| Noapte in Bucuresti ------------------- Sambata. Normal, sunt la servici... Ochii alearga din ce in ce mai des in coltul din dreapta jos al ecranului. Ceasul sistem. 23:10, gata, pragul limita a fost atins, ultimul autobuz va pleca imediat de la capat. Shutdown Windows, rontai secundele monotone, clanc - pfasss, s-a oprit masinaria. Control geamuri, pus alarma, usa, fortaj total catre statie. Calea Victoriei, destul de luminata. Cativa caini bezmetici, cersetori cu priviri transparente rascolesc pubelele de gunoi aruncand totul afara. La cativa metri tiganii de la ADP matura alene. Convietuiesc pasnic. Copii ai strazii - figuri triste si abrutizate. Trist. Simt oboseala in ochi, ufff, ce meserie tampita mi-am ales. Intind pasul cat se mai poate, liniste atinsa de fosnetul vreunei pungi purtate de vant sau sparta de acceleratia cu "scartz" a vreunui bengos care se razbuna pe vreun semafor. Cu boxele la maxim se napusteste bezmetic spre urmatorul stop, labirintul de strazi si case ii poarta ecou distorsionat printre ziduri gri si triste, scorojite de nepasare. Ajuns in statie. Singur - ca de obicei. 23:16, in 5 minute ar trebui sa soseasca. Privesc zidul bisericii, nici nu stiu cum o cheama, nici n-am fost niciodata inauntru, de fapt eu vad doar spatele, nu stiu nici macar pe unde se intra. Icoana de pe zidul alb straluceste palid. Secundele curg, strada pustie. Pe terenul viran din spate o umbra vine grabita, isi varsa cu sete gunoiul pe jos - o galeata plina ochi - si pleaca. Mai apar si 3 puradei negriciosi, nu-mi dau seama ce fac acolo, dar se pare ca urmaresc un scop precis. Sclipiri de bricheta langa un ghem ciudat, foc rosu de cauciuc, fum negru - atat de negru ca se distinge pe cerul innorat. Am ghicit - au furat un cablu de cupru si acum dau jos izolatia. Pleaca fericiti cu materia prima fumeganda. In urma lor caini hamesiti miros nehotarat zgura fumeganda. Sunt singur in pustiu, si totusi, atata viata clocoteste in jurul meu. Ca in desert, in documentarele de la Discovery. Faruri puternice de dupa colt. O fi el, el o fi oare? El este, 178, prietenul noptilor mele. Care trece ca vantul pe langa mine, azi n-a vrut muschii lui sa opreasca. F...! Daca-l prind la stop il belesc. Alerg scrasnind injuraturi dupa autobuzul pentru care am platit abonament. Sta pe stop, mama sa vezi ce-l tai, il ucid, il sugrum. Ma vede in retrovizor si o calca pe rosu smucindu-se. F...! Am ramas ca boul in intersectie, gafai, ma innabus in epitete la adresa soferului. Scena din aceea de final de film, astept sa vina genericul. E liniste, stau neputincios in mijloc de drum si ma uit la farurile rosii cum se departeaza ostentativ. Mi-e scarba brusc de toti si toate, urca undeva o lehamite grea si bolnavicioasa. Ma duc la telefonul public, LCD-ul zice 23:34, gata, azi am zi de conditie fizica. Golesc sticla cu apa pe o balarie vesteda. O otravesc lent si sadic cu clorul ce-mi circula si mie prin vene. Cam asa sunt toate actiunile mele - intentia e buna, doar ca realizarea e dezastruoasa. Strang sireturile, asez mai bine ruscacul in spate - ghinion, azi am o gramada de scule, cel putin ciocanul ala ma cam jeneaza in coaste... Traseu: zona Amzei - zona Lujerului, cap compas: un sud-vest aproximativ, pe unde vad cu ochii. La drum. Bag gaz, mersul meu special de croaziera. Se strang kilometrii, stalp dupa stalp. Ma bucur ca drumul e asa de "scurt": fata de "Nicolae Grigorescu - Lujerului", 2h.45min pe jos, acum e mult mai bine... Traversez mahalaua tiganeasca din zona Garii de Nord. Faina zona, as decreta-o poligon de tir pentru obuze de calibrul 110. Minim. Betivi urinand pe ziduri corodate, mirosuri distincte se inalta din fiecare curte, din cand in cand cate un "sfat al capeteniilor". Comertul cu carne vie e in floare. Ma apropii de o intersectie. O tiganca boita face trotuarul cu o fata blazata, atata cat poate fata ei sa exprime ceva. Pantofi cu tocuri extra-lungi, pe care nici nu stie sa mearga - nici nu are nevoie, niste pantaloni care stau sa explodeze, buci chinuite, genunchii anchilozati - daca pica de pe catalige fac pariu ca nu poate sa se ridice singura. Sanii ca doua mingi desumflate se ghicesc pe undeva langa buric, geaca obligatoriu argintie, sclipici in cap, farduri stridente din belsug. Bine ca sunt pe partea cealalta a strazii si nu simt si partea olfactiva a fenomenului. Ma uit la ea cu compasiune si cu o curiozitate sincera: oare ce-o fi in capul ei. Dumnezeule, ce i-o trece prin cap cand sta la "productie" rezemata de zid?... - O fata la baiatu'? mi se adreseaza un