draga, nimeni! Uite, el o sa fie prietenul tau!", o linisteste Piciu. "O sa stai cu ei pina miine la patru, strainul te va imbraca frumos si va avea grija de tine". Piciul joaca tare pina in ultima clipa: incearca sa stoarca ceva peste intelegere si numara de mai multe ori banii primiti. Odata plecati, Diana incearca sa ii intre in gratii noului "stapin". Spune ca este din Timisoara si ca, in copilarie, a fost violata de mai multe ori de tatal sau, care o batea zilnic. Povesteste ca n-a mai putut rabda si, la zece ani, a fugit de
Acasa si a ajuns cu trenul la Pitesti, de unde n-a mai stiut sa se intoarca.
Au prins-o tiganii si a inceput calvarul. Avea 10 ani. Vrea sa stie care sint
intentiile strainului: "Te casatoresti cu mine? Vrei sa ma iei de nevasta?
Zi-mi ca sa stiu, sa scap de o grija."

Viata de ciine
O ducem pe Diana la fundatia "Reaching Out", specializata in ajutorarea victimelor prostitutiei. Asezata timid pe marginea unui fotoliu, tremurind, Diana ne povesteste viata ei de ciine. Cit isi aminteste si citintelege, pentru ca are vizibile probleme de sanatate mintala. Nici numele de familie nu si-l stie. "Buric m-a cumparat. Eram a lui. Da' s-a purtat cu mine cum te porti cu animalele, ma tinea nemincata, nu-mi dadea apa, ma batea de ma omora. M-a tinut afara, in cotetul ciinelui, acuma de Revelion, acolo am stat, in cotet, goala, mi-a dat niste felii de piine uscata si o
farfurie cu apa, si sare. Ma pedepsea si in alte moduri. Ma taia, cu cutitu', in
carne vie, ca pe animale", ne spune Diana, si ne arata mai multe cicatrici adinci
pe spate. Diana spune ca vrea sa se marite cu un baiat care sa-i placa si sa o placa. "Vreau sa-l ingrijesc si sa ma invete sa fac de mincare si sa invat o meserie, asta as vreau eu sa fac acuma, da' nu stiu daca se poate. Nu stiu nici sa citesc si nici sa scriu, ca n-am fost niciodata la scoala". La fundatia "Reaching Out," Diana va primi ingrijiri medicale, va face cursuri pentru a invata sa scrie si sa citeasca si va fi calificata intr-o meserie.
Din nefericire, deoarece nu are nici un act, familia Dianei nu a putut fi gasita. Fundatia "Reaching Out" face demersuri, in incercarea de a-i reda identitatea.

Jurnalul unui reporter sub acoperire
Nu cred ca mi-a fost niciodata mai frica decit atunci cind am filmat pentru
acest episod din "Reporter Incognito". De afara, casele ponosite din Matasari sau Calea Plevnei - zone fierbinti pe harta traficului de carne vie - iti inspira mai mult mila. Trebuie doar sa le treci pragul insa, ca orice urma de compasiune pentru fiintele care le locuiesc sa dispara.
Fiecare casa e un labirint mirosind a lesie amestecata cu parfum ieftin. Un strain nu poate patrunde decit in calitate de client si doar calauzit de cei ce stapinesc acest univers mizer si promiscuu. In spatele fiecarei usi, femei de vinzare, amestecate cu nevestele, mamele, bunicile, matusile si fiicele traficantilor. Aproape ca nu vezi nici un barbat. In afara celor care iti prezinta oferta: o vrei pentru un scurt? Hai, baga-te la odaie ea! O vrei pentru citeva ore? Ia-o cu tine, dar lasa aici bulentinul, carnetul de conducere sau talonul de la masina. O vrei de tot, sa fie a
ta? Nici o problema! Dar pot sa ii tai o mina, ca vreau sa o trimit la
cersit? Taie-le si pe amindoua. Am repetat de atitea ori acest dialog in zilele
in care am filmat incit a ajuns sa-mi sune normal. Doar privirile acestor oameni, negutatorii de sclavi ai Romaniei anului 2003 ma scuturau si imi aminteau unde si de ce ma aflu acolo. Ochi animalici care joaca doar in cadenta banilor numarati. Si care iti string inima. Mi-a fost frica si cind simteam la citiva centimetri respiratia femeilor care se inghesuiau in mine.
Ca sa ma imbie si sa ma convinga sa scot banul. Nu femeile-marfa. Nu. Acestea stateau intr-un colt, impietrite si cu ochii mariti de groaza. Incercind sa-si citeasca viitorul pe fata viitorului stapin. Ma va taia cu briceagul cind se va imbata? Ma va arde cu fierul de calcat? Ma va scoate noaptea in strada dezbracata? Ma va da si prietenilor lui? Cu citi barbati va trebui sa ma culc pe noapte? Dar, mai ales - imi va da de mincare? A existat si un moment in care mi-am spus ca voi renunta sa mai lucrez la acest subiect. Exact in clipa in care intram in una ! din casele-puscarie,
cind ochii de abeau incepeau sa inteleaga intunericul, am auzit un tropait ca de hoarde, iar in secunda urmatoare am vazut napustindu-se spre noi cinci-sase haidamaci. Am fost convinsi ca ne-au mirosit si ca nu o sa scapam vii din curtea aceea. Au trecut pe linga noi urlind si au iesit in strada.
Unul din tovarasii lor fusese lovit de o masina. Nu as fi vrut sa fiu in pielea soferului care facuse accidentul. Dar cel mai frica mi-a fost cind ne-a oprit politia. Din clipa in care am abordat un "peste" pentru a-i cere sa ne vinda o femeie, am vazut o masina de politie care ne dadea tircoale.
S-au tinut dupa noi o ora. Ne-au vazut stind de vorba cu cel putin trei "interlopi". Nu au avut nimic cu nici unul. Insa, ne-au oprit pe noi. Problema politistilor nu erau proxenetii, ci aia care se amestecau in treburile lor. Ne-au perchezitionat. Evident, nu au gasit nimic suspect.
Mi-au spus ca pe mine ma stiu de la o alta sectie. Facindu-mi cu ochiul complice, mi-au dat sa inteleg ca s-au prins ca sint politist. De la UM 0962, fosta "Doi s'un sfert", unitatea care se ocupa inclusiv de politistii corupti. Asta era problema lor. Sa nu fie filati in timp ce iau spaga de la pesti si prostituate. Mi-a fost frica pentru ca am inteles ca de fapt, nici pe mine, nici pe femeile vindute nu ne apara nimeni.