| 31 jan 2004 > Adrian? Stefan? Deci a fost o mireasa prin jur... Adrian. Stefan e unul cam cat mine, dar de vreo 2 ori mai lat. Insa nici lui nu ii prea place sa ii fie facute poze. Cum el e fotograful, ii reuseste destul de bine. De-aia la nunti imi iau invariabil un aparat foto. La Adrian fusei chiar fotograful oficial, dupa 2 zile de scoala cu Olympus-ul... Asa ca am scapat ieftin. >Cred mai degraba ca ai facut-o sa creada... Nu, n-am facut-o deloc sa creada ceva prost despre ea. De asta sunt sigur. Insa aia a fost cu siguranta o zi proasta pentri mine din mai multe puncte de vedere, incadrata de o perioada si mai proasta, din si mai multe puncte de vedere. Asa ca am depus o oarecare cantitate de energie, insuficienta, dar atata am gasit in rezervoare. Gresita total cu timizii infumurati. Dar tu n-ai de unde sa stii... Mda, si mie nuntile transformate in "evenimente definitorii ale vietii" imi repugna. Am fost la cateva faine, calde, cu putini oameni, fara fast, fara exagerari, fara scenarii – chiar m-am simtit bine, si mi s-au parut mai "solide" decat altele degenerate in adevarate capodopere multimedia. Nu te spun nimanui, si eu mi-am digerat concluziile in liniste... > Am inteles asta. Ceea ce generalizezi tu e de fapt foarte.... Eu si OZN-urile, Tudor fata cu Atlantida... > Sa ramana, dar eu n-am vrut decat sa testez nerabdarea ta... Stiu ce e aia sa fii turist roman cu cortul in spate, o experienta trecuta, frumoasa. Limitata ca intindere, nelimitata ca libertate. Deloc comparabila cu turismul international, in care esti buna sa scrii ghiduri, probabil. Lumea s-a schimbat. Si aici pe munti nu mai merge sa faci ceea ce faceai acum 10 ani. Nu mai "tine" - oamenii nu mai "tin". > Iti multumesc pt. ele, dar mi-ai dat un nou motiv sa ... Toate ca toate, dar pana la a imi face singur poze. Daca uneori circumstantele ma fac sa accept asta (dupa lungi staruinte), a ma poza singur este dincolo de limita pe care o pot indura... > Si cele de ieri au inspirat deja niste crochiuri... Poti sa fi sigura de colcaiala de omuleti verzi de pe Marte. Nu as vrea sa intru un detalii despre mutra mea, pentru ca sunt multe si confuze de spus. Insa crede-ma ca imi provoaca mai multa respingere decat ar fi crestinesc sa o faca. Lasa-ma pe mine sa-mi cuantific frumusetea cu unitatile mele de masura, cu repere pe care nu le pot arunca in aer. Multi omuleti verzi... Da, pozele de pe Marte sunt superbe, desi le suspectez ca ar fi putin prea prelucrate "artisitic". Cel putin ce am vazut eu. > Nu, nu toate si mai ales nu cele din clipurile Piti... Da, asa am citi si eu, ca poza cu balena e una, insa sa simti efectiv mamiferul viu respirand langa tine e mai mult decat un simplu "altceva". Am mai citit de oameni fascinati de prima coloana de stropi aruncata din mare, si te invidiez pentru fluviul acela atat de aproape. > Asa ca arhiva aia le are pe ale ei.... Ciudat... Am o caseta audio din anul 1980, cam asa. Eram mic, mic de tot pe atunci. Caseta in sine este acum inutila, intrucat casetofonul a fost furat un an mai tarziu de catre securitate, care ne spargea regulat casa. Tatal meu a prins o bursa in Franta pe cand Ceausescu se lauda cu cercetarea romaneasca in domeniul energiilor neconventionale (solara), si refuzand sa fie turnator, baietii ne-au spart casa de vreo 3 ori, cautand "valuta" (asa ni s-a spus de la Militie). Casetofonul deci dus a fost, dar concertul nr.1 de Chopin se aude si astazi perfect de pe caseta aia, una din primele casete pe dioxid de nu mai stiu ce. Alte vremuri... Asa ca imi pare rau pentru arhiva ta, grabeste-te cu DVD-urile. Care nu stiu cat o sa tina, pentru ca deja am CD-uri de acum 4 ani care dau semne de exfoliere. Ce ti-e si cu tehnica asta... > Huh, ce multe ti-am zis, vizual-stimulata cum sunt de fel... Chiar e luminos afara, iti urez si eu gimnastica placuta. Zi faina, T Stiam deja ca esti cu totul exceptional, dar eu nu m-am ales decat cu tristeti din exceptionalitatea ta. Nici cea mai inofensiva bucurie... Cum doresti. D 2 feb 2004 In schimb, eu iti trimit ce aflu ca doresti... (atasat pitiwhale2.wmv) Salut, Mi-as dori tare sa nu mai fiu asa exceptional. E dureros sa aflu ca nu-s creditat cu "nici cea mai" mica bucurie. Poate asa este. Sper sa exagerezi, altfel cam fac umbra degeaba. Stii, ti-am scris exact cum cred si cum simt - si te-ai suparat/intristat. O sa imi spui ca a fost ceva gratuit, pentru ca puteam lesne banui ca te va afecta neplacut. Asa este, insa si pe mine m-a deranjat siguranta cu care imi banuiai narcisismele ascunse. Nu-s, deloc. Ti-am mai spus, si nu e o vaitare cu public, e ce simt si ce cred. Si nici astea nu-s gratuite, dar tin de niste ani corozivi pentru mine, si asta e alta telenovela... Insa ma doare sa tooot insamntez tristete in jur. Chiar nici cea mai inofensiva bucurie? Trist, foarte trist. |
 |
|
|
|
|
|
 |
 |
 |
|
 |
|
|
|
|
|
|
|