| 25 September 2004 Salut Dudor, Am mai incercat sa te sun de la mama dar n-am avut ragaz sa insist, asa ca n-am mai obtinut. Poate te-am obosit si eu cu telefonul acela prea lung, cand numai de asta nu aveai chef. Mai incerc maine d.m. la tine si promit sa nu ma prea lungesc, dar trebuie sa aflu cum te simti. Nu stiu de ce trebuie, dar asa-mi vine… Cu mama nu e nimic grav, tinand cont de varsta, iti spuneam ca am inscris-o intr-un program de sanatate si m-am dus la ea sa-i urmaresc in detalii functiile pt. ca ea nu prea poate sa le povesteasca specialistilor. Am descoperit ca sunt mai bune decat crede ea. Insa nu e vesel, oricum, dar cel putin poate ramane in continuare relativ indepenedenta, asa cum vrea. Ti-am trimis un zip cu poze, printre care niste apusuri vazute de la etajul opt si momente din ciclareala de azi. Parca am scapat din puscarie, asa m-am precipitat pe pista. Locuitul la bloc e chiar un alt stil de viata pe care eu l-am uitat. M-am salbaticit, as zice. Apoi trebusoarele ramase in suspensie o saptamana… in fine, voi reveni la normal. Abia astept maine sa te aud, mi-a fost dor de tine, pur si simplu. Toina PS. Poza de pe desktopul tau e regizata, asa cum ai banuit:) 26 September 2004 Subject: 5,6 of 18 Zi-mi si mie cat inghite casuta ta, ca sa stiu cat de mari sa fie rafalele... D. Sunt on line, asa ca le salvez pe masura ce vin si eliberez casuta. A propos, incerc de o juma de ora sa te sun si nimeresc mereu pe alaturi. Multam de rafale, mi-au pototlit furia de a nu putea vorbi cu tine, dar mai incerc. T Ok, continui rafalele... Sper sa pot macar un album complet astazi. Despre telefon, multzam de sfortzari, dar nu te mania pe electoni, ca sunt si ei oameni. Oricum, mobilul nu e la mine astazi, ci la mama, eu nefiind prea apt de raspuns la tel. Dar daca reusesc electronii, poate ma da si pe mine putin. Spor, D. Ziua faina, Iertare pentru intarziere, am presupus ca ai ajuns home, dar nu am avut resurse sa deschid calculatorul. Am avut cateva zile deosebit de rele, dar sper sa iesim din starea asta incet incet... A venit pe la mine si amicul neuro-psihiatru, si mi-a spus ca trebuie urgent sa ma misc ca sa imi revin din atorfie si anchiloza, dar mai important - ca proteinele vegetale nu pot substitui 100% pe cele animale. Si cum in postul meu de 42 de zile organismul a papat din mine tot ce se chema proteina, faptul ca dupa aceea am tinut-o tot pe vegetale nu a insemnat decat o prelungire a foamei de proteine animale. Desi declarasem postul terminat, cel mai probabil ca ma hraneam inca din mine. Asa ca incet incet zilele astea trebuie sa trec pe ceva lactate macar, pentru ca altfel nu o sa mai pot nici sa ma tin pe picioare. In fine, bine ca a putut sa ajunga pe aici si ne-a mai luminat, sper sa imi revin... > Am mai incercat sa te sun de la mama dar n-am avut.. Doina, poti sa ii spui lipsa de resurse fizice, in cel mai rau caz, dar nu lipsa de chef. Chef-ul este ceva ce te-as ruga sa nu il mai aduci in discutie in ceea ce te priveste, pentru ca simplul fapt ca imi dai telefon injecteaza in mine acele forte cu care pot sustine o convorbire mai lunga decat as fi putut crede ca sunt in stare. Si e ceva care imi face bine. > Cu mama nu e nimic grav, tinand cont de varsta, ... Probabil independenta face bine la moral, dar trebuie sa ii fie greu... Am avut zilele astea o injumatatire vioaie a puterilor o data la 24 de ore, si e frustrant sa vezi de la o zi la alta cum nu mai poti face niste chestii. Probabil si la mama ta e problema asta, avand si dansa astfel de momente de bilant nu foarte incantatoare. Oricum, ma bucur ca ai gasit-o bine, asa cum ma bucur si pentru apusurile pe care ma gandesc ca le-ati urmarit impreuna... > Ti-am trimis un zip cu poze, printre care niste apusuri... Salbaticia ta cred ca se traduce prin libertatea de a simti iarba sub picioare la 30 de secunde dupa ce ti-ai propus asta - o apasare de clanta si gata... E probabil claustrant sa dai 4-5 usi la o parte, sa iei liftul, sa apesi butoane, sa te enerveze neonul - iar la finalul acestui traseu mai mult decat artificial sa dai de asfalt. Superbe apusurile, chiar si cu balene grase care transporta calatori grabiti dar si fara. Ne-am uitat si eu si mama cu ochii lipiti de monitor, sorbind bogatia de culori... Multzam fain de tot! Tonuri de gri, frunze rosii, abur deasupra apei, primele poze in care se distinge clar toamna prin partile tale. > Apoi trebusoarele ramase in suspensie o saptamana... Pur si simplu te cred. Te simteam altfel decat atunci cand pleci in calatorii de spalat retina, parca dorind sa revii acasa mai repejor... Si mie mi-a fost, sa te stiu pe mal de lac si cu mail la indemana. > PS. Poza de pe desktopul tau e regizata, asa cum ai banuit:) O sa incep sa-mi reprim comentariile banuitoare, ca sa nu ucid la nastere, cu sange rece, chiar orice fior artistic...:-) Ei, glumesc, nu de alta dar nu voi fi in stare sa ma abtin... Bine-ai revenit, Toina. D. |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|