22 june 2004


> Primul refuz a venit de la niste ochelari de hartie, ....

Sunt ciufut, ma stresez cand e sa primesc cadouri, uit ca la randul meu am aceasta bucurie, si stric fericirea altora. Stiu, in terorie, in practica uneori uit. Nu stiu de ce, dar asa mi-e mie, aiurea... De la "mansarda" se trage...

> -Iti propusesem apoi un climatizor de apartament, ...

Putem sa ni-l punem si noi, am un tata doctor in transfer de caldura, si nu e mandrie de roman neaos, dar deocamdata nu am optat pentru el.

> -Iti propusesem conexiunea la web, respinsa pe motiv ...

Doina, tu nu stii cum merge conexiunea pe centrale romanesti analogice, eventual la abonatii cuplati (cum eram atunci). Nu merge, La cat "suport tehnic" fac prin amici, chiar nu era o solutie.
Ceea ce am acum a fost o intamplare fericita, si ca idee nu am nici un merit. Esti rea daca zici ca ti-am dat peste nas – pur si simplu a aparut si a fost funny sa-ti comunic ca am fibra optica. N-am bucurii de-astea axate pe achizitii si obiecte, cu atat mai mult nu-mi sta in fire sa ma dau mare... Doar ca suna fain "ce net ai/fibra". Gustam siuatia, nicicum nimic la nici un nas.

> -Iti propusesem un ajutor pt. cheltuielile medicale ...

Aici in Romania chiar ne descurcam. Mulzam mult, dar nu era cazul. Daca era, fii sigura ca ai fi aflat, pentru ca era ceva prea serios. Insa cu ceea ce am avut ne-am descurcat fara zbateri existentiale.
Multumesc inca o data si nu am uitat nici gestul si nici oferta.

> -Cand a venit propunerea cu vizita la noi, eram deja indoita...

Cred ca stresul de a te cunoaste nu o sa il suport... in rest toate sunt tolerabile :-)
Doina, acum am o perioada in care sigur nu as face fata drumului.
Chiar si prin Bucuresti prefer RATB-ul (transportul in comun) oricarui automobil, de la Dacia la Passat, pentru ca in autobuz stau mult mai comod in picioare...
Si, Dumnezeule, nu de "chef" e vorba, ci de o suma de stresuri si indoieli existentiale, haosul meu brownian pe deasupra, plus cele pur practice.

> Da, mai ales ca mofturile alea pot determina sau anula diagnostice..

Am luat si noi in calcul varianta asta. Cum eu sunt mai greu mergator, deocamdata nu merita. M-ar umple de frustrari sa vad Bucegii pe geam de la inaltimea unui pat... Si pe plan psihic, conteaza sa fiu aproape de ai mei prieteni. Altfel, aici, in Bucurestiul cel mizer, mai am sansa si chiar conteaza pentru mine sa mai fiu - atat cat se poate - util oamenilor din jur. Nu e neaparat mandrie...
  Aprpopos de ei, ai primit doua "carti de vizita" (pe videotron.ca) ale lor, ca tot m-ai intrebat care este ei fotografii... Costica este cel "mic si rau" si invariabil in ipostaze imposibile (este pozat doar cand nu are cum sa riposteze), ca pasionat al verticalelor, Stefan e the big one, foarte fugitor si el din fata obiectivului, ca si altii...

> Asa ca nu-ti conditionez nimic, pe nici o parte, ...

Eh, eu inca sper sa imi devin prieten, ma stradui sa invat. Promit sa spun daca e nevoie de suport. Multumesc si pentru el, cat si pentru increderea in sanatatea mea (pe care o presupune termenul "imprumut").

> O rezolvasem deja, multam, in computerul celalalt aveam codecul.

Ce bine e sa ai retea in casa :-)
Cat despre superlative, baietii in cauza au vazut si lucruri mai faine prin Carpati, dar in acea plimbare de duminica aia a fost  imaginea cea mai faina din Cheile Cheii...

> Ocazia o am oricand, dar nu ma atrage destul Europa de est...

Suna a generalizare. Adevarat ca in acest coltz de lume strainii sunt pusculite ambulante bune de stors, dar or mai fi si exceptii...

> Mandria de care ma suspectezi nu se poarta intre oameni ....

O sa pun aici in text un tag special: <HELP!>

Cand o sa fiu "mare", ocupat si debusolat, o sa caut cuvantul HELP in arhiva de mail-uri si o sa dau negresit si de sfatul acesta :-) Imi construiesc de mic viitorul...

> Seara cu luna noua (aseara, pe cerul meu, te taiai in ea

Seara taioasa si la tine, ca la mine e un valatuc pe lama, o sa mai privesc later...

Seara faina,
Tudor