Mircea Eliade, un Savant Crestin (scurte eseuri tematice) de Prof Gheorghe Popp (Sydney, Australia) (Petre Tutea, Socrate al Romaniei) |
|
Mircea Eliade, un Savant Crestin (scurte eseuri tematice) de Prof Gheorghe Popp (Sydney, Australia) (Petre Tutea, Socrate al Romaniei) |
Prietenul meu de pe strada Stirbei-Voda, Boierul Spiritului, Petre Tutea, are perfecta dreptate. La fel zice Mircea Eliade, dar cu alte vorbe, cand, la varsta de 33 de ani, imparte intreaga omenire in doua mari categorii:
In prima intra acei oameni care considera ca odata cu moartea trupului, totul s-a sfarsit aici, pe Terra. Ei traiesc, cum spune Doctorul Paul Mac Lean, directorul "Institutului de Igiena Mentala al S.U.A.", la nivelul reptilian al creierului, situat la Medula Oblongata.
Filosoful englez Thomas Hobbes (1588-1679) afirma, in cartea lui "Leviathan", aparuta in 1651, ca omul este o unitate egoista par excellence". Deci "Homo Homini Lupus", omul pentru om este lup, ceia ce, din punctul meu de vedere, este o grava insulta pentru lupi, fiinca ei se mananca intre dansii numai la vremuri de mare ananghie, pe cand semenii nostrii se foarfeca unii pe altii zi de zi si ceas de ceas, fara necesitate fiziologica.
A doua categorie o constituie elita omenirii, care stie si crede cu tarie ca sufletul nu moare, cand trupul moare, ca sufletul porneste catre noi aventuri spirituale, in planetele astrale, unde se perfectioneaza sub calauza sufletelor mai evoluate. Acesti oameni traiesc in conformitate cu vointa lui Dumnezeu, asa cum ne-a fost ea transmisa prin Sfintele Scripturi.
Compatriotul nostru nu a tinut seama de diplome sau de titluri academice, ci numai de acest criteriu fundamental, privind viata autonoma a sufletului individual.
* * *
Eu nu cutez sa discut operele despre Istoria si Filosofia Religiei ale lui Mircea Eliade, fiindca nu aceasta este meseria mea, dar gasesc ca este de mare folos sa fac o spovedanie publica despre ceia ce eu personal am invatat din studierea cartilor sale, in ultima vreme, de cand ma ocup numai de personalitatea sa paradigmatica, adica o personalitate model exemplar, care poate si trebuie imitata, pe cat putem.
Dupa ce a studiat timp de o jumatate de veac toate religiile omenirii, Mircea Eliade a avut o revelatie magnifica: religia nu s-a ivit pe o anumita treapta a dezvoltarii constiintei umane, ci in fiinta umana se afla sadit un instinct religios, precum acela al foamei, ori al setei. Eu imi dau seama acum de ce fostii conducatori comunisti nu au izbutit, cu tot uriasul lor aparat de propaganda atheista si de represiune sa distruga Crestinismul. Un fost atheu, precum Richard Wurmbrand, a fost convertit la religia Crestina de catre un umil dulgher din Muntii Brasovului. Fostul atheu a devenit un martir al lui Isus Christos, fiind intemnitat si schingiuit timp de 14 ani, fara sa-si tradeze credinta si fara sa accepte functia de Episcop, oferita de Securitate, prin generalul Neagu. Gheorghe Gheorghiu-Dej, cel care a ordonat uciderea a sute de mii de oameni, a murit ca un crestin, pentru ca pastorul Wurmbrand a trimis la el misionari Lutherani, care i-au retrezit instinctul religios.
Pana azi, in jur de 60 de mii de scriitori au compus 60 de mii de carti diferite despre Mantuitorul Lumii. Dar stiti cine a scris biografia cea mai cutremuratoare a Domnului Isus? Un fost atheu inversunat, care, la varsta de 38 de ani, a trecut printr-o grava criza spirituala si s-a convertit la Catolicism. Numele lui este Giovanni Papini, idealul tineretii lui Mircea Eliade, iar cartea se chiama "La Storia di Cristo" si a fost tradusa in toate limbile majore ale globului. Instinctul lui religios s-a trezit pe neasteptate si i-a creat un zbuciul sufletesc. Rezultatul? Cartea lui magnifica! Ora lui hotaratoare a rodit spiritual.
Pana la Mircea Eliade, cercetatorii nici macar nu au banuit ca exista un centru (axis mundi) de unde trebuie pornit. Ei au folosit theoriile la moda ca animismul, cultul strabunilor, totemismul,etc. Dar orice religie, probeaza Mircea Eliade, are un centru, altminterea spus o conceptie centrala, care informeaza,care hraneste intregul corp de mituri, de ritualuri si credinte.
In Crestinism, centrul este rolul primordial pe care il are Domnul Isus ca Mesia, ca Mantuitor al tuturor neamurilor. El este Christosul!
In momentul de fata exista, conform Enciclopediei Crestinismului, aproape 22 de mii de secte si denominatii distincte. Daca noi stim care este centrul religiei noastre, putem sa deosebim religiile intre ele si nu avem voie sa dispretuim nici o denominatie, care recunoaste explicit si implicit pe Domnul Isus ca Mesia, indiferent de practicile formale.
Eu nu le-am cunoscut pana acum. Dar compatriotul meu, Mircea Eliade, s-a milostivit de mine si mi le-a destainuit si ele mi s-au intiparit pe vecie in inima si in minte.
Sufletul este nenascut, etern, indestructibil (sabia nu-l taie, sulita nu-l strapunge, focul nu-l arde), primordial, plin de cunoastere sau de cunostiinta, el se reflecta, in mod paradoxal, in intelectul nostru, precum un trandafir intr-o oglinda venetiana, in sfarsit sufletul este insetat, precum un cerb de izvoarele de apa vie, de Divinitate.
Din punct de vedere calitativ, Sufletul Individual este una cu Sufletul Universal.
Savantul roman face distinctii subtile intre suflet si trup, intre suflet si viata noastra psiho-mentala.
| Adresa Web a acestei pagini este: http://www.oocities.org/Athens/Academy/5058/popp1.htm |
Inapoi la "Mircea
Eliade International Literary Society"
Copyright © 1998 by Gheorghe Popp
Web design by Octavian
Sarbatoare (Australia)
