 |
|
|
Salut si merci pt. corectarea greselilor mele de dactilo. Cu zgarcitul soare canadian nu sunt multe sanse, dar daca sunt, noul produs se va chema "scanner pisse-en-lit" (cum numim noi papadia). doinA Salut Doina, Poate o sa inceapa scanner-ul sa-ti faca fructe ... acum ca l-ai polenizat. Lasa-l la soare, poate se coc si o sa ai vreo 2-3 kilograme de scanner prin toamna :-) Tudor Tue, 22 May 2001 17:02:01 +0300 Aaaa, din Canada deci ... Acum se explica multe enigme ! Adica pricep si eu cum poate un roman sa traverseza globul n cautare de locuri de scaldat privirea. Bafta mare ! Oricum, 90% din persoanele care ma inconjoara se gandesc la Canada. Precizare edificatoare: sunt la facultate, Politehnica, Computer Science. :-) Numai bine din nou, Tudor Am marturisit-o deja prin raspunsurile la comentarii, pt. a-mi scuza faptul ca n-am nici macar o -una- poza din Carpati. Imi permiti niste rectificari: -nu un roman ci o canadiana de origine romana -nu bafta ci efort immmens (sic!) de orientare, cu riscurile incluse Ti-ai ales o meserie foarte viabila (spre deosebire de a mea - arte plastice) cu care poti trai decent oriunde. Dar emigratia inseamna dezradacinare/ruptura si reimplantare la toate nivelurile, si trebuie bine chibzuita. Altfel devine o suferinta perpetua (din fericire nu e cazul meu). Mai putem schimba opinii, daca vrei. Cele bune, doinA Sunt precizari care prind bine. Numai ca sunt constient de ele. O disertatie despre emigratie ar putea sa-ti dezvaluie surprize. Oricum, nu ma includeam in multimea aceea de 90% din oameni. Nu cumva dintr-o demnitate care te face, pe drept cuvant, refractar la mode? Dar si civilizatia a inceput ca o moda. Stiu ca nu e chiar ca in basme, iar ca distanta de la vise la lumea reala e ceva mai mare ... Eu am descoperit cu stupefactie ca realitatea poate depasi cu mult visul. Daca ar fi trebuit sa-mi programez viata exact dupa fantezia mea, cu toata formatia mea, ar fi fost mai putin interesanta decat cea facuta din hazard, cutezanta si prudenta, pe care o am. Oricum, mi-ar place sa ajung pe acolo, dar - si aici e ceva ce tine de felul meu de-a fi - nu as dori sa emigrez. Esti sigur ca ai deja o personalitate definita, inca din studentie? Desi sa stii ca in viata de zi cu zi pe aici iti vin din ce in ce mai des idei de emigrare, ca o solutie extrema la ceea ce se intampla in jur. Dupa ce treci printr-un spital, sau constati ca esti calcat in picioare de un sistem care-si freaca palmele de bucurie ca "uite, vezi ? ti-am zis ca nu poti face nimic; mai ales ca asa de unu' singur nu poti sa lupti cu nimeni si nimic, he, he", iti cam vine de duca. Lumea nu are frontiere. Exista doar granite fortate: politice, economice, religioase. Nu e cea mai buna solutie, nu se aplica la toti oamenii, dar ramane totusi o varianta. Poate fi cea mai buna solutie desi nu se aplica la toti. Daca nu pot face/schimba nimic in locul unde sunt, atunci ori ma schimb eu si ma obisnuiesc cu ideea, ori schimb cu totul acest loc unde sunt. Dar deja filozofez prea tare ... Probabil schimbarea ta a inceput mult inainte de a-ti da seama, asa cum se intampla cu noi toti. In mod normal nu rezisti mediului ca individ. Calitatile tale se valorifica sau se pierd in functie de teren. Este foarte important ca poti sa ti-l alegi. CU, doinA .... (o poveste despre iarna canadiana) Ha, a fost tradusa? Dar suna bine, desi in original e mult mai savuroasa. Da, e una dintre cele mai simpatice, dar eu iti pot da varianta mea cand ai sufleuza sau serviciu de curatat zapada. Nu acum insa caci sunt prisa in treburi mai urgente - deja ne-am scris azi destul, nu? Ok, merci mult pt. dialog, mi-a facut placere... si-a fost si util. Numai bine, Tudor |
|
|
|
|
|
 |
|
|
 |
|
|
|
|
|
|
 |
 |