19 June 2003

Daca ai fi Microsoft, ai da banii pe banda asta de 'bagabontzi'?

Sunteti frumusei cu totii, dar tu esti distins, cum iti spuneam. Faci nota aparte clara, nu numai pt. ca esti mai bine cladit, ci pt. ca pari de alta...rasa. N-ai mufa de roman.
Doina, te pricepi mult mai bine ca mine: fotografiile deformeaza.
Cu cele 74 kg per 1,93 m sunt cel mai rahitic de-acolo. Cat despre mufa, iarta-ma, dar la cat de stresat sunt cand mi se fac poze, cred ca am mufa de coborat din bananier. Auzi, "distins"... Poate intr-un viitor anume (desi e dincolo de perceptia mea) o sa poti vedea distinctia "live". :-)

Dupa cum am stiut sa-ti citesc in palma, ar trebui sa-mi instalez un cabinet de ghicitoare.
Modesta, cum ne-am obisnuit... Dar - in fine - poti sa incerci

Nu ma surprinde in fond miscarea ta, ci forma ei : cu tot sufletul cu care ti-am dorit-o si cu toata rabdarea de a-ti strecura timp de doi ani picatura chinezeasca, n-as fi fost in stare sa prevad ca vei fi luat pe sus de Bill Gates Insusi. Nici in visul viselor.
La cat de fun Microsoft sunt eu, stai sa vezi pe mine ce m-a uimit aceasta "alegere cu (practic) o singura alternativa". Nici in cele mai nalte foruri prin Partidul Ghicitoarelor nu se putea prevedea asa ceva.

De fapt, aceasta forma devine fond pt. ca e premonitoare pt. felul cum iti va merge viata de acum. Faptul ca inainte nu ti-au mers lucrurile pe plac este pt. ca barza aia te-a scapat in locul care nu-ti era pe masura, dar Bill a reparat eroarea. Tu ESTI un american innascut. Toata confuziile si deznadejdile tale ilustrau ca omul nu se potrivea cu locul. Nu-ti spun mai mult despre ceea ce vei descoperi mai bine singur. Iti multumesc ca ai avut forta sa innozi din nou si din nou firul ala care se tooot rupea intre noi, pt. a ma confrunta acum cu bucuria de a te vedea salvat. Abia acum am masura investitiei pe care am facut-o in tine. Ma simt invingatoare desi nu mi se datoreaza nici macar o farama din reusita ta. Simt totusi ca nu ti-am scris degeaba si putem de acum, cu inima usoara, sa nici nu mai auzim unul de altul. Habar n-am incotro ar mai putea-o lua aceasta corespondenta.
E discutabil "americanul innascut din mine". In primul rand simt ca gandesc  altfel  decat baietii aia, sunt chestii care imi scapa.
Cat despre neportivirile mele, ele nu sunt ancorate in geografie ci in lume, in oameni, in viata, de peste tot si de langa mine. Nu, nu geografia m-a derutat la bibilica.
Auzi, chiar trebuie sa  duca undeva aceasta corespondenta? De ce trebuie totdeauna analizat trecutul, tras linie, estimat viitorul. Stiam ca de fix asa ceva se ocupa analistii economici, iar eu unul nu ma simt deloc contabil de e-mail... Zau! Poate de-aia se tooot rupea Dumnezeu stie ce...

Ce ar mai putea urma interesant? Sa ne vedem, pt. ca eu sa-mi retin admiratia pt. frumusetea ta, iar tu repulsia pt. varsta mea?
Era previzibila o fraza de genul asta, si ma intristeaza ca mi se cam adeveresc previziunile astea cenusii. In general. Ce-ai vrut sa-mi comunici, ce rost are. Daca o sa ma dumiresc si eu ce-i cu mine pe plaiurile alea, si o sa rezist, evident ca va exista in mine pornirea de a te vizita. Cand, cum, daca am timp, astea-s alte chestii, dar in mod clar as bate drumul ala ca sa-ti contemplu tineretea corpului eteric. Punct.

Ca primele tale economii se vor duce pe licenta de zbor si primul tau milion pt. avionul personal, nu trebuie sa mai aflu pt. ca stiu deja si ma bucur. Oricum, ar trebui sa anticipez multe dintre succesele vietii tale pe care nu voi mai avea timp sa le aflu.
Principiile mele ecologice sunt mai puternice decat dorinta de-a zbura. Si-asa am mari nemultumiri cu faptul ca voi fi fortat sa folosesc o masina. Dar mai exista si planoare, si multi, si tot felul de parapante. Doar ca le percep printr-o ceata foooarte departe de mine cel de-acum.

Chiar, nu stiu ce sa-ti mai spun...  D
Sincer, nici eu. Am inceput destul de pasiv aceasta "aventura", traiesc un mic haos organizatoric, si mai mult nu mai cunosc. Doar ca oi vedea. Inca nu m-am lamurit deloc ce bucati din mine raman aici, care vor muri, care le voi conserva...
O zi faina,
T

20 jun. 03

Punct.

Mesaj scris aseara, sub impresia din nou si din nou dezolanta a comediantului din tine care se face ca nu se bucura de nimic. Nu l-am trimis inainte de a-l reciti odihnita, relaxata dupa o tura cu bicicleta intr-o zi superba, sa nu-mi reprosez ca l-am trimis din furie. Sunt si acum in intregime de acord cu ce am scris, nimic de completat, nimic de retractat.

Tudor, tu faci ce doresti cu mutra ta si cu norocul tau. Dar nu poti face ce vrei cu oamenii, nici macar cu cei care te iubesc. Poti fi cat de rahitic vrei, cat de maimutoi vrei, cat de sceptic vrei, cat de arogant vrei, cat de tacanit vrei. Nu mai e treaba mea. Sunt incantata  martora ca una spui si alta gandesti, prin dovada superba ca ai acceptat fara sa cartesti  prima ocazie de a te instala in America, in timp ce trambitai peste tot ca nu vrei sa emigrezi. Poti spune vrabiutei de pe degetul mic ca n-ai avut de ales. Si sunt stupida care s-a caznit doi ani sa te convinga sa faci ceea ce tu ardeai de dorinta de a face si eu simteam asta cu nu stiu ce fel de senzor. Dar gata comedia, gata aroganta, gata bascalia, gata neintelegerile, gata munca mea cu tine. Trecem la pragmatismul pozitivist nord-american si le spunem lucrurilor, simplu, pe nume.

Tu ce mai vrei de la mine? Eu nu mai vreau nimic, tot ce am vrut s-a infaptuit. Nici macar de model nu te vreau, cu atat mai putin de pusti care sa-mi povesteasca cum sa inteleg viata. Da, o relatie trebuie sa duca undeva, iar daca nu esti de acord, nu-mi pierde timpul, te rog. Tineretea corpului cel eteric nu e subiect de zeflemea. Nu mai e nimic de rupt, iar cand mai era, nu Dumnezeu stia ce este, ci noi doi.
Stii de ce, pt. ca daca Dumnezeu exista, el nu se ocupa cu problemele oamenilor.
Punct deci, cum zici tu – aici suntem de comun acord.

N-ai decat sa nu-ti consideri ziua/seara/noaptea buna!
Doina