| 30 oct 2004 Doina, disectia mesajului meu imi aminteste de Tudor in unele schimburi de mesaje avand ca suport grija mea pentru unele excese ale lui. Asta era cam cu un an si ceva in urma. Fie si numai atat si m-a zguduit teribil - ma refer la forma. Cum este si firesc imi cunosc baiatul pe de o patre atat cat s-a lasat el cunoscut si pe de alata parte din intuitia mea care poate sa fie un act intelectual cu grad mare de eroare. Il stiu ca pe un om foatre deosebit cu subtilitati si rafinamente de gandire si comportament pe care uneori le percep cu dificultate dar ma bucura ca sunt ale lui. Important este ce ne leaga si asta este o iubire mare si sincera cu toate ca ar fi avut dreptul sa cenzureze chiar discretionar aceasta legatura. Ori acum cand Tudor este supus acestui infricosator examen ma simt de o neputinta grozava. Cred ca stiu ce anume ar fi bine sa fac dar nu sunt capabil s-o fac. Ar trebui sa pot sa-l conving ca viata lui de acum nu trebuie privita ca un blestem. Este un timp, asa cum iti scriam, care ni s-a dat nu ni l-am compus noi si cumva suntem datori sa-l intelegem. A astepta declicul care sa insemne urcusul poate insemna o capcana. Cumva ne trebuie tuturor rabdarea si incredrea ca se poate intampla si ceva bine. Este o tema infernala pe care trebuie s-o inveti iute, iute si s-o aplici cu convingere si simplu ca pe ceva inteles si asimilat. Suna a apa batuta in piua dar imi doresc teribil sa stiu ca Tudor nu mai are momente de disperare. Din pacate eu nu sunt persoana care sa-i asigure suportul pentru o astfel de perceptie a vietii. Eu insumi imi am parte de creuzetul asta in care arde ora dupa ora cu spaima sau speranta ambele la superlativ. Deci imi trebuie rapid un echilibru fara melancolie si fara - sa nu te sperie asta- nici un pic de imaginatie. Acum Tudor are dificultati de natura interesului receptarii unor mesaje de tip film sau muzica. Este clar ca este intr-un moment in care are nevoie de cineva puternic in care sa creada si sa-i dea un termen de incheiere favorabila a suferintei. Este la fel de clar ca nici unul din noi nu putem oferi asta. Atunci pe linie logica, nefiind nici unul partasi la initierea starii de acum dar nici acceptand-o ca un accident biologic, nu putem decat sa incercam sa o facem suportabila dar in coordonatele ei si nu ale starii anterioare-aia de sanatate. Miracolul, despre care eu cred ca va veni asupra lui Tudor, poate fi miracol pur, poate un medic un tratament nou si orice altceva. Adica se poate exprima oricum. Important este sa dispara incordarea lui si a noastra si sa ne pregatim pentru noul normal - anormal. Suna aproape cinic pentru ca intr-un astfel de "proiect" sufletesc incape si statistica cu umbrele ei intense. Numai ca acest normal nu ar trebui sa includa statistica in dimensiunea normalului anterior adica sa nu genereze fundalul de spaima care ar anula chiar esenta vietuirii acestui nou. Suntem robi ai ceeace am invatat, ai unor mentalitati, ai presiunii sociale si ai angoselor ancestrale. Si totusi sunt condamnat sa incerc abordarea noului in sensul relaxarii si al generarii unui nou mod de viata care exclude niste dimensiuni dar ar trebui sa includa altele poate un pic eterate dar cred ca viabile. Pe canavasul asta de a fiinta as dori sa-l vad ca reaccepta cu interes si poze si muzica si avioane si respinge spaimele noastre si nu numai. Asa ca Doina, cred ca si pe aici ii poti fi bun suport abandonand cel putin pe moment intrebari ca cele care te framanta.Tehnic legatura lui cu internetul a devenit foarte dificila deoarece aia care administreaza server-ul au redus la 10% capacitatea sisunt multi vitzei care se joaca si atunci ca sa gaseasca momente in care sa scrie trebuie sa pandeasca si asta il oboseste rau. A reusit sa ia ce i-ai trimis (mi-a spus asta ieri) dar a fost foatre obosit ca sa se uite. Sigur ca nu mai este acel Tudor chiar din septembrie dar eu am in inima mea simtamantul ca se va face bine. Acum este fragil si speriat de hidosenia bolii dar simt ca nu este uitat si va reactiona bine. Cand? Vom vedea. Ideea ta de Jurnal mi se pare O.K. Sigur o respinge pentru trebuie sa sti ca intotdeauna Tudor s-a considerat un om, in cel mai fericit caz mediocru si neinsemnat si asta nu din cauza ca-si cauta complimente ci chiar asa crede. Eu, si nu ca cioara care-si lauda puiul, il stiu cum este si pentru asta ii multumesc lui Dumnezeu ca mi l-a dat si sper si mi-l lase in continuare. Iarta-ma te rog pentru mesajul asta lung dar trec printr-un moment de framantare si vrei, nu vrei