Pe 22 februarie, imi spalam mintea pe o plaja virgina, din cele mai imaculate pe care le-am vazut. Pozam la intamplare nisip alb, mare verde si stanci cenusii de coral. In apa imensa si clara nu plutea nici macar o alga cand imi apare, ca din senin, o singura stea de mare, fara sa-mi pot explica cum ajunsese acolo. Colonia lor era la cativa km. Credeam ca pierise si am impins-o cu piciorul pe nisip, s-o fotografiez, cand si-a ridicat infiorata colturile. Am inapoiat-o repede in apa, cu un sentiment de vinovatie.
Acolo mi-a parut ca un luceafar pe un cer lichid si rasturnat.
|
