Imi pare rau ca in frazele tale disting uneori o suficienta care nu te caracterizeaza, dar e buna de arma. Te aperi. Nu am reusit sa identific "lectiile de arta" pe care ti le "dau", si te rog sa ma ierti daca ceva a aparut in lumina asta. Nu ma pot duce cu gandul decat la lista aia de artisti preferati, pe care tu mi-ai sugerat sa ti-o comunic... Nu cred ca am avut vreodata pretentia de-a-mi compara macar skills-urile in arta. Cat despre cei 30 de ani, imi pare rau ca au trecut peste tine fara sa-ti risipeasca comoditatea de-a face apel la generalizari. Oi fi eu cu decenii mai fraier, dar asa ciufut cum sunt, ma bucur cand intalnesc oameni ce mi se arata luminosi. Te pot pune si pe tine in categoria asta, uneori. Ce-mi pare rau e ca iti reprimi singura fericiri mai mari sau mai mici, refuzand privirii sa patrunda in colturi ale spectrului uman pe care le-ai etichetat tu candva... Ciudat, ai mei parinti, de varsta ta, sunt la fel de vulnerabili ca mine in naivitate, sometimes. Oare chiar trebuie sa fiu coplesit de fiecare data cand avem pareri diferite de cei 30 de ani diferenta? Ii respect, dar nu ii pot lua chiar intotdeauna ca un garant al absolutului, Doina! Asa cum e la fel de posibil ca daca or apuca sa treaca peste mine, sa vad unele lucuri altfel decat acum. Tu decizi ce te inveti minte, eu ma invat mai greu, Tudor 25 dec. 03 Craciun fericit, sau cel putin linistit, Tudor! Sa-ti spun drept, nu ma asteptam sa nu primesc si de la tine o urare similara. Nu e un repros, doar prelungirea sentimentului ca m-ai devirtualizat fara sa intelegi mare lucru. Mai bine ma lasai fictiva – as fi semanat macar cu un personaj de telenovela, prost construit. Eu pastrez multe ritualuri din sarbatorile religioase pt. ca le-am studiat si aprofundat sensul. Au un sens care trece dincolo de credinta/religiozitate. E nevoia omului de transcendent, pe care o gasesti in toate religiile, chiar cele fara zei (budismul). Am inteles asta cand am trait, cu o uimire indescriptibila, primele mele transe/extaze mistice. Da, le poti avea fara sa fii religios. Am avut placerea sa aflu ca am avut chiar mai multe decat Cioran, cand i-am citit relatarile. Nu stiu daca realizezi despre ce vorbesc. Sunt stari de fericire absoluta, in care te simti complet imaterial si n-au nimic de-a face cu fericirile corporale (nu sunt induse de ele, unele mi-au fost induse in a treia/patra zi de post negru). In fine, vreau sa-ti spun ca sunt stari umane, pamantene si ca omul a creat in jurul lor toate religiile. Ritualurile religioase sunt mai importante decat credinta propriu-zisa. Ia timp, maturitate si preocupare sa le intelegi. Mircea Eliade s-a ocupat de studiul lor, printre multi altii. Dar sa revin la schimbul nostru. Din tot ce-mi scrii, imi dau iar si iar seama ca ne scriem degeaba, iarta-ma. Tu vezi la mine strategii de aparare care nici nu-mi trec prin cap, dar e evident ca te simti pe picior de bataie, din moment ce le vezi asa. Eu nu m-am luptat cu tine, Tudor, ar fi fost prea stupid si inegal. Insa da, ti-am facut cadou timpul si preocuparea mea pt. tine. Iar acum chiar m-ai convins ca nu-ti plac cadourile – pana acum credeam ca e doar fandoseala. In plus, cred ca si tu aveai senzatia ca-mi faci un cadou, data fiind afectiunea pe care ti-am spus ca mi-ai creat-o. Deci ne faceam hataruri unul altuia. Poate e cazul sa incetam cu pomenile umilitoare si mai ales cu ofensele care rezulta din ele. Hai sa ne respectam. Eu nu-ti mai scriu si te rog sa faci si tu la fel. Cei 30 de ani sunt la mijloc ca un paravan impenetrabil. Parintii tai sunt niste eroi, ca toti parintii seriosi din lume, facand eforturi imense sa-l escaladeze. Intelege-i. Eu de aceea nu am vrut sa am copii si, crede-ma, nu mi-am cautat in tine nici fiul pe care nu-l am si nici macar un amanet (amant pe net). D Salut, Craciun fericit, Doina... Asa este, aveai toata dreptatea sa astepti de la mine o urare similara. Mai ales ca ti-am scris la un moment dat ca ma dor degetele de atata tastat felicitari. Cred ca nu imi cadea imaginatia sa-ti adresez si tie cateva randuri... Atata doar ca mi-e trecut prin cap ca ar fi frumos sa iti dau un telefon. Un fel de surpriza, daca vrei. Asa ca nu ti-am dat nici un mail, asteptan cuminte sa se ideplineasca doua criterii majore pentru a te suna: sa ma simt suficient de bine pentru a merge la tel. public de la metrou (de-acasa nu imi vine, e ceva agitatie), si sa se faca ora 17.00 locala, ora decenta de sunat la tine. Cel putin asta era in capul meu inainte de ascest mail. La care raspunzand inteleg ca iti calc rugamintea. Poate te-am devirualizat prost, dar lamureste-mi si mie ce am inteles gresit, pe creierul meu... Impresionanta lectia ta de viata. Desi incultura mea feroce ma cam face sa am indoilei ca stiu exact despre ce vorbesti. Cat despre a fi religios, nici eu nu inteleg asta prin a face zilnic 100 matanii, poate tot o cautare a trancendentului sa fie... Cat despre faptul ca ritualurile religioase sunt mai importante ca religiile, eu credeam ca ritualurile sunt doar instrumente de manifestare. Credinta nu e un ritual, ci ceva cu care pasesti prin lume, ascuns in sufletul tau. O suma de credinte, daca vrei. Asa cred eu, fara insa a avea pretentia ca am citit ceva in directia asta - foarte posibil sa ma luminez candva ca nu-i chiar asa... Am retinut autorii recomandati. Doina, cand imi scrii ca n-ai nevoie de lectii de la mine, iar eu nu sesizez unde am avut tupeul sa sugerez asa ceva, pot traduce asta in "aparare". La figurat, Doina! Timpul, preocuparea si afectiunea ta - sunt chestii pentru care ti-am multumit de multe ori. Niciodata destul. Si ma incalzeau de fiecare data. Nu cred ca am putut vreodata sa-ti ofer ceva in schimb, si nici macar sa ti le fac foarte comode, de accea m-am simtit intotdeauna cumva vinovat fata de tine. Si chiar nu am avut niciodata senzatia ca iti fac un hatar. Parintii mei nu sunt eroi, ci poate ai vrut sa zici martiri. Si eu imi dau seama ca ii chinui foarte des, dar in contextul in care ti i-am alaturat in mail-ul precedent nu aveau legatura cu mine si cei 30 de ani. Insa ma intristeaza foarte tare ce-mi spui acum. Nu-mi imaginam ca in scenariu au loc umilinta si regretele. N-am crezut niciodata ca asta voi reusi pana la urma sa induc. Nu vad nici acum ofensele, dar daca tu le simti, este cu atat mai rau... Contrar a tot ceea ce crezi si vei crede, chiar am incercat sa-ti dau de inteles despre respectul ce ti-l port. An nou linistit, tot ce iti doresti, Tudor. |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
 |
|