 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
 |
| 28 aug 2004 Salut, Cam prea multa umezeala, as spune eu, desi nu sunt acolo... > Piti e o pisica foarte bine hranita, la ore specifice... Am citit asta si am simtit ca incep sa transpir mai tare. Am avut o secunda si ideea de a nu raspunde deloc la aceast mail, pentru ca am cam obosit sa dau socoteala la acuzatii care se nasc in cele mai halucinante feluri... In primul rand e frustrarea ca dupa atatia ani inca imi poti alatura acest gest: ma si vad ridicand blazat telefonul, citesc "Doina", si il pun la loc cu un gest imbecil si de-a dreptul ilogic, caruia nu ii ghicesc nici o acoperire. Ma doare ca un astfel de gest care imi repugna il poti totusi asocia cu firea mea si modul meu de a dialoga. Pentru ca imi este total impropriu sa joc scenarii de-astea penibile in care sa "las" oamenilor sa "inteleaga marile adevaruri" neraspunzand la telefon. Probabil insa ca am o pecete in frunte de romanas verde, chestie care atribuie personalitatii mele veleitati comportamentale de haiduc, de care probabil ca nu pot sa scap, orice as face. Altfel, revenind la acuzatia in sine, treaba sta cam asa: daca ai fi citit mail-ul precedent, ai fi aflat ca NU imi afiseaza numarul tau. O sigura data am vazut un numar - cand m-ai sunat din gradina. Altfel imi scrie ceva care ar putea fi tradus ca "ID albit", si pentru mine poate fi Stefan sau Costica sau tatal meu de pe fix de la servici, sau tu. DECI NU aveam cum sa iti inchid tie in nas, asa cum crezi... Doar ca tu citesti doar ce ii convine imaginatiei. Pacat. De ce ma atac atat? Pentru ca eu ti-am dat acest numar ca sa ma poti suna, pentru ca ti-am spus ca am avut un (unul si deloc doua) "missing call" dar fara sursa, si pentru ca, iarta-ma, dar nu vad ce te-as refuza. Altfel, operatia in sine de hranire a pisicii a fost un accident, a plecat mama in graba de acasa, si zau ca imi creaza suficient disconfort ca sa gafai 20 min dupa. Asa ca nu gasesc nimic amuzant in furajarea animalului. In fine, mai e ceva, gandul mizer care nu reusesc, iata, sa mi-l reprim: daca vrei sa nu ma mai suni poti sa o faci pur si simplu, nu trebuie sa elaborezi strategii asa inalte... Si mai e ceva: senzatia amara de neimplinire, am toate dovezile pe masa, chiar am dreptate, dar sunt privit in continuare cu mare suspiciune, ca unul care asa merita, privit condescendent si cu un zambet in coltul gurii, care imi lasa drept cerittudine gustul amar ca pana la urma tot nu voi fi niciodata crezut. In fond, it's up to you... > Ghicit poza cu pricina! Ai trei ochelari anaglifici Ma bucura asa tare ca am ghicit poza, incat as fi preferat in loc de 3 perechi de ochelari poate un dram de incredere in plus, desi sunt - nu-i asa - virtual... > Deci ti-a placut Pamina, adica Gundula, care ofta... Deja ma doare mintea, insa, da - probabil viata e complicata si deloc previzibila... Aria de azi suna ok, mai ales ca parca nu de simte atat de distinct duritatea limbii germane, parca se pierde... Tnx. > Da, adresa e corecta, dar ma mir c-o ai pt. ca ... Of, cata darnicie, suspiciunea ta mi-a acordat totusi o portita de scapare: poate am salvat-o in prealabil! Ei bine, asa am facut, fecioarele sunt maniace la ordine si organizare, iar AddressBook-ul meu are 370 persoane cat mai complet pavate cu adrese, telfoane, coduri postale, etc. Asa ca, da, ai fost degraba introdusa in agenda. > Cat despre reflexiunile noastre privind misticismul, ... Sincer, de abia astept eu sa treaca umezeala aia... Crede-ma! > D.m. buna tie si digestie usoara pt. Piti! O ultima muscatura de final, dar in fond nu e nimic rau sa-mi doresti asa ceva pentru pisica... Ii voi transmite. Dezumezire rapida, Tudor Sat, 28 Aug 2004 Eu crezusem ca in acel "Na!" e tot talcul glumei mele. N-a fost sa fie. N-a. Si la tine o fi umezeala... In mod cert si la mine chiar e umezeala... Dar rogu-te, care era talcul glumei??! Imi cer scuze, am fost greu de cap, dar recunosc ca nu am avut nici cea mai mica banuiala de gluma. Imi pare rau... Tudor 30 aug. 04 Buna dimineata Fapt e ca inca nu stau cu radacinile in jos dupa ultima cazatura in cap...adica efectul produs de gluma mea. Incerc sa calc inofensiv, daca reusesc. Ce sa mai explic, doar ca mesajul despre digestia lui Piti venea dupa ce incercasem iar sa te sun si mi-a raspuns iar masina sa las mesaj si am lasat mesaj grait care suna cam la fel cu cel scris, nu-mi mai amintesc exact. Am inteles apoi ca nu l-ai auzit, asa incat gluma mea a ramas doar in varianta post-scrisa. Si n-a mai semanat a gluma. Dar, intr-un fel sau altul, trebuia sa rabufneasca ce-a rabufnit din tine si sa aflu cat rau pot sa-ti fac. Cum zici tu, daca dupa atatia ani... atunci cum iti explici faptul ca-ti scriam atat de des si in zilele bune? Ce masochism ma mana? Sau tu cum il numesti? Eu n-am explicatii mai multe decat cele „de pe masa”, in care imi pot reprosa doar faptul ca nu am crezut ca esti bolnav. Nici acum nu pot concepe ca esti, desi te cred. E ceva ce nu-mi incape in minte, ce depaseste absurdul absurdului si, da, nu stiu cum as face sa nici nu cred ca suferi. Toate celelalte „suspiciuni” sunt intepaturi fara nici o importanta. Imi place sa tachinez. Si tie, de altfel. Gata umezeala. D |
|