Nuvelă

Rebelul din Tripura

de Octavian Sărbătoare (Australia)

    Mă aflu la staţia de tren Jasidih, în statul Jharkhand, aşteptând expresul de Kolkata, care are întârziere doar trei ore, după cum am aflat. Cu mine este un grup de turişti occidentali, care şi ei merg tot la Kolkata, după vizitarea vestitului templu al lui Shiva din Deoghar. 
    Dacă aş ştiut cu aproximaţie când ar sosi trenul aş aştepta la un hotel şi aş veni la timp la gară; dar în India lucrurile nu merg astfel. Sunt zvonuri, neclarităţi, un amestec de iraţionalitate şi superstiţie, rar întâlnit oriunde în lume. 
    Cel mai mult mă agasează cerşetorii, care, după ce le dai ceva bani, vin iarăşi să ceară, uitând, cu voie sau fără voie, că au primit deja câteva rupii de la aceeaşi persoană. 
    Această situaţie, care se poate repeta la nesfârşit, te poate duce în cele din urmă la exasperare. Te cuprinde o stare de nervozitate, îţi vine să-i împingi, să-i scuturi, să le explici că le-ai dat mai înainte bani, dar ei tot nu înţeleg; vin iarăşi după un timp. 
    Ştiind toate acestea îmi aleg un loc mai ferit unde să aştept trenul şi să fiu cumva blocat de alţi indieni care aşteaptă şi ei pe peron. Sper astfel ca cerşetorii să nu mă observe şi să mă vâneze după îmbrăcămintea mea occidentală. 
    Numai bine ce sunt bine instalat într-un astfel de loc, că observ în apropierea mea un tânăr. Este deosebit de ceilalţi locuitori de prin aceste părţi: are trăsături mongoloide, dar pielea îi este tot aşa de închisă la culoare, ca şi la alţi indieni. 
    Îl privesc cu multă atenţie, îi zâmbesc. Salut: 
    - Hello. How are you? 
    Îmi răspunde într-o engleză fără cusur. Mă întreabă de unde sunt. 
    - Locuiesc în Australia! Merg acum la Kolkata. Dar tu, de unde eşti de loc? 
    - Din statul indian Tripura. Sunt creştin şi am venit prin aceste locuri cu nişte probleme de rezolvat. 
    Îmi place de tânărul din Tripura. Îi propun să bem un ceai. Îi dau bani să cumpere ceai şi biscuiţi, iar el le aduce repede. 
    Conform planului meu vreau să-l folosesc pe tânăr ca scut de apărare faţă de „atacul“ persistent al cerşetorilor. 
    - Stai aici, în direcţia mulţimii, poate mă mai scapi de cerşetorii care mă asaltează tot timpul. Dar, spune-mi mai multe despre faptul cum ai devenit creştin. Ce motive te-au determinat să îmbrăţişezi această credinţă?
    - Fac parte dintr-un trib creştinat în timpul stăpânirii engleze. Pentru noi, creştinismul ne-a deschis o nouă perspectivă a existenţei. Am primit astfel o bună educaţie. Mulţi dintre noi vorbesc foarte bine limba engleză şi au studii superioare. 
    Sunt impresionat de ceea ce aud. Iată un caz de excepţie în India, când o populaţie a scăpat de constrângerile de castă, care-i împarte pe oameni după naşterea lor, în anumite categorii sociale, ne ţinând seama de potenţialul uman personal, aşa cum se întâmplă în lumea occidentală. 
