Conceptul de jivanmukti în gândirea indiană
Octavian Sărbătoare (BA USyd)
Sydney, Australia
Această
lucrare intenţionează să prezinte conceptul de jivanmukti
în gândirea indiană, precum şi originea şi evoluţia
acestui concept de-a lungul timpului.
Lucrarea
prezentă va dezvolta de asemenea ideile care conduc la starea de jivanmukti
aşa cum sunt văzute în tradiţiile Vedică
şi Tantrică. Idei esenţiale despre acest concept vor
fi extrase din lucrarea Jivanmukti Viveka (vide infra).
Câteva idei
referitoare la existenţa, în prezent, a acelor persoane în starea
de jivanmukti vor fi menţionate dintr-o viziune evolutivă
şi din perspectiva acelor cunoscători în studii ale religiilor,
oameni de ştiinţă, sau a celor cu o viziune înaltă
a scopului vieţii umane.
Scriitorul
Mumme P. (Fort, A. & Mumme P. (editori), 1996, pp. 247-248) prezintă
rădăcinile conceptului de jivanmukti, ca fiind într-o
stare germinativă în Upanishad (vide nota 1), lucrări
care se referă la ideea de karma ('acţiuni şi
rezultatele acestor acţiuni'). Este în virtutea ideii de "a
arde" karma şi a evita acumularea altor karme, ca
eliberarea spirituală, caracteristică stării de jivanmukti,
să poată fi obţinută. Autorul Mumme menţionează
de asemenea că termenul de jivanmukti este folosit pentru
prima oară în şcoala filozofică Advaita Vedanta,
aproximativ în timpul vieţilor filozofilor Shankara şi Mandana
Mishra, binecunoscuţi exponenţi ai acestui curent filozofic
în secolul al 8-lea e.n. Termenul de jivanmukti devine subiect de
dezbateri filozofice, după ce este popularizat de lucrarea clasică
Yoga Vasishtha în secolul al 11-lea e.n. Noţiunea de jivanmukti
a pătruns mai apoi în majoritatea ramurilor spiritualităţii
indiene, fiind în prezent un concept în măsură să
integreze gândirea spirituală indiană într-o viziune unitară
soteriologică (a salvării
spirituale).
Cei care au
studiat tematica de jivanmukti vor fi de acord că prima încercare
de a sistematiza ideea de stare de jivanmukti este făcută
de Swami Vidyaranya, un siddha ('sfânt') din secolul al 14-lea
e.n., care a reuşit să colecţioneze ideile de bază ale
noţiunii de jivanmukti, folosind sursele originare din
acel timp. Lucrarea sa Jivanmukti Viveka ('cunoaşterea înţelesului termenului jivanmukti') prezintă
într-o manieră coerentă referinţe şi comentarii din
lucrări ca: Upanishad, Dharma Shasta ('scripturi ale
virtuţii'), Purana (vide nota 2), Smritis (vide
nota 3), Bhagavad Gita (vide nota 4), precum şi
lucrarea de chintesenţă în Yoga numită Yoga
Vasishtha.
Primul
capitol descrie cele două feluri de sannyasa, vividisha
sannyasa ('renunţarea celui care încă mai caută adevărul
suprem') şi vidvat sannyasa, ('renunţarea celui care deja
a găsit adevărul suprem'), precum şi ideile referitoare la
starea de jivanmukti şi caracteristicile personale ale unui jivanmukta
, noţiuni ce sunt extrase din multitudinea de
lucrări clasice.
Capitolele
doi şi trei se referă la ideile de jivanmukti şi videhamukti
(vide nota 5), noţiunile de tattva jnana ('cunoaşterea
realităţii') şi vasana kshaya ('eliminarea dorinţelor
latente') precum şi la subiectul de disoluţie mentală.
Capitolul
patru prezintă importanţa subiectului, arătând scopul stării de jivanmukti.
Aici se expun cele cinci scopuri ca fiind jnana raksha ('reţinerea
cunoaşterii'), tapas ('asceze' practicate cu scopul de a păşi
pe cele şapte trepte de Yoga, cunoscute sub numele de sapta
yoga bhumis), visamvadabhava ('absenţa contradicţiilor'),
duhkha nasha ('încetarea suferinţei') şi în cele din
urmă sukhavirbhava ('manifestarea estatică').
