 |
24 sept 2003 >Ohhhh...cata minutiozitate, .... Putina minutiozitate, ceva antrenament, cu poza. Pista de biciclete de 30(!) de km prin padure! Dumnezeule! Ultima data cand am iesit prin Bucuresti - sa fie vreo 2 ani de atunci - mi-a sarit lantul de 2 ori din cauza gropilor, de-am zis ca vin inapoi cu metroul... Atunci am luat decizia de conservare a jucariei, pentru binele ei. Aaa, si mai e ceva: pe-aici cei ce pedaleaza sunt un fel de pioni intr-un "joc" al soferilor pe care l-as denumi "ignora biciclistu'", cu varianta extrema "ia-l cu usa!". Nu ti se acorda nici un drept in circulatie, asa ca oricat de prudent ai fi, traiesti momente de panica. Si eu si prietenii mei avem o colectie de "snoave" a caror rememorare ne aduce broboane reci pe sira spinarii. > ...Stiu ce saptamana incepi...iti sunt alaturi cu gandul si te astept inapoi. Multumesc pentru ganduri. > Nu ma indoiam ca vei reveni dar nu pot zice ca mi-a fost senina saptamana trecuta. Nici tie, presupun:) N-a fost senina. A fost pur si simplu alba. Asta fiindca o saptamana intreaga am cam privit tavanul de spital. Just white. > Care scuze, vorbesti serios? Nici n-am cutezat sa-i sun fiindca nu stiam ... Vorbesc serios cu scuzele, le lasasem sarcina sa-ti dea un mail, dar n-au mai ajuns - oboseala... Fara o bucata de coasta. Cica nu se simte, va prelua musculatura, si oricum mai sunt si altele :-) > Sprijin zici... Doamne, se pare ca n-am stiut ce fac... Nu prea inteleg. Da, sprijin. Un gand inseamna un sprijin, si e suficient. Adica cum te-ai fi purtat?! Si de ce?!? > Tudor, dincolo de Cernobil, cand a inceput, cum si de ce? ... Ufff. Cand: probabil acum ceva ani. De-acum 2 ani am amintirea unui "tras de curent" care m-a tinut de spate nespus de mult. Cred ca nu era curentul de vina... Dar nimic altceva. Nu dureri, nimic vizibil, mai ales ca nu imi vad spatele, iar de atins, doar prin intermediul unui gros burete de baie, asa ca n-am sesizat decat recent. Cum - nu stiu. Iar la "de ce"... Serios ca mai mult nu am ce scrie. Am inceput acum 3 luni sa schiopat cu dreptul, si am presupus o groaza de cauze. Pana am ajuns la "ceva care apasa pe nervi", si am inceput investigatii mai largi, care nu au intarziat sa releve cateva "motive" serioase. End of story. De aici stii continuarea. > Hai, amuza-te un pic... M-am amuzat... Se pare ca ai ramas in relatii amicale cu carcalacii. > Azi e echinoctiul (echinox?). Ieri m-am luptat cu .... O viata intreaga am dorit sa stiu de ce in Romania oamenii de la curatenia stradala dau foc la frunze. Cred acum dupa ce n-am gasit nici un raspuns logic - ca de tampiti. Dupa ce am invatat la scoala cum se face din frunza strat fertil si ce frumos se ingrasa pamantul de la asta, toamna si primavara Bucurestiul e cufundat in nori densi de fum scarbos, iritant si inecacios de la miile de cretini care dau foc mocnit la sute de gramajoare. Care ude fiind ard cate o saptamana. Daca ai norocul sa-ti bata vantul "cu efect", te poti baricada in apartament chiar si cu banda adeziva pe tocurile de la geamuri, ca tot sila ti se face. Ma bucur ca in Canada oamenii inca nu au descoperit focul! >...nu uita sa sa-ti lucrezi muschii, cum poti, culcat, partial, chiar numai degetele, ... Ei, sunt ceva mai mobil. Merg, ma misc... Evident, mai doare una, mai doare alta, dar in principiu ma misc. Deocamdata in casa, pe-afara ar putea bantui ceva viroze si nu e cazul, dar tind spre "normalizare". > Ok, iti mai pregatesc o serie de frunze si flori, .... Ok, sunt cu ochii fixati pe scena! :-) Merci. O zi faina, poate cu soare(?), Tudor PS: Daca vrei sa vezi cum e la noi "live", Constanta, Bucuresti, Poiana Brasov, vei rememora poate locurile astea: http://www.myx.net/static/ro/webcam.htm Poze de la "americanii" mei de la Microsoft (sunt faine): http://web... 25 sept.-03 Da, e aer nord-american in pozele alea, aer care vreau sa-ti inunde plamanii odata pt. totdeauna. Vreau – cata aroganta! Cat despre vederile live, imi extrag vechi memorii pe care le credeam disparute... nu ma bucura. |
|
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
|
|
 |
 |