| 16 oct. 04 Draga Doina, Eu iti multumesc din suflet ca-l iubesti pe fiul meu. Si poate ca si asta este de la Cel de sus Care, se spune, este El Insusi iubire.Si Tudor are aceasta sansa a IUBIRII care cred ca va produce si minunea pe care noi parintii lui o asteptam ca pe viata insasi. Dan 21 October 2004 Oh, Dan, e ca si cand mi-ai multumi ca respir. Cine din anturajul lui nu-l iubeste pe Tudor? Nu stiu daca forta iubirii noastre poate schimba fundamental ceva, dar pentru moralul lui Tudor e chiar importanta. Eu nu sunt capabila sa-mi apropriez credinta de care-mi scrii, ceea ce nu inseamna ca i-as nega puterea si eficienta. Asa ceva ai sau nu ai, nu poti juca comedii. Cred insa ca marile resurse sunt totusi in Tudor. Nu mai pot decat sa-i scriu sau sa-i vorbesc indirect, pt. ca la telefon nu-mi pot stapani emotia si izbucnesc in plans. Chiar acum, inainte de a-ti scrie, as fi preferat sa telefonez... Incerc acum sa-i trimit si lui Tudor un mesaj si sper sa-l poata deschide. Apoi, daca-mi stabilizez vocea, sa-i mai povestesc cate ceva despre pisoiul african... Cata durere trebuie sa fie in sufletele voastre daca eu, o virtuala, sunt atat de dezolata... Spune-mi, te rog, ce mai face fiindca pe el nu-l pot intreba. Doina Draga Doina, In seara asta, cand a sosit mesajul tau eram la Tudor care ma intreba despre studentii mei si despre un curs cam indigest. Apoi am vorbit (eu) la telefon cu niste prieteni din Grecia care se roaga mult pentru Tudor. Si mi-am deschis mail-ul gasind mesajul tau. A fost foarte impresionat si m-a intrebat de ce oare ar fi sa "plece" tocmai acum cand simte atat de multa iubire in jurul lui si cand ar fi sa traiasca aceasta iubire in toate dimensiunile ei. Numai parinte sa nu fi... Tudor este o icoana a suferintei pure. Este slabit, obosit dar lupta si spera. Iubirea asta curata este un catalizator al reactiei de aparare impotriva raului care si-a gasit salas in baiatul meu. In plan practic mai incercam o varianta de tratament cu niste injectii cu Iscador si niste leacuri homeopate al caror rol este sa-i creeze un oarecare confort vis-a-vis de dureri. Se simte cam vlaguit si regreta ca nu poate citi toata corespondenta. Daca ii vei scrie vei primi automat un mesaj de directionare catre mine, dar el va putea sa-si vada mesajul cand va avea putere. Sambata incerc sa-i fac toaleta. Cred ca va fi greu, vom vedea. In rest amestec de speranta cu disperare. Si totusi iubirea asta cred ca va declansa resortul de invingere a raului. Nu cred sa-i reziste ceva. Si Doina, cum spui tu, iti multumesc si la propriu si la figurat ca respiri. Dan 25 oct. 04 Salut Dan, M-as adresa cu buna-seara/ziua dar stiu ca nu sunt bune. Nici o formula nu se mai potriveste, chiar si cele mai firesti fraze suna rau pe un fond atat de rasturnat. Sambata am vorbit cu Tatiana la telefon si probabil am exasperat-o cu bolboroseala mea. Ii admir echilibrul aparent solid pe care se precipita, minut cu minut, faptele crude si directe ale acestui „real time” implacabil. Intr-adevar e un noroc s-o aveti pe ea atat de prezenta. Noroc coplesit de nenorocire – ce poate fi mai absurd? Ii trimit mereu lui Tudor ceea ce poate-i parfumeaza cateva clipe – muzica si imagini, fara macar sa stiu daca le poate accesa. Imi raspunde tot mai rar, dar tot intr-un stil al lui dupa care mi-ar fi imposibil sa-i ghicesc calvarul, daca nu l-as fi aflat. El e cel care ma consoleaza si ma sfatuieste sa accept realitatea, sa nu ma revolt inutil, pentru a preveni frustrarea... apoi sa sper si sa cred ca exista un sens in toate. Nobila tarie si decenta de a-si disimula propria revolta. Avem tendinta sa vorbim mai mult despre noi – cat de mult il iubim, cat de mult suferim pt. Tudor - cand de fapt indescriptibila suferinta este a lui. Daca Tudor ne indeamna la speranta inseamna ca o poarta cu sine, inseamna ca nu accepta ce i se intampla si ca nu-i acorda vreun sens. Poate acesta „va declansa resortul de invingere a raului”, mai degraba decat orice-i poate veni de la neputinciosii de noi. Eu ma incapatanez sa contez pe propriile lui resurse. Doina Doina, m-am intors de la Tudor acum doua ore. Am avut curs langa el in Politehnica. Veneam dintr-un mediu plin de viata fizica, de nepasarea pentru un maine care nu poate fi decat "misto". Sa nu intelegi gresit, nu este invidie este speranta ca viata asta frusta nu s-a incheiat pentru baiatul meu. Dar este cumplit sa-l vad imputinat, invariabil in coltul lui de durere si asteptare a schimbarii si sa nu pot face nimic practic. Si eu cred ca resortul care va declansa schimbarea este in el dar sa stii ca are nevoie si de chibitii astia ca noi, are nevoie de repere chiar daca nu foatre palpabile si mai mult decat asta simte ca boala lui vine cu intelesuri greu de decriptat. Asa ca Doina sustine-l cum poti ca oricum o faci, cu iubire o faci si asta este enorm. Mi-a spus ca n-a mai deschis calculatorul de doua zile. Era obosit. Nu i-am propus sa incerce dar miercuri cred ca ne vedem din nou si daca va putea facem si asta. Tatiana il re-naste si nu numai atat. Noi avem suportul nostru de Sus poate si pentru ca aici jos ne-am izbit de mult cinism dar si de niste limite pe care nu le acceptam. Sigur il dorim din nou sanatos pe Tudor si doar acolo Sus se mai poate face ceva concret. Cum? Nu stiu. Dar umilinta de a nu sti si a astepta face parte din lectia de intarire a vietii mai ales cand ea, VIATA apartine omului cel mai drag din aceasta lume. Dan P.S. Poate fi si buna seara/ziua in functie de starea lui Tudor si sper ca de la un moment sa fie si una si cealalta chiar normale, adica bune. |
 |
 |