Capitolul
cinci expune extensiv ideea de vidvad sannyasa ('renunţarea
celui care deja a găsit adevărul suprem') ca stadiu final al
eliberării spirituale.
Se observa
prin urmare cum teoria şi
practicile care conduc la starea de jivanmukti sunt expuse treptat
cu scopul de a iniţia într-o cale spirituală şi a practica
ceea ce este adecvat pentru această fază preliminară,
continuând cu alte stadii, până la atingerea stării finale,
aceea de eliberare spirituală.
Patru stadii
spirituale sunt enumerate de Vidyaranya (1996, p. 2), kuticaka
('cel care locuieşte în colibă'), bahudaka ('cel care
lucrează intens, cu sârguinţă'), hamsa ('cel care a
atins o dorinţă intensă de eliberare spirituală')
şi paramahamsa ('cel eliberat sau care a atins una din cele
două feluri de renunţări', vide supra). Swami
Vidyaranya face o distincţie clară între cele două genuri
de paramahamsa (ibid., pp. 4-16), vividisha
sannyasa ca mijloc de a atinge cunoaşterea (jnana) şi
vidvat sannyasa, ca mijloc de a atinge starea de eliberare finală
(jivanmukti). Astfel că prima formă de paramahamsa,
vividisha sannyasa este un preludiu pentru a doua formă vidvat
sannyasa: un jnani (cunoscător al adevărului suprem)
putând ulterior deveni un jivanmukta (‘eliberat în viaţă’).
Jivanmukti
Viveka dă informaţii
bogate despre cine poate fi un jivanmukta, în dialogul dintre zeul
Rama, care pune întrebări, şi gurul său Vasishtha,
un brahman (vide nota 6) care răspunde la ele. In acest sens
Vidyaranya scrie:
Vasishtha
: Acela este un jivanmukta pentru care lumea simţurilor a încetat să
existe, deşi el trăieşte şi se mişcă în ea,
rămânând doar în starea de trezire sub formă de cunoaştere.
(Vidyaranya, 1996, p. 35).
Vasishtha
: Acela este un jivanmukta care este treaz, deşi doarme un somn adânc;
acela pentru care nu există starea de trezire obişnuită,
şi a cărui cunoaştere este lipsită de ataşament.
(ibid., p. 36).
Vasishtha
: Acela este un jivanmukta care deşi percepe emoţiile de iubire,
ură, frică şi toate celelalte, este neataşat de aceste
emoţii având o inimă curată ca şi starea de vacuum
akasha. (ibid., p. 37).
Se observă
ca idee de bază că starea de jivanmukti este dependentă
de o stare mentală specifică. Experienţa mentală este
aceea care permite practicantului să îşi concentreze atenţia
şi să devină astfel treaz ca ultim scop.
Obiectul
meditaţiei, fie că este un simbol peceptibil sau imperceptibil
al lui Brahman (vide nota 7) determină calitatea şi natura
eliberării spirituale.
Astfel samadhi
se atinge atunci când cel care meditează pe un simbol al lui
Brahman, pierde cunoaşterea propriei existenţe, separate de
Brahman. Ca rezultat, individualitatea (adică conştiinţa
subiect-obiect) este absorbită într-o atotcuprinzătoare existenţă
a lui Brahman. (Crangle, , 1994, p. 120 MaU, 6.18-20;34 sunt
citate).
Tradiţia
Vedică este într-adevăr bogată în referiri la
ideea de eliberare spirituală şi la mijloacele de a o obţine. În acelaşi timp tradiţia
indiană este de asemenea pătrunsă de tradiţia Tantrică,
care este tot aşa de bogată în referiri despre conceptul de
eliberare spirituală în viaţă. Despre un yoghin care a
atins această stare, autorul Arthur Avalon (vide nota 9)
scrie:
Starea
estatică, care este numită 'eliberare spirituală în viaţă'
(jivanmukti), nu este o stare sinonimă cu cea a unei eliberări
sprituale ultime. Cel care o posedă este încă subiect de a
suferi cu corpul, suferinţă care nu încetează decât la
moarte când se atinge starea ultimă. Starea estatică a unei
astfel de persoane este de natură meditativă, o stare care are
acces la marele vacuum (starea de bhavana samadhi), prin negarea modificărilor
mentale (citta vritti) şi detaşarea de lumea de manifestări.
