Desi m-ai intristat acum, as putea sa te trec si pe tine pe lista femeilor pe care le admir. Si sa nu ma acuzi de vorbe ieftine, ca n-am nici dispozitie si nici structura pentru asa ceva. Ia-o ca atare fara "comentarii
cu bataie" si alte implicatii. Cred ca pot face liste la fel de lungi cu femei pe care le respect sau cu barbati pe care ii respect.
Doar pe tine te macina o razbunare ascunsa cum ca ar fi listele inegale. Dar nu-s, iaca! Sunt femei pe lumea asta care m-au facut sa ma simt intr-un fel foarte nasol, dar asta n-are nici o legatura si te-asigur ca nu generalizez. Iar daca ti se pare ca am investit prea multe apasari de taste in acest paragraf, ei bine, n-am ce face cu timpul si scriu asa, de plictiseala, pentru o femeie pe care oricum o cam dispretuiesc ... Logic, nu? Iar daca tu crezi ca asta e un "cyber-dialog", zi-mi, ca sa ma opresc, pentru ca esti cam singura persoana careia ii scriu mai mult de 20 linii per mail, in afara de un prieten bun de foarte departe.
Stii ce? Ma bate gandul ca uneori te-mpiedici de propria-ti siguranta. Nu te voi acuza de auto-suficienta, dar unori prea le cam stii pe toate. Da-i voie Universului sa creeze si situatii mai complexe sau ceva mai "altfel" decat cele pe care ti le imaginezi tu.

Mai precis, mi-a venit ideea sa las lucrurile in bataia vantului...

Daca voieajezi mult si ai ceva scule, nu poti spune ca astea nu acund o oarecare bunastare. Cel putin dpdv. romanesc. Tie iti va place sa-i zici "decenta". Ok. Daca folosesti computerul si esti din Canada, nu-i musai sa ai buletin proaspat, dar daca esti comunicativa inseamna macar ca ai minte sau suflet tinere. Ceea ce iar e adevarat. Imi place sa cred.
Pe de alta parte jocul tau e usor pueril... Imi povestea o colega cum pe la un ceai incerca un tip sa o vrajeasca. Tipul – student la drept. Si se apuca feciorul nostru sa-i spuna viclenei mele colege sub clar de luna ce faina chestie e Internetul asta, si cum poti cunoaste oameni, si ce destepte sunt ele calculatoarele. Si cum stie ele sa faca de toate, destepte foc, nu alta! Cam vreo ora, tipa tacea surazand angelic... Dupa care a venit, cam tarziu, si intrebarea "Auzi, tu la ce facultate esti?" "Pai, la Automatica si Calculatoare". "Ups, uhhh, aaaa, pa!".
Cam asa si tu. Tii o arma ascuna la spate (informatia relativala varsta), dupa care iti razi in barba de efect. E o lupta nedreapta si nu joci prea cinstit, normal sa cada oamenii in capcana.

Eu vorbeam doar despre extraeuropeni. Printre ei sunt o persoana obisnuita.
Te mana de la spate o boare elitista... Da-ti sade fain!

Da, cu varsta vei vedea cat de stupid te-ai judecat in tinerete, ....
Iti multumesc, pe bune, esti prima persoana care imi recunoaste cinstit ca traiesc si ma manifest stupid. Asta simt si eu, doar remediile imi scapa. Sa stii ca tineretea e dezamagitoare si "in curs de", nu numai "dupa". Oricum, multzam pentru confirmare.