te-am facut partase la el. Seara buna, Dan 1 noiembrie 2004 Draga Dan, Mesajul tau m-a urmarit ca o fantoma, iar pe fundal de Halloween nu mi-a prea permis sa-l rumeg. Ma vad calcand pe note false, probabil fiindca nici nu prea exista note juste. E firesc sa fi recunoscut stilul lui Tudor in felul cum am transat mesajul acela – nu era decat o aluzie la ceea ce credeam ca urma sa citesti in acel dialog (nu e un jurnal), scris in intregime sub aceasta forma neacademica. Un „clin d’oeuil” caruia nu i-am prevazut impactul, si-mi pare rau. Nu stim niciodata cum atingem o coarda care sta sa plezneasca. Sigur, daca pana si forma lui te tulbura in asa masura, nu trebuie citit. Tudor insa stie de site din momentul in care am deschis prima pagina (prin iunie), i-a placut ideea si a incurajat-o. Nu mi-e insa clar daca chiar doreste sa-l impartaseasca. Sunt de aceeasi parere cu tine ca marea usurare a lui Tudor sa vina de peste noi, dintr-o iluminare, daca e posibil. Dar e posibil? Vine acest sprijin? Nu cumva il lasam pe Tudor sa si-l procure cum poate, daca poate? Eu i-am scris demult despre trairile mele mistice care mi-au parvenit prin arta sau contactul cu natura, nu prin religie, si de modul nepersonificat in care poate fi conceput Dumnezeu. Nu resping nicidecum intelepciunea de a da sens suferintei si cea de a nu avea frica de moarte. Dar eu insami nu am asimilat-o si asta nu se poate inavata repede si la comanda. De aceea i-as fi propus s-o contacteze poate prin cei patrunsi de ea – de unde acea terapie prin arta de care vorbeam. Exista superbe resurse din secolele religioase, cand omenirea a creat cele mai dumnezeiesti opere, care inca n-au fost depasite. Acestea vroiam sa-i fie servite lui Tudor, in felii desigur, prin intermediul DVD-urilor. Remarcasem si eu ca e foarte capabil sa le degusteze intuitiv, daca nu chiar sa le inteleaga. Ar putea fi mai de ajutor decat intalnirea cu un preot oarecare. Dar ca suferinta lui nu-i mai permite, aflu cu mare durere. Oare chiar nu-i permite, chiar nici un moment de destindere? Nu-mi pot alunga din minte experienta lui Isus din ultimele sale momente de viata, cand a simtit ca l-a parasit Dumnezeu. Oare trairile noastre mistice nu tin nemijlocit de buna functionare a bietei noastre carcase materiale? Se pare ca la acest nivel consultantii sunt rari, asa ca trebuie sa ma framant singura. Singura si pt. ca eu nu pot imparti angoasa cu nimeni din anturajul meu – n-as face decat s-o alimentez. Asa ca regretele mele de a nu fi fost mai utila cand trebuia ma urmaresc aproape ca o stimulare. Ma tem sa nu ne instrainam de Tudor inainte de vreme, dintr-un bazic instinct de supravietuire. Tudor se schimba somatic pe zi ce trece, dar poate esenta lui ramane intreaga, cu tot ce a fost programat in el. El nu mi-a lasat niciodata impresia ca se considera un mediocru, iar cand invoca modestia o facea doar din buna crestere. O facea cu sclipirea si aroganta varstei lui. Cred ca parerea lui ramane cel mai solid sfetnic in modul cum ne putem adapta la schimbarea lui. Care este parerea lui Tudor? Tu il vezi si vorbesti des cu el, ce spune? Doina 4 noiembrie 2004 Draga Doina, Am primit mesajul tau si sigur iti voi scrie la randu-mi dar te rog da-mi ragazul s-o fac vineri seara (pe 5.11.04)pentru ca acum sunt intre niste cursuri si mersul la Tudor unde stau si in noaptea asta si pentru ca Tatiana sa se mai odihneasca si pentru ca, asa cum ti-am scris deja, ne intelegem foarte bine. Desigur au mai fost niste evenimente, apropos de "somatic", din categoria accidente posibile despre care iti voi scrie. Acum este mai BINE si sper sa o tina asa. Chiar mi-a trimis ceva acasa (e-mail) in legatura cu tehnici de supravietuire in caz de cutremur. Cred ca ai imaginea lui Tudor tintuit intr-un pat la ora 23:30 la etajul VIII in timpul cutremurului de acum cateva zile care a fost cel putin dezagreabil (6 pe Richter si lung de peste 40 sec.). Asa ca Doina "la revedere" si inca ceva nu-ti face reprosuri vis-a-vis de sentimentele mele - n-au fost exclusiv din clasa disperare. Am vorbit cu Tudor despre "epistolarul" vostru si, ai dreptate, il agreaza si cred ca ai "feu vert" pentru continuare. Mi-ar placea sa continue inca ani buni! Pe vineri, Dan P.S Iarta-mi greselile din mesajul anterior dar n-am mai stat sa-l colationez - voiam sa ajunga la tine si sa am "feed-back-ul" si sper sa-l am. Sambata 6 noiembrie 2004 Draga Doina, Asa cum iti scriam in ultimul mesaj in legatura cu Tudor al meu, am trecut prin niste momente dificile daca nu chiar critice odata