(Avalon, 1975, p. 289)
Prin urmare conceptul
de Tantra este o cale practică de a atinge starea de eliberare
spirituală, pentru care sunt folosite
tehnici elaborate de natură yoghină.
Idealul în
Yoga, starea unui jivanmukta, este de a trăi într-un 'prezent
continuu', în afara (scurgerii) timpului. 'Cel eliberat în viaţă'
nu mai posedă o conştiinţă personală, care se hrăneşte
din propriul trecut, ci o conştiinţă a martorului (a
celui care observă), care este luciditate pură şi
spontaneitate.
Am menţionate
deja ca tehnicile
Yoga sunt în strânsă legătură cu cele Tantrice.
De altfel conceptul de kundalini, simbolizând zeiţa Shakti,
provine din Tantra (vide nota 11) de unde îşi are
originea. Energia kundalini este privită ca energie a evoluţiei,
ca putere/ forţă care îşi are rădăcina la baza
coloanei vertebrale unde este simbolic descrisă ca existând încolăcită
într-o spirală, de trei ori şi jumătate, în jurul unei
axe tot simbolice, numite svayambhu linga. Când kundalini
se ridică prin canalul imaginar sushumna nadi nivelele mai înalte
de conştiinţă sunt trezite prin activarea aşa ziselor chakras,
până când kundalini atinge sahasrara chakra, unde se
uneşte cu Shiva, simbolul conştiinţei celei mai înalte,
aceasta marcând sfârşitul ascensiunii (vide nota 12).
Se spune că întreaga ascensiune a energiei kundalini este o
experienţă tulburătoare. Cunoscutul yoghin şi guru
Tantric Swami Satyananda (1985, p. 119) dă o explicaţie
relevantă ascensiunii energiei kundalini, cunoscută
şi sub numele de 'puterea şarpelui' astfel:
Puterea
şarpelui este însoţită de puteri divine, în timpul
trezirii ei. Atunci când este trezită se găseşte într-o
stare agitată. Fiind trezită, starea de individualitate dispare,
în această stare, forţa/ energia circulă liber. În timpul
trezirii, apar felurite viziune ale zeilor, apar de asemenea viziuni ale
spiritelor, trecutul este explorat, impurităţile (personale)
sunt identificate.
Mai mult,
atunci când energia kundalini este absorbită în sahasrara
chakra 'se trăieşte o pace adâncă, practicantul (sadhaka)
se simte împlinit interior, nici o dorinţă nu mai rămâne,
nici o acţiune nu rămâne de a fi îndeplinită, nu mai
există ataşament sau sentimente' (ibid., p. 120). Avalon
(1975, pp. 282-283) descrie ceea ce apoi urmează, astfel:
După
unirea cu Shiva, energia kundalini îşi începe călătoria
inversă. După ce s-a unit în repetate rânduri (cu Shiva),
kundalini coboară, voinţa yoghinului a învins, astfel că
nu mai este întoarcere (în lumea profană). Practicantul (sadhaka)
este un jivanmukta.
Prin
urmare se observă că pentru un jivanmukta percepţia
obişnuită este pe departe depăşită, un astfel de sadhaka
nu mai este o persoană comună. Un astfel de practicant obţine
un nivel de percepţie multi-dimensională a spaţiului şi
este în măsură să fie într-o legătură strânsă
cu mediile uman, animal sau vegetal, un credo panteistic şi o
credinţă a salvării, prin coborârea conştiinţei
universale în cea individuală. Brahman, Constiiinţa Supremă,
este prin urmare interiorizat (White D. G., 1996, p. 212) într-o analogie
practică cu Atman, conştiinţa individuală.