    - Ce pregatire profesională ai? îl întreb. 
    - Sunt profesor de filosofie. Am studiat la universitate.
    „Un intelectual! Un exponent fericit al unei comunităţi care a acceptat creştinismul, fiind aici dătător de progres social.“
Mă uit la ceas... a trecut deja o oră de când aştept în această gară. Se anunţă că mai sunt încă trei ore până când va veni expresul nostru. Iată ce paradox trăiesc... timpul de aşteptare în loc să scadă... creşte. 
    Ce se mai poate face aici în gară? Îl trimit iarăşi pe tânărul din Tripura după ceai şi biscuiţi. Acesta revine vesel, dându-mi corect restul. 
Colegii mei „spirituali“ sunt răspândiţi pe întregul peron. Şi-au găsit locuri bune pentru aşteptarea prelungită. Unii moţăie pe bagaje, păziţi de ceilalţi. 
Hoţii sunt prezenţi şi ei, o mică neatenţie şi este posibil să rămâi fără bagaj. Stare de alertă aproape continuă este felul de antrenament pe care îl primeşte gratis turistul străin în India; pierzând atenţia poţi pierde lucrurile care te însoţesc, îţi poţi pierde chiar şi viaţa în împrejurări mai deosebite. 
Întreţin discuţia cu tânărul creştin indian.
    - Spune-mi câte ceva despre statul indian Tripura! îl rog.
    - Avem probleme cu unii hinduşi, care ţin foarte mult la sistemul de caste. Noi creştinii şi nu acceptăm această stratificare a societăţii. Pentru noi toţi oamenii se nasc egali. 
    - Sunt întru totul de acord cu tine. Şi ce vor acei hinduşi? sunt curios să aflu.
    - Pentru ei, noi suntem consideraţi inferiori, deoarece nu ne pot încadra în sistemul de caste. Acest fenomen a apărut relativ recent, de la independenţa Indiei încoace. În trecut, datorită prestigiului englezilor, nimeni nu îndrăznea să privească un creştin cu aroganţă. Practic, cei care nu ne vor binele, vor să ne impună cumva sistemul hindus de stratificare socială şi să ne trateze ca pe cei din castele inferioare, doarece noi nu suntem de origine ariană. Tribul meu, înainte de creştinare, era un vechi trib aborigen. 
    Îl ascult cu atenţie pe tânărul din Tripura, şi-i dau dreptate. Unii privilegiaţi, în India fac tot felul de abuzuri. Am auzit că însăşi întârzierea trenurilor se datorează cuiva sus pus, care trezindu-se târziu, doar dă telefon altuia să oprească trenul în gară, ca el să-l poată prinde. 
Pentru cei din occident, astfel de practici par aberante, dar în India ele sunt curente. 
    Continui convorbirea extrem de instructivă cu tânărul creştin, când... se aude un zgomot de împuşcătură. Glonţul îl aud şuierând chiar pe lângă urechea mea. 
    „Suntem atacaţi... pe mine mă vor ca să-mi ia banii! Iată că atacurile nu se fac doar în trenuri în mers, se întâmplă chiar şi prin gări.“ 
    Mă ascund repede după o banchetă făcută din ciment masiv. Companionul meu face la fel. 