"Ti se da"! Vechea formula. Eu daca n-am apa si curent, nu pretind...
Iar nu ma cunosti. Imi repugna pana la maduva conceptul sugestiv numit "a sta cu mana intinsa". Adica sa astept sa "mi se dea", "sa pice"...Sloganul acela profund romanesc si des intalnit "sa ne dea Guvernul!". Ceea ce vroiam a zice, si poate n-ai inteles, e ca acele facilitati sau servicii, cum vrei sa le zici, _nu_ existau. Nu aveai de unde sa ti le iei, chiar daca doreai din tot trupul sa ti le aduni singura. Curent? Despre tine nu stiu, dar eu am facut teme prin scoala primara la felinar, la lampa cu gaz. Si am avut la mine lanterna de "urcat scari" cand mergeam/veneam de la scoala, ca sa nimeresc etajul 8 pe bajbaite. Fiindca era "economie" de energie, iar pe apartament eram limitati la 38 KW pe luna, iarna foloseam balconul, nu frigiderul, iar mama spala manual rufele, in cada, ca la rau - cu apa rece. Uita-te pe factura de energie si zi-mi cat consumi tu acasica. Acum batem (eu, mama, pisica) inspre 210 KW iarna. Si nu prea stam pe-acasa nici unul, nici vorba de TV sau incalzire electrica, sau alte forme de risipa organizata. Sa nu-mi zici ca tu dadeai la pedale sa produci curent electric...
Cat despre cautatul in alta parte, ma bucur ca ai reusit, dar asta nu inseamna sa privesti in urma cu superioritate. Sunt pe lume situatii si situatii, si gresesti daca acuzi sau dai safaturi atotstiutoare. E bine sa fii sigura pe tine, dar pana la limita cand ti se pare ca nimic nu mai are taine...

Daca nu ceri mai intai de la tine, nu ajungi nicaieri nici cu...
Da, normal, stabilitatea intregului sistem rezida in conceptiile individuale, nu se pot cladi baze solide doar recitand platforme program minunate.

Si tu poti asta...
Poate din mail-urile mele m-ai etichetat ca o persoana plangacioasa si cam dezorientata. Imi scapa multe pe lumea asta, si unle le mai pun pe tastatura cand iti scriu, dar "interfata" mea externa sa stii ca nu-i deloc ca o frunza vesteda batuta de vant.
Ce fac altceva decat sa "critic" cu lasitate de pe margine? Pai un partid nu o sa fac, n-am nici structura si ar fi pierdere de vreme in contextul actual, unde scena politica este un loc de manjire cu noroi.
Nu aceasta este calea, sa ne apucam toti de politica. Nu asa se schimba ceva. Ceva-urile mari se schimba de jos, de la nivel de atom. Asa ca m-am profilat pe varianta "solo" de a "face ceva". Si anume incerc ca tot ce fac eu, cu manutza mea, sa fac cat pot de bine. Asta e ceea ce consider ca pot oferi eu ca individ. Normal, ca sa am pretentii trebuie sa si ofer ceva. Asta ofer eu: un spatiu personal, cat de mic, darcare se opune haosului si delasarii. Pe cat pot incerc sa nu-mi bat joc de ceea ce fac si sa nu ma mint singur. Asta e ceea ce pot face de la nivelul meu, se rezuma simplu la a nu-mi bate joc de mine. De ceea ce cred eu. N-o sa ma apuc acum sa fac rapoarte detaliate si sa ma laud, dar sa stii ca in general sunt din categoria "prstilor care se implica". Cand pot sa pun umarul la ceva, nu fac economie. De-asta ajung uneori cam pe zero cu resursele, dar sunt putine chestii pe care le-am facut in viata si le regret. Sunt o gramada de chestii pe care nu le-am facut si le regret, prioritati sucite sau optim prost ales.
Crede-ma, nu sunt doar o leguma pasiva, in general poate sunt mai timid de felul meu, dar - paradoxal - devin foarte bataios cand am de ce. Cand merita. Nu sunt o fiinta stearsa pierduta intr-o continua autocompatimire. Chiar am o oarecare personalitate si o voce destul de sonora cand e cazul. Si uneori, si cand nu e cazul, dar asta e altceva. Chiar las urme pe unde trec, sau in oamenii pe langa care traiesc, si vreau sa cred ca nu-s zgarieturi. Cel putin asta e crezul care ma anima, cu ideea asta ma scol dimineata. Deocamdata atata pot face eu. Se poate mai mult, evident ca ceea ce fac e infim, total insuficient, sigur nu ma complac intr-o auto-multumire de sine.
Cat despre complexele mele din viata personala, asta-i altceva, aici am mai multe de inteles si de investigat si asta cere ceva timp. Dar nu ma vindec prin lupte "virtuale". Cu riscul de a ma repeta, nu te consider deloc "virtuala". Fix acum scriu unui om, ma gandesc ca ceea ce tastez o sa fie analizat de un om, nu de un terminal canadian.
Scuteste-ma rogu-te cu "virtualul" asta, chiar ai nevoie atat de mare de "distantarea" asta, ca masura de precautie? Pentru ce?