trening soios si cu gel in cap. Ei, nici chiar asa curios. - Poate un autobuz... raspund in doi peri, lasandu-l mirat foarte. Insa tipu' e chiar cretin. Intr-adevar, am fata de om care merge la curve: in spinare ma cocoseaza rucsac cu surubelnite, merg cel putin foarte repede - unul din putinele lucruri la care ma pricep - sunt imbracat de doi lei si am o fata grozav de sictirita. Eram taman persoana pe care o astepta... Pai daca nici "pestii" nu-si mai fac ca lumea meseria, tara asta clar se duce de rapa! Mananc in continuare asfaltul meditand la eficienta curvelor ca indicator al bunastarii economice. Am luat-o razna – e clar! - Un taxi, domnu'? Eh, in fine - o oferta mai tentanta. Din pacate sunt in restructurari bugetare si fondul alocat pe protocol e fix zero. Multumesc politicos. - Da' o femeie, ceva? Alt bolund. Daca nici astia cu ochiu' format, vai de viitorul tarii. Un zgomot surd - ridica capul: da, la 10.000 de metri mai sus ma "depaseste" un avion. Minus 55 de grade afara la 900 kilometri la ora, eu transpir printre bordeluri cu 10 kilometri la ora, dar esential e ca avem aceeasi directie. De ce Dumnezeu ne grabim toti atata?! Ma apropii de Muzeul Militar, sunt sigur ca si aici dau de felinare rosii. Trece la pas, lipita de bordura o masina metalizata, aerodinamica. Motorul toarce grav, ma depaseste putin, frana, se lasa automat geamul, se iveste din pamant un tigan uscat, surprind dialogul, desi nu era nevoie: "Angelica este? /Este conasule", trage aer in piept - zbierat „Angelicooo!!”. De frica vreunui cosmar nocturn dau gaz din plin si trec de "stabiliment" pana sa apara angelica faptura feminina. Muzeul, tunuri vechi, trase de boi, strabunicii care au luptat pentru idealurile nationale, libertate, neatarnare, independenta, bla-uri din manuale anoste imi fulgera prin minte. Trist e ca aia chiar au raposat pe campuri maturate de plumbi, pentru ca noi astazi sa putem sa ne bucuram de... - Boierule, o gagica? Ei, de la "baiatu'" am ajuns la "boierule". Asta zic si eu progres. Cu plimbarea de azi - de fapt e deja maine - e clar ca al meu "self esteem" urca spre cote nebanuite. Daca mai mai inteaba unul ceva ii spun ca sunt homosexual! Podul peste Dambovita, gata, am iesit din ghetouri, urc dealul de la Cotroceni. Ion Iliescu doarme pentru linistea tarii. Tara, linistita, prospera, pulseaza in jurul meu, zi si noapte. Mai ales noapte. Copleseste viziunea unui oras linistit cu tiganci asudate in noapte. Camimul de la Electronica, camerele luminate - contor pentru studentii restantieri. Invata, se fac mari, se angajeaza gras si sambata merg la Gara sa se relaxeze. Sau la Podul Grand. Sau la benzinarie. Ma apropii de Politehnica cimitir al tineretii mele. Alaturi bubuie un club de noapte, cica sala de Bingo. Aici intalnim categoria "lux". Astea sunt albe si nu te mai intreaba nimeni daca vrei. E cu autoservire. Tipi cu jeep-ane parcheaza furtunos si se servesc. Incurajeaza - nu-i asa? - si aspectul, altul decat in vale: tehnici elevate de sustentatie aliniaza toti sanii dupa normala la suprafata, cat mai inghesuiti in decolteu. Corpuri chinuite respecta diverse standarde "de facto". Tipele astea nu mai cad de pe troace, pentru ca merg in grupuri tinandu-se de mana. Drept dovada a coeficientului de inteligenta arata la toata lumea ca stiu sa butoneze frenetic cate un telefon mobil. Viu colorat, sa se vada. Oricum, si apelativul s-a schimbat: de la "fa" au trecut la mult mai finul "fai fata, fai". Tone de vulgaritate pe metru patrat, tineretul sanatos se relaxeaza... Ajung acasa. Reclamele puse la posta sunt imprastiate in holul blocului. Le ridic de pe ciment. Atent, sa nu cumva sa acopere ceva produse animale... Strang maculatura, menajez resursele patriei. Daca nimeresc pozitia usii, liftul ma urca la 8. Nimeresc. Ma bucur de reusita mea. Intru in casa. Mama e la munte, pisica a vomat in hol, curat constiincios, sunt multumit. Dus cu apa rece. Calda e oprita la ora asta si - oricum -inca nu e octombrie, e destul de cald, a nins doar la munte. Somnul ma ocoleste, ma ajuta si carciuma din strada. Ritmurile ma invaluie placut in orice colt al casei. Ecoul reflectat din blocul vecin se mixeaza inspirat. Intre blocuri cainii urla la luna pe 6 pana la 8 voci cu tonalitati distincte. Le recunosc pe Oita si Bulina. Deschid computerul, castile pe cap, "Play" orice o fi acolo. Sting - bine, Sting sa fie. Ma asez mai bine, menajez anumite bataturi, acum am chef sa povestesc aceasta zi obisnuita din viata mea. O viata pierduta in tumultul din jur... T, 22-sept-2002 |