Muzica: Gaetano Donizetti
Libretul: Michele Accursi si Giacomo Ruffini
Premiera operei a avut loc pe data de 3 ianuarie 1843, la "Teatrul Italian" din Paris.
ACTUL I
Batrân, bogat, dar singur, Don Pasquale este hotarât sa se însoare, dorindu-si o sotie tânara si frumoasa. Doctorul Malatesta, prieten al casei, îi vorbeste despre sora lui, Sofronia, abia iesita de la manastire. Don Pasquale pare încântat. Cu ocazia acestei casatorii el este hotarât sa-l alunge din casa pe Ernesto, nepotul sau, pe care îl dezmosteneste din cauza dragostei acestuia pentru o frumoasa actrita, pe nume Norina. Amuzat si neîncrezator, la început, Ernesto îsi va da seama ca toate visele sale de fericire vor fi nemilos spulberate. In acest timp, frumoasa Norina nici nu banuieste gravele evenimente ce se petrec. Scrisoarea de adio pe care o primeste de la Ernesto o nedumereste, dar sosirea doctorului Malatesta o va lamuri si linisti. Pentru a-si ajuta prietenii, pe Ernesto si pe Norina, siretul doctor a pus la cale un plan dibaci: o va prezenta pe Norina lui Don Pasquale drept sora sa, va înscena o casatorie, dupa care tinerei fete îi va reveni sarcina de a-l exaspera pe batrânul nesabuit care, în final, va fi fericit sa afle adevarul si, mai ales, va trebui sa încuviinteze casatoria "sotiei" sale cu nepotul sau, Ernesto. Norina este încântata de acest plan si împreuna cu prietenii sai actori, travestiti în servitori, pornesc la atac.
ACTUL II
Disperat de amenintarea unui destin necrutator, Ernesto îsi crede dragostea pierduta. Don Pasquale se lasa usor cucerit de purtarea sfioasa si frumusetea tinerei "Sofronia", în realitate frumoasa Norina. In contractul de casatorie ce se încheie pe loc, batrânul trece jumatate din averea lui pe numele sotiei sale. Lamurit de Malatesta despre farsa ce se pune la cale, Ernesto accepta sa fie martor al falsei casatorii. El se va bucura de o atentie deosebita din partea "matusii" care, spre stupefactia lui Don Pasquale, îl alege drept însotitor pentru plimbari.
ACTUL III
Disperat si neputincios, Don Pasquale încearca în zadar sa-si potoleasca sotia, care îi risipeste banii pe toalete luxoase, refuzând sa i se supuna, asa cum s-ar cuveni. Incercând sa o împiedice pe Norina sa plece la teatru, Don Pasquale se alege chiar cu o ... palma. Iata, însa, ca din continutul unui bilet, pe care sotia sa l-a pierdut, Don Pasquale afla ca aceasta urmeaza sa se întâlneasca noaptea, în gradina, cu iubitul ei. Impreuna cu Malatesta, Don Pasquale hotaraste sa-si surprinda sotia într-o situatie fara echivoc si astfel sa obtina divortul. Ernesto cânta o serenada apoi, în linistea noptii, cei doi îndragostiti se întâlnesc si îsi fac juraminte de credinta. Don Pasquale iese din ascunzatoare. Norina însa este singura. "Intâmplator", Ernesto se afla prin apropiere. Exasperat, Don Pasquale accepta casatoria nepotului sau cu frumoasa Norina, în schimbul despartirii de îngrozitoarea lui sotie. E momentul ca farsa sa ia sfârsit. Norina îsi dezvaluie adevarata identitate; Don Pasquale afla cu satisfactie ca, de fapt, casatoria lui nu este valabila. Multumit, Malatesta ia parte la bucuria tinerilor.