cu aparitia unor atacuri de panica. Este o afectiune somatica, deci nu psihica, dar cu reflex spectaculos in plan psihic. Se manifesta dramatic printr-o spaima fara motivatie reala dar spaima este paroxistica si incontrolabila mental. Aparitia mizeriei asteia este favorizata daca nu chiar cauzata de un stres lung si constant. Nu este cazul sa facem eforturi pentru a identifica acest stres la Tudor. Partea si mai rea o constituie pentru el faptul ca se produce o reactie de tip cerc vicios adica aparitia spaimelor amplifica si durerile sau invers inhiba efectul analgezicelor si rezulta o dubla suferinta cu consecinte dramatice – nesomn (poate deveni insomnie), lipsa de pofta de mancare si anularea oricaror interese legate de lumea exterioara. Curios a fost ca acel cutremur, despre care iti scriam, a functionat ca un antistres si chiar i-a trezit interesul ! Asta a fost si un semn ca afectiunea este in stare incipienta si controlabila sub un tratament adecvat.(Este posibil sa fi actionat si ereditatea paterna deoarece si eu am suferit de asa ceva, dar mai grav (cu exceptia fundamentala ca nu urmam un tratament cu analgezice) cu niste ani in urma dupa moartea mamei mele si dupa o suita de operatii la care am fost supus.) In consecinta am luat legatura cu psihiatra mea care i-a prescris un medicament si schema de administrare. L-am cumparat, i l-am dat (marti seara) si pe la 23:00 am plecat acasa. Cu Tudor ramasesera Tatiana si Cristian – sotul Violetei – sora Tatianei – eu avand multe cursuri miercuri. Pe la 0:30 am primit telefon ca lui Tudor ii este teribil de rau, se sufoca si are senzatia de iminenta a sfarsitului. Brusc mi-am amintit ca la un moment al tratamentului meu doctorita mi-a prescris acelasi medicament si am avut o reactie adversa extrem de violenta si l-am aruncat. I-am spus asta Tatianei care s-a mai linistit pentru ca nu erau manifestari de soc anafilactic dar la cererea – corecta a lui Tudor au chemat Salvarea. I-au facut un antispastic si dupa ora 5:00 s-a mai linistit. Miercuri – mi-am contramandat niste ore – cand am ajuns pe la ora 15:00 Tudor dormea fara a se putea trezi pentru hrana sau medicamente si avea o culoare a fetei care m-a ingrozit : galben-verzui. Cu greu seara s-a trezit din somn si a mancat ceva. Avea obrajii trasi si o privire speriata si dezorientata de imi venea sa plang. Am aflat ca pe langa starea rea, in timpul crizei a avut si un tremurat violent ore in sir din tot corpul (inclusiv picioarele paralizate) care a echivalat probabil cu cateva zile de efort sustinut si care cu certitudine l-au slabit fizic in mod apreciabil. Bref, am schimbat medicatia si de miercuri seara ia alt medicament mai usor. El si-a dorit sa faca tratament anti “atac de panica” deoarece ii saboteaza tot tratamentul sau de baza - cu tot efectul dramatic al primei incercari. Rezultatul de pana acum este ca Tudor adoarme LINISTIT la ora 23:00 si doarme pana dimineata la 9:00-9:30 iar intervalul dintre analgezice a crescut de la 4-4:30 ore la 5:30-6 ore! Sper din suflet sa fie pe calea buna-a inceput sa deschida calculatorul din proprie initiativa, l-am vazut aseara razand iar discutiile au o tinta de viata. Oricum este din nou Tudor care nu abandoneaza calea luptei cu raul, chiar daca asta nu inseamna victoria (inca). Te rog sa ma ierti pentru relatarea asta detaliata dar a fost un episod special care l-ar fi putut marca dar si acum Dumnezeu a fost asa cum am invatat ca este. Terapia sufleteasca care ii prieste lui Tudor acum vizeaza un viitor valid in care avand in inima si in suflet experienta sa, sa poata ajuta pe cei aflati in varii situatii grele si carora le lipseste sprijinul fie el "doar" sufletesc. De data asta nu mai vreau sa filozofez pe seama celor ce am de facut deoarece viata are cu totul alt ritm si cu totul alta desfasurare in raport cu orice strategie as gandi. Ma bucur ca a iesit bine din incercarea asta si ma rog sa inceapa parcursul catre VIATA. Cu bine, Dan P.S. In seara asta m-am intors de la Tudor acum 1/2h si m-am bucurat ca ati reinodat epistolarul vostru, ca il ai din nou drept interlocutor si chiar asculta muzica trimisa de tine. Si din nou ii multumesc lui Dumnezeu. Mi-a mai aratat niste fotografii din Bucegi cu niste culori superbe ale copacilor si mi s-a strans inima cat un purice auzindu-l cat de mult si-ar mai dori sa mearga acolo dar nestiind daca va mai putea. Eu cred ca da pentru ca la ce incercari i-au fost date poate i se va permite aceasta declaratie de iubire fata de natura si splendoarea ei. Dan |
 |
 |