    Observ ce se întâmplă împrejur. Mulţi dintre cei care aşteptau în gară pur şi simplu au fugit. Cei rămaşi în picioare sunt cerşetorii, care probabil că nu-şi dau seama de ceea ce se întâmplă, cât şi bătrânii care nu văd sau nu aud. 
    Glonţul se înfipsese chiar în zidul din spatele meu. Încerc să descopăr de unde s-a tras; din spatele unei alte banchete de ciment. Acolo observ doi poliţişti înarmaţi cu pistoale mitralieră. Unul dintre ei strigă către noi: 
    - Predaţi-vă! 
    Deci nu este un hold-up, ci cu totul altceva. 
    Câţiva oameni speriaţi au mâinile ridicate. Le ridic şi eu. Tot aşa face şi tânărul din Tripura. Amandoi ieşim din ascunziş, cei doi politişti se apropie iute de noi şi îi pun cătuşe tânărului. 
    Sunt încă traumatizat de cele întâmplate, am rămas tot cu mâinile în sus. Unul dintre poliţişti se apropie de mine şi-mi spune: 
    - Puteţi lăsa acum mâinile în jos, sir. Pe acest om îl doream. Avem ordin să-l împuşcăm imediat cum îl descoperim şi îl identificăm că este persoana căutată. 
    Sunt peste masură de uimit de ceea ce aud. Mi-am mai revenit din şoc şi întreb: 
    - Dar cine este acest om? 
    - Un rebel din statul Tripura! Există acolo un grup de oameni convertiţi la creştinism încă de pe vremea imperiului britanic în India. Vor să-şi facă stat independent faţă de India. Pe acest om îl căutăm de mult... este unul din liderii lor, care deşi are o bună educaţie, îi incită la violenţă pe coreligionarii săi. Noi poliţiştii, voiam să-l împuşcăm imediat cum l-am văzut. Norocul lui a fost că stăteaţi în spatele lui şi nu puteam să-l ochim fără pericolul de a vă nimeri pe dumneavoastră. Glonţul tras a fost de avertizare. Voiam să ştim dacă este înarmat şi dacă ripostează. Astfel de rebeli uneori iau ostatici ca pe dumneavoastră de pildă. Bănuiala noastră a fost că vrea să vă ia ca zălog, văzându-vă turist străin. 
    După cele auzite rămân fără glas. Mă uit la tânărul din Tripura direct în ochii lui. Nu văd pic de ură în privirea acestui om, nu cred că ar fi avut dorinţa de a mă lua ostatic. Lăcrimează. Mâinile îi sunt prinse cu cătuşele la spate, este întins pe burtă şi ţinut la pământ. 
    „Doamne“, îmi zic. „Iată cât poate să sufere acest om pentru că este creştin. Cine ştie ce minciuni se află în spatele acuzaţiilor făcute acestui tânăr. Aşa cum îmi pare mie, el este inofensiv.“ 
    Mă apropii prudent de poliţiştii indieni. Îi întreb dacă acesta este omul pe care îl căutau. 
    - Sigur! Nu încape nici o îndoială. Avem fotografia şi datele lui personale. 
    Unul dintre poliţişti scoate din buzunar un carneţel, parcă să se mai convingă încă o dată că omul prins este cel căutat. Îmi arată şi mie fotografia. O privesc atent, există asemănare, dar totuşi nu cred că este poza tânărului din Tripura. 
    Îi spun unuia dintre poliţişti: 
    - Ar fi bine să-i verificaţi actele pe care le are la el, ca să fiţi siguri că nu greşiţi, nu?
    Sugestia mea pare poliţistului o idee bună. Se apropie de tânăr şi-i scoate portofelul din buzunarul de la spatele pantalonilor. Găseşte câteva acte de identificare, le compară cu ceea ce are el scris în carneţel. 
    Pare dezamăgit. Îi arată cele descoperite şi colegului. Acesta, care cred că este mai mare în grad, dă din umeri: „Nu este omul nostru!“. 
Mi-a venit inima la loc. Poliţistul care a descoperit eroarea îl întreabă pe cel de-al doilea, şeful lui, ce să facă cu omul prins, care se află încă la pământ prin cu cătuşele la mâini.
    - Dă-i drumul! zice el în şoaptă. 
    Apoi, arătând cu capul către mine îi şopteşte neştiind că înţeleg hindi: 
    - Ne-a mai văzut şi turistul ăsta străin. Cine ştie unde ne raportează? Haide să dispărem cât mai repede de aici.“ 
        „Rebelul din Tripura“ este imediat eliberat din cătuşe. Poliţiştii pleacă fără să spună nimic ca şi cum datoria îi aşteaptă neîntârziat undeva. 
Totul pare că revine la normal. Treptat, fostul „rebel“ îşi revine deşi este încă traumatizat. Eu merg să cumpăr ceai să-l mai întremez din şocul prin care a trecut. 
    - Dacă nu eraţi dumneavoastră, mă omorau oamenii ăştia, spune el. Aşa sunt unii poliţişti indieni, mai întâi împuşcă şi pe urmă cercetează. Aţi avut vreodată de-a face cu poliţia indiană? 
    Dau din cap că nu. „Să mă ferească Dumnezeu!“ gândesc. „M-a ferit până acum!“

Copyright (Drept de Autor) © 2008 and subsequent years by Octavian Sărbătoare - Email - Australia. Această lucrare este copyright (are drept de autor). Autorul dă dreptul ca lucrarea să fie publicată, copiată şi distribuită în orice formă cu condiţia să rămână nemodificată şi dreptul de autor (copyright) şi autorul să fie menţionate.

 

 

[Home]