Constatăm,
prin urmare, că referinţele clasice ale conceptului de jivanmukti
sunt abundente. Ce ne mai rămâne este de a ne întreba despre
validitatea acestor idei în timpurile moderne. În ce măsură
omul modern poate beneficia de o asftel de cunoaştere esoterica? Mai
precis şi practic, poate un om al secolului 21 să fie un jivanmukta?
Pentru
început se pune o altă întrebare.
Se pare ca
da. Toate eforturile făcute de asceţii goi din pădurile
şi cavernele Indiei apar ca relevante pentru omul modern, omul
cibernetic în această eră a revoluţiei în computere
şi explozie de cunoaştere.
Aşa cum
ştiinţa biologiei susţine, omul este singura ramură
biologică ce încă evoluează, astfel că un creier uman
este subiect al evoluţiei permanente, în măsura în care noi
funcţii sunt adăugate creierului.
O lucrare
care ne-a atras atenţia prin tematica vizionară, este scrisă
de Vasile Andru (vide nota 13). Autorul Vasile Andru (1989, p. 153)
scrie despre posibilitatea evoluţiei umane, a celui de-al patrulea
creier, astfel:
A fost
emisă opinia (lucrul nu este încă admis de mulţi) că
se întrevede apărând, la om, al patrulea creier. Acesta va fi mai
complex decât neocortexul şi va avea posibilităţi mai mari
de mânuire a spaţiului şi a timpului. El îşi va elucida
tot mai net funcţii specifice, dar va păstra şi funcţii
primare, din celelalte trei creiere (paleocefal, mezocefal, neocortex).
După cum dezvoltarea neocortexului nu a exclus funcţiile
creierelor anterioare, tot aşa al patrulea creier nu le diminuează
pe primele trei, ci relansează într-o nouă sinteză, funcţiile
lor.
Mai departe,
Vasile Andru, face legătura celui de-al patrulea creier cu sistemul
de chakrasuri şi, prin urmare, implicit, cu energia kundalini
şi cu alte posibilităţi de percepţie, deşi
structura organică a unui astfel de creier nu există încă.
Ce mai
putem spune despre acest ipotetic al patrulea creier? Sporeşte el
şi prin activarea unor noi centre de conştiinţă, în
afara celei cerebrale (cum ar fi centrele chakras, tanden), sau, prin
captarea de ecouri pierdute în negura "conştiinţei"
celulare? Încă nu ştim bine. În prezent, acest al patrulea
creier nu se delimitează net printr-un
strat cefalic anume, ci se vesteşte doar prin posibilităţi
particulare ale minţii. Pentru moment, îl vom numi pe omul la care
se întrezăreşte al patrulea creier, omul acroatic. Sau, după
o sursă recentă: omul cu creier tetra-unic.
Ideile
vizionare ale autorului Vasile Andru, apar ca o succesiune logică a
conceptului de jivanmukti în gândirea indiană, concept
în care funcţia preexistă înaintea creării organului, aşa
cum biologia modernă susţine ca se întâmplă.
Ca o concluzie la această scurtă
lucrare, se poate spune că tradiţiile Vedică şi
Tantrică abundă în referinţe privitoare la conceptul de jivanmukti.
Conceptul de kundalini,
care face parte din metodologia de a atinge starea de jivanmukti,
bine elaborată în Tantra, prezintă întreaga gamă de emoţii
şi trăiri însoţite de frică, etc., care au loc la
activarea 'puterii şarpelui' kundalini.
Ideea
trecerii barierelor convenţionale din gândire, care a preocupat de
milenii gândirea indiană, este în
prezent de mare actualitate, când ştiinţa prezintă
argumente clare de a susţine o continuare a evoluţiei biologice
a omului.
În acest
domeniu, tradiţia indiană care susţine posibilitatea
existenţei unei fiinţe umane deosebite numita jivanmukta,
depăşeşte 'graniţele' gândirii umane conventionale,
şi reprezintă o dovadă de necontestat că ştiinţa
modernă are surse mai vechi de care trebuie să ţină
seama.
Credem
că cititorii acestui scurt articol îl găsesc folositor prin
informaţiile prezentate, şi
încurajează la studiu şi
la o mai mare aprofundare a tematicii conceptului de jivanmukti în
gândirea indiană.
_______________________
Note
1. Upanishad
(Lit. 'stând pe lângă') - cunoaştere acumulată stând lânga
un maestru spiritual. O categorie de lucrări filozofice făcând
parte din Veda, şi expunând doctrina secretă. Upanishad
sunt privite ca sursă de inspiraţie pentru alte filozofii ca Vedanta,
Samkhya şi Yoga.
2. Puranas
(Lit. 'antic/ vechi'). O categorie de lucrări conţinând multe
mituri sau poveşti de factură spirituală despre zei şi
felurite alte manifestări. Scrise într-un stil popular, Puranele sunt
privite ca fiind cărţi sacre ale hinduismului.
3. Smritis
(Lit. 'memorie'). Lucrări în Hinduism care sunt scrise din
memorie în comparaţie cu Shrutis care sunt revelate
prin intervenţie divină. Un exemplu de Shrutis sunt
Vedele.
4. Bhagavad Gita. 'Cântarea
Creatorului', o lucrare clasică Yoga, considerată ca
sinteză din învăţăturile Vedanta, Yoga, Samkhya.
Se crede că a fost compusă prin secolele al 3-lea sau al 4-lea,
î.e.n.
5. Videhamukti.
Acest concept nu a fost dezvoltat în lucrarea prezentă. Starea
de videhamukti este practic atunci când conştiinţa nu
mai prezintă nici o legătură cu corpul fizic. Lucrarea Jivanmukti
Viveka face referiri ample la acest concept.
6. brahman (în acest context) este
unul din cei patru preoţi vedici (Ritvijas), cel care intonează
imnurile din Atharva Veda. Uneori brahmanul este
brahmin. Se scrie cu literă mică pentru a face diferenţierea
de Brahman care este Creatorul Impersonal Suprem.
7. Brahman (cu majusculă) este ceea ce este cunoscut în Vedanta
ca Spiritul Universal. În Tantra este simbolizat de zeul Shiva,
un epitom al Conştiinţei Supreme.
8. Yoghin,
practicant Yoga; ascet; cel care a atins starea Yoga.
9. Alias
Sir John Woodroffe.
10. Yoga
(din rădăcina Yuj
i.e. unire). Starea de unire cu divinul.
11. Tantra.
Lit. 'eliberare prin expansiune' tan înseamnă a întinde, tra
înseamnă eliberare.
12.
De consultat Gopi Krishna în cartea sa The Evolution of Higher
Consciousness, BSS Publishers' Distributors Ltd., New Delhi, 1996.
13.
Cartea lui Vasile Andru publicată în limba română, este rodul
unor simpozioane şi adunări cu caracter filozofic şi
spiritual organizate de Academia Română la care autorul şi-a
expus ideile vizionare.
14.
Cititorii de limbă franceză pot consulta Oberhammer, G. La délivrance,
dčs cette vie (Jivanmukti), Collčge de France, Paris, 1994.
BIBLIOGRAFIE
Andru, V. Viaţă
şi semn, Cartea Românească, Bucureşti, 1989.
Avalon, A. The
Serpent Power, Dover Publications Inc., New York, 1975.
Crangle, E.
F. The Origin and Development of Early Indian Contemplative Practices,
Harrassowitz Verlag, Wiesbaden, 1994.
Eliade, M. Patanjali
and Yoga, Schocken Books, New York, 1975.
Fort, A.
& Mumme P. (editors) Living Liberation in Hindu Thought, State
University of New York Press, Albany, 1996.
Satyananda
Saraswati, Swami. Taming the Kundalini, Satyananda Ashram, Gosford,
1985.
Vidyaranya,
S. Jivanmukti Viveka, Advaita Ashrama, Calcutta, 1996.
White D. G. The
Alchemical Body, The University of Chicago, Chicago, 1996.
ABREVIERI
MaU Maitri Upanishad
Copyright (Drept de Autor)
© 2001 and subsequent years by Octavian Sărbătoare (Australia)
Acest articol
este copyright (are drept de autor). Autorul dă dreptul ca articolul să fie copiat
şi distribuit în orice formă cu condiţia să rămână
nemodificat şi dreptul de autor şi autorul să fie